2,898 matches
-
(α CVn, α Canum Venaticorum, Alpha Canum Venaticorum) este cea mai luminoasă stea din constelația nordică Câinii de Vânătoare. Este o stea binară, deci este compusă din doi componenți. Denumirea de înseamnă „Inima lui Charles” și a fost acordată în secolul al XVII-lea în onoarea regelui ucis Charles I al Angliei. Numele său latinesc
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
este un asterism din constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase. În arabă
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
Orionis Ab", a fost descoperită abia în 1998. Ea este o stea de magnitudine aparentă 4 de clasă O. Alnilam / Epsilon Orionis / ε Ori / ε Orionis se află în lista celor mai strălucitoare stele pe locul al treizecilea, iar în constelația Orion pe locul al patrulea, între cele mai strălucitoare stele, după Rigel, Betelgeuse și Bellatrix. Fiind o stea supergigantă de culoare albastră-albă, ea este una din stelele cele mai luminoase cunoscute. Are o magnitudine aparentă de 1,69. Steaua Alnilam
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
este situată foarte aproape de ecuatorul ceresc (la mai puțin de 18 minute de arc) și, prin urmare, poate servi la reperarea acestuia pe cer. Privind după centura lui Orion pe cerul nopții, cel mai simplu mod este de a localiza constelația Orion pe cer. Stelele sunt mai mult sau mai putin uniform distribuite într-o linie dreaptă, si astfel pot fi vizualizate că centura îmbrăcăminții vânătorului. În emisfera nordică, ele se pot observa cel mai bine pe cerul nopții în timpul iernii
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
acest asterism este vizibil în întregime din toate colțurile Pământului. Stelele care alcătuiesc "centura" sunt Alnitak, Alnilam și Mintaka (ζ, ε și δ Ori). Aceste trei stele strălucitoare aliniate permit să fie localizate cu ușurință pe cerul de iarnă, în constelația Orion, figură dominantă a cerului nocturn de iarnă boreala și de vară australa. Alinierea lor, cu toate acestea, este doar aparentă, datorită locației lor față de Pământ: "Alnitak" este la distanță de 820 ani-lumină, "Alnilam "la de ani-lumină, iar "Mintaka" la
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
de iarnă boreala și de vară australa. Alinierea lor, cu toate acestea, este doar aparentă, datorită locației lor față de Pământ: "Alnitak" este la distanță de 820 ani-lumină, "Alnilam "la de ani-lumină, iar "Mintaka" la 915 ani-lumină. Acestea formează aproximativ centrul constelației Orion. Se poate folosi asterismul pentru localizarea altor stele și obiecte astronomice situate în apropiere. Astfel, se găsește Nebuloasa Orion mai jos de centură, iar Nebuloasa Cap de Cal se gaseste chiar la sud de Alnitak. Se poate găsi nebuloasa
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
Fiction Association" este de părere că "Străbunii Avalonului" reprezintă "o lectură interesantă și plăcută", considerând incitant "firul narativ care o urmărește pe Tiriki". De asemenea, apreciază atenția acordată detaliilor legate de astronomie, deoarece în vremea miticei Atlantida "nu numai numele constelațiilor ar fi fost altele, ci însuși cerul ar fi arătat diferit, deoarece stelele nu s-ar fi aflat în aceleași zone ale cerului ca acum. Acest aspect ar fi fost important pentru astrologie și navigație, care sunt esențiale în această
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
ESO), SUA (Național Radio Astronomy Observatory - NRAO) și Japonia (Național Astronomical Observatory of Japan - NAOJ). De la punerea parțială în serviciu, în octombrie 2011, ALMA permite observarea a două galaxii aflate în coliziune, la 70 de milioane de ani lumină, în constelația Corbul.
