2,846 matches
-
cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de mentalitate se pierde. De la raționalism și pozitivism, ambele iconoclaste (despărțite de copleșitoarea stilistică vizuală, în primul rând cu motivație religioasă, a artei baroce), civilizația europeană deprinde și afirmă un alt tip de gândire: științifică și, disimulant (încă), ne-religioasă. Imaginarul se diferențiază astăzi în funcție de palierele culturale cu care interferează. Arta modernă își
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
majoritate, spre secolele XVII-XVIII (așadar, începutul modernizării), iar cele filologico-istorice, interdisciplinare, nu indică până acum decât performanțe individuale (cazul istoricului Stelian Brezeanu sau al literatului Ovidiu Pecican). Niciun Paul Zumthor pe teren românesc, indiferent cum am privi lucrurile. În majoritate copleșitoare, interpretarea textelor vechi este limitată la performanțele istoricilor literari. Printre ei, cel mai sonor nume al ultimelor decenii − și datorită volumelor publicate aproape anual − este cel al profesorului Dan-Horia Mazilu. Reevaluându-și lecturile din prima parte a carierei științifice, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să devină propriu-zis "tehnic" poziționat non-natural -, pentru că el vizează gâdirea, iar aceasta nu poate fi tematizată decât prin exploatarea reflexivității proprii (gândirii), adică prin deschiderea către sine, care scoate gândirea din naturalitatea sa aproape copleșitoare, îndreptând-o, totodată, către lucrurile însele, dar numai în măsura în care acestea nu mai sunt socotite în ele însele necondiționat "obiective", "evidente", "naturale" tocmai pe baza convențiilor instituite de gândirea autonomă. Desigur, acest fapt implică și gestul simplu al de-lăsării celui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cuprinde pe amândouă, se "formalizează" accentuat, devenind simplu comentariu judicativ la spusele altora, în alte momente ale aceleiași istorii. Totuși, "cauza" acestei stări de lucruri este blocajul judicativ, îngustarea topos-ului gândirii-fenomen. De fapt, de la Aristotel încoace, a fost practicată, copleșitor, filosofarea de tipul gândirii-positum. De aceea este firească întrebarea: cum poate fi readusă, în focarul orizontului uimirii, filosofarea de tipul gândirii-fenomen? O reducție judicativă a dictaturii judicativului, aplicată cu scopul de a readuce gândirea, rostirea și făptuirea în locul din care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin sine, nu doar prin judicativ; altfel spus, trebuie spart orizontul care ne desparte de el, pentru a-i cuprinde relieful măcar cu o intenție schematică. Această operație nu ne este însă permisă în chip "natural", dată fiind tradiția copleșitoare a dictaturii judicativului. Există însă în istoria filosofiei, așa cum am afirmat mai devreme, chiar o anume tradiție a reacției non-judicative față de ceea ce am numit fenomenul dictaturii judicativului; prin urmare, apropierea de aceasta ne-ar putea oferi o bună vecinătate cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauzei prime, ființei ultime etc.), în ceea ce acesta este ca atare și atâta vreme cât el se păstrează ca sine, în poziția transcendenței, sacrificăm de fiecare dată instanța "încercată" într-un asemenea act (aceea care suportă actul), "subiectul", cel care îndură "greutatea" copleșitoare a "primului principiu". Acum, accentul cade tocmai pe această instanță, pe acest "subiect", mai clar, pe calea pe care o adoptă pentru a "primi" ceea ce i se oferă, cumva, de la sine, pentru a se lăsa constituit el însuși prin "donația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului și că actele în cauză devin instrumente (operații) prin care orice fapt omenesc este pus la locul său ("natural"), adică afectat de părtinire, ordonare și autorizare. Intervenția structurii judicative survenită prin timporizarea secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu condiția ca timporizarea secundă să fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi, fiindcă acest aspect corespunde judicativului regulativ, dovedit a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Când erau chestionați despre maniera În care vor acumula această bogăție, 71% dintre cei care erau angajați credeau că nu aveau vreo șansă să devină bogați din slujba lor44. Atunci, ce putem spune despre posibilitățile viitoare de lucru? O majoritate copleșitoare de 76% dintre tinerii cu vârste Între 19 și 29 de ani cred că, indiferent de slujbă, americanii nu sunt la fel de „dornici să lucreze din greu pentru a avansa ca În trecut”45. Presupun că se includeau și pe ei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acestui declin economic au fost amplificate de doi factori foarte importanți care au favorizat ridicarea unui personaj populist, doritor să fure victoria partidelor tradiționale, în special unul cu orientare de stânga. Mai întâi, venezuelenii au perceput țara, într-un număr copleșitor, ca fiind bogată datorită resurselor de petrol. Astfel, ei i-au găsit vinovați pe reprezentanții establishmentului politic pentru orice greutăți îndurate, considerându-i corupți și proști administratori ai economiei. Studiile au arătat, de exemplu, că 94% dintre venezueleni erau de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ridică la înălțimea așteptărilor Doamnei T. atunci când aceasta reformulează ceea ce spune el fără a adăuga elemente suplimentare lămuritoare. Echipa îi invită pe cei doi animatori să lucreze, prin metoda conștientizării totale, asupra propriilor lor emoții: entuziasm puternic din partea unuia, frustrare copleșitoare din partea celuilalt. Proximitatea dintre nevoia imperioasă de a-și exprima punctul de vedere și impulsivitatea caracteristică a TPEL o determină pe Doamna T. să realizeze o corecție-supracorecție a situației: ea îi va ceda lui M.C. responsabilitatea conducerii primei părți a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