Atacama Large Millimeter/submillimeter Array () [Corola-website/Science/328847_a_330176]
-
Lovejoy a descoperit cea de-a patra sa cometă, C/2013 R1, care a devenit vizibilă, cu ochiul liber, în noiembrie 2013, iar la 17 august 2014 a descoperit cea de-a cincea sa cometă, C/2014 Q2 (Lovejoy), în constelația Pupa. Gordon J. Garradd a numit asteroidul 61342 Lovejoy în onoarea lui după ce a descoperit acest asteroid la data de 3 august 2000. Asteroidul a primit numele, în mod oficial, la data de 26 septembrie 2007, în "Minor Planet Center
Terry Lovejoy () [Corola-website/Science/334886_a_336215]
-
(β Boo / β Bootis, ) este o stea variabilă eruptivă din constelația Boarul. Beta Boötis este une gigantă galbenă de tip G cu o magnitudine aparentă de 3,5. Numele său tradițional Nekkar provine din arabă "Al-Baqqar", semnificând „Conducătorul boilor”, „Boarul”. Steaua est uneori denumită și "Merez". Este o stea situată pe
Beta Bootis () [Corola-website/Science/334909_a_336238]
-
al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Ștefan Oprea a avut o preocupare constantă pentru teatru. Prima sa piesă, "Inimă de ginere", a fost publicată în 1963 în revista "Iașul literar". Piesele sale au fost jucate pe scenele teatrelor românești: "Constelația Ursului" (pusă în scenă la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui E. Tr. Bordușan, în stagiunea 1968/1969), "Dubla dispariție a Marthei N..." (Teatrul Dramatic „G. Bacovia” din Bacău, stagiunea 1975/1976) și "Plus sau minus viața
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Twain ("Prinț și cerșetor" și "Regele și yankeul", adaptare după "Un yankeu la curtea regelui Arthur") și Ion Creangă ("Un boț cu ochi din Humulești" și "Harap Alb"). Piesele sunt alegorii fantasmagorice cu personaje simbolice care alunecă spre tărâmul suprareal ("Constelația Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus viața"). Personajele predilecte ale lui Ștefan Oprea sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-o
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Galaxia Pitică din Carina este o galaxie pitică sferoidală care face parte din Grupul nostru Local. A fost descoperită în 1977 de către , și , în Constelația Carena. Aflată la o distanță de de Sistemul nostru Solar, este o galaxie satelit a Căii Lactee, relativ aproape. Diametrul galaxiei este de de ani-lumină, de 75 de ori mai mic decât al Căii Lactee. Stelele sale par un pic mai puțin
Galaxia Pitică din Carena () [Corola-website/Science/337472_a_338801]
-
sau DDO 208 este o galaxie pitică sferoidală situată la circa de ani-lumină, în constelația Dragonul.Este o galaxie satelit al Căii Lactee, descoperită în 1954 de Albert George Wilson de la Observatorul Lowell cu ajutorul plăcilor fotografice de la Palomar Observatory Sky Survey (POSS). Ținând cont de magnitudinea sa absolută și de luminozitate, este vorba de unul din
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
pe esplanada hotelurilor Paradiso din Mangalia și Majestic din Jupiter, dar și în direct la TV pe scena plutitoare. Sute de pasionați au putut vedea curentul de meteoriți al Perseidelor, inelele planetei Saturn sau steaua Spica, cea mai strălucitoare din constelația Fecioara. Sponsorii cu greutate ai ediției Callatis Fest 2015 au fost Complex Paradiso - Partener principal, DMHI - Partener Oficial, Elixir Press și THR. Organizatorii mulțumesc în mod deosebit sculptorului Patrick Mateescu pentru donația trofeelor Callatis Fest. Domnia sa a fost asigurat de
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
BAIA MARE - Planetariul și Observatorul astronomic oferă spectacole memorabile de planetariu în cupolă (ghidaje pe cerul artificial proiectat cu un dispozitiv optico-mecanic în care sunt relevate atât dimensiunea științifică, cât și cea culturală, chiar și în identificare populară românească a constelațiilor și a anumitor fenomene cosmice), observații astronomice gratuite a unor fenomene sau clase de obiecte din sistemul solar (planete, sateliți naturali etc.) ori aparținând universului de adâncime (galaxii, clustere etc.), organizează expoziții de bază (”Universul în mileniul III”, ”Sistemul Solar
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
toți locuitorii din Cap-Verde, Ceylan și Hawaii se mută în Mariana de unde trec în Formosa, iar cele trei orașe sunt înecate. Doctorul Harwester și inginerul Santio rămân în orașele părăsite, unde-și găsesc sfârșitul. În același timp, Xavier găsește în constelația Crucea Sudului, cu ajutorul lui Iran, o planetă dublă cu o singură axă, luminată de doi sori, al cărei spectru arată existența aerului, a apei și a carbonului ce ar crea condiții propice vieții. Planeta primește numele de planeta O, după
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
planeta Jupiter a respins de atunci periheliul cometei dincolo de orbita terestră, intensitatea ploii de meteori poate fi modificată puternic. În 2008 cometa s-a reînvecinat cu Pământul. "Pi puppidele" își au denumirea din faptul că radiantul lor este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis, la o ascensie dreaptă de circa 7h 20m și o declinație de -45 de grade. Acest fapt o face vizibilă doar observatorilor cerului austral. Aceste ploi de meteori au fost
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
Bauhaus, Albers aderă, în 1936, la American Abstract Artists Association. În perioada 1953-1960 conduce catedre de învățământ artistic universitar în Chile, Peru și R.F. Germania („Hochschule für Gestaltung“ din Ulm). De la sfârșitul celui de‑al cincilea deceniu realizează așa‑zise Constelații structurale (de pildă, Indicating Solids, 1949), un ciclu de desene oferind reprezentări întrepătrunse arhitectonic (amintind de proiecțiile axonometrice), care se lasă „citite“ prin inversare/răsturnare optică, după principiul cubului neckerian. În continuare, culoarea, cu legitățile ei specifice (și îndeosebi virtuțile
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
său, miezul nopții trecuse de mult fără să bage de seamă, și cadranele stelelor începuseră să-și vorbească despre dimineață, când văzu urcându-se la orizontul răsăritean planeta Venus, steaua cu corn a speranței și a dragostei, și intrând în constelația Leului. Trecu vizuina Leului / Cu dragoste în luminoșii ei ochi. Numai o clipă binecuvântată, sperând împotriva speranței, o salută în numele unei fericiri care ar mai fi putut fi: până ce băgă de seamă că planeta se ridică chiar deasupra mormântului Virginiei
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
după autorul Tabetha S. Boyajian) sau steaua WTF (de la anglofonul for „Where's The Flux?” (Unde e fluxul?), dar și ca referință la expresia anglofonă „What the fuck” („Ce naiba”)) - este o stea de tip F din secvența principală aflată în constelația Lebăda, la o distanță de aproximativ 454 parseci (1480 ani lumină) de Pământ. Steaua prezintă fluctuații neobișnuite de luminozitate descoperite de cercetători amatori ca parte a proiectului Planet Hunters (Vânătorii de planete), iar în septembrie 2015, astronomi și cercetătorii amatori
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
modificările de luminozitate se datorează activității unor inteligențe extraterestre. Institutul SETI a organizat o recunoaștere preliminară radio a sistemului , dar nu a găsit dovezi ale unor semnale radio artificiale ce pot rezulta în urma activităților tehnologice. KIC 8462852 se află în constelația Lebăda și se află pe cer la jumătatea distanței dintre două stele luminoase aparent - Deneb (α Cyg, α Cygni, Alpha Cygni) și Rukh (δ Cyg, δ Cygni, Delta Cygni). KIC 8462852 se află la sud de Omicron¹ Cygni (ο¹ Cygni
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
artileriști și mineri. A început pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic în fața fortăreței; la ora 10.15 o eclipsă de soare întunecă câmpul de bătălie, făcând vizibilă Constelația Taurului. Soarele era prin antonomază simbolul lui Ludovic al XIV-lea, iar acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-o victorie ușoară. Mareșalul Franței, marchizul de Vauban, inginer și arhitect militar expert al tehnicilor de asediu
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
și un perigeu de numai 216 km. În 1973 scriitorul scoțian Duncan Lunan a analizat date de la cercetătorii de radio norvegieni, ajungând la concluzia că a produs o diagramă stelară subliniind totodată calea către Epsilon Boötis, o stea dublă în constelația Boarul. Ipoteza Lunan a fost că aceste semnale au fost transmise de către un obiect de 12.600 ani vechime, situat la unul din punctele Lagrange ale Pământului. Lunan mai târziu a constatat că analiza sa a fost bazată pe date
Black Knight (satelit) () [Corola-website/Science/332556_a_333885]
-
Cvadrantul sau Cvadrantul de Perete (în latină : "Quadrans Muralis") era o constelație creată de astronomul Jérôme Lalande în 1795, căreia i-a dat numele principalului său instrument astronomic pe care îl folosea: cvadrantul, probabil în onoarea astronomului Tycho Brahe, care perfecționase și se folosise și el de acest instrument. Era o constelație
Cvadrantul (constelație) () [Corola-website/Science/332710_a_334039]