altă dimensiune a moștenirii culturale germane, din direcția filosofiei kantiene și husserliene, privește opțiunea fenomenologică asumată de D. Gusti, nu însă înainte de a o „contagia” cu influențe pozitiviste franceze și românești. Educația sa l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este Însă mai mult biografică și memorialistică, valorizînd, cu precădere, mărturiile marilor nume ale vremii, de la Churchill la Gomulka, de la Nixon la Jaruzelski, sau apelînd constant la interviurile realizate de Teresa Toranska cu staliniștii polonezi. Relatarea sa conține o factualitate copleșitoare, regrupată În jurul intrigilor politice, Însoțită de convingătoare inventare ori statistici. Autorul probează Însă și reale calități narative, intervenind În cursul evenimentelor cu anticipări, anecdote, simboluri, portrete entuziaste, confesiuni tîrzii sau accente moralizatoare. Bine cunoscutele tablouri de epocă (viața studențească, starea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dezvăluie identitatea” (notele 22 și 24 de la aceeași pagină, 121), „deținem informația de la un proeminent lider țărănist, care a ținut să-și păstreze anonimitatea doar În legătură cu acest episod” (nota 22, p. 301). Informațiile astfel „confirmate” sînt extrem de numeroase; oricît de „copleșitor” ar fi fost rolul jucat de „anecdotica politică”, după cum se exprimă autorii la pagina 122, credem că anecdotica are importanță pentru interpretarea faptelor istorice, fenomenele cu un „rol copleșitor” la care se face referire fiind, de fapt, manifestările unor relații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
22, p. 301). Informațiile astfel „confirmate” sînt extrem de numeroase; oricît de „copleșitor” ar fi fost rolul jucat de „anecdotica politică”, după cum se exprimă autorii la pagina 122, credem că anecdotica are importanță pentru interpretarea faptelor istorice, fenomenele cu un „rol copleșitor” la care se face referire fiind, de fapt, manifestările unor relații interpersonale. În orice caz, multe dintre picanteriile citate astfel nu contribuie neapărat la Înțelegerea modului În care a funcționat CDR. De pildă, este puțin relevant dacă fostul președinte Emil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à Daniel Halévy). Dacă Încrederea adepților Convenției a fost zdruncinată Într-o măsură atît de copleșitoare, poate că, paradoxal, vorbele sindicalistului revoluționar le vor insufla energia de a lupta În continuare. Andreea Năstase Antoine Marès, Pierre Milza eds., Le Paris des Etrangers depuis 1945, Publication de la Sorbonne, Paris, 1994. De asemenea, lucrarea se concentrează asupra aspectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
completate cu fronton și cerc (sau rozetă). Exemple semnificative s-au găsit în arta care împodobește zidurile de la sinagoga de la Dura Europos, unde desenele fac în trimitere la templul din Ierusalim. Am trecut în revistă doar un eșantion din numărul copleșitor de dovezi. Concluzia care s-ar putea trage este destul de clară: frontonul ascuțit și cercul de deasupra intrării în mormântul de la Talpionul de Est sunt de factură iudaică și nu au de-a face nimic cu Isus și cu creștinismul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv și riscând să conoteze doar strălucirea și faima exterioară. Semnificații de bază: existent, dinamic, copleșitor. 3.1.3.4. ’Ql misetattQr: „Tu esti Dumnezeu și nu am știut” (SC, Blaj); „Tu esti Dumnezeu, dar noi n’am știut-o” (BVA); „Dumnezeu ascuns” (G-R, BS); „un Dumnezeu care te ascunzi” (C); sØ gàr ež theós, kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de potențarea spre starea de fantast ușor și culoarea rămâne veșnic proaspătă datorită impresiei de notație spontană. Iernile ei cu sclipiri de albastru sideral au o răceală nobilă, albul râvnind frumosul absolut prin candoare, după cum nudurile ei sub torida lene copleșitoare sunt un spectacol al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
2002; G. Lewis, 1980; S. Lukes, 1977; J. Maisonneuve, 1988; R. Rappaport, 1999; C. Rivière, 1997a, R. Schechner, 2003; M. Segalen, 1998; J.Z. Smith, 1987; V. Turner, 1969), iar literatura referitoare la diversele forme concrete de activitate rituală este copleșitoare. De asemenea, În lucrările cu caracter enciclopedic, personalități de seamă ale antropologiei au semnat capitolele respective (E. Leach În International Encyclopedia of Social Sciences, J. Cazeneuve și N. Sindzingre În Encyclopedia Universalis, B.C. Alexander și E.S. Evans În Encyclopedia of
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]