6,252 matches
-
dorința de a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la articole de îmbrăcăminte bineînțeles, oferindu-i și Prințesei care stătuse la cort. Le înșirau pe iarbă sau pe trăistuțele în care le aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Știi că nu mai aveam roșii și m-a salvat o fetiță. — Ce fetiță? — Una care vine din când în când și-i mai dau câte ceva. — A! cerșetoare. — O țigăncușă. — Du-te, tu! — Este de-ai lui Ciurdaru. — Cei cu corturile de la ieșirea din oraș. — Da!însă nu pare a fi țigancă. E albă la față, are un păr galben atât de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte cuminte, nu obraznică așa cum sunt țiganii. Nu mai spune. Te-ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îi erau aceste fuste! — Ia du-te, fă Rusaldo și fă-ne ceva de-ale gurii că mă roade pe la lingurea. Pă voi nu? — Of! Of! Mă duc, se scoală Rusalda alene și cu durere în suflet îndreptându-se spre cort. Copiii care trec repede de la o stare la alta, încep să alerge să se joace antrenând-o și pe Prințesa. Ea era în centrul atenției acum, de aceea toți o lasă să facă ce vrea în puținul timp pe care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zi, în toate județele țării care au o comunitate mai mare a etniei rome, se organizează spectacole la care participă romii și nu numai. Câtă deosebire între viața lor de azi și a țiganilor de altădată care se deplasau cu cortul. Deci, dacă înainte vreme erau obișnuiți a fi nomazi, era natural să nu-i afecteze părăsirea unui anumit loc. Probabil că se plictiseau să stea tot acolo, fiind învățați cu schimbările. Acum se simt legați de căminul lor oricât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
familie Când ajung acasă la familia Stamate, Prințesa se simte ca picată din Lună. I se părea totul străin, deși mai fusese pe aici când venea în cerșit. Îi plăcea atunci la Zina Stamate, că apartamentul arăta alt fel decât cortul în care trăia și chiar îi plăcea să mai zăbovească, pentru a se simți și ea doamnă, chiar dacă numai pentru câteva clipe. Acum când era sigură că aici va viețui, i se părea totul străin și nu știa ce să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o facă doctoriță. Au fost multe discuții pe tema aceasta în familie. — Ce-i trebuie ei muzică?se întreba Sebi. Dacă asta-i place? — Să devină cântăreață, artistă, să se deplaseze din loc în loc cu diferite spectacole, ca țiganul cu cortul, afirma Sebi. He!he! Păi asta a făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiind și mai ocupată cu concerte, spectacole, diferite deplasări. Prinzând gust de vorbă că nu se văzuseră de o grămadă de ani și simțindu-se ca pe vremuri, ca la ei în șatră când erau împreună, chiar dacă nu erau în fața cortului la foc, ci într-un local elegant, Ismail a comandat: — Domnu’, adă o băutură, d-a mai bună dă care aveți voi. Ospătarul s-a uitat mirat, dar le-a adus-o turnându-le în pahare. — Așa mâncate-aș. Cât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tu atât de mică ai fugit de-acasă? — Mă simțeam singură printre ai mei, fără mamă. Nu mai plânge, draga mea, îi sărută obrajii scăldați în lacrimi. Așa m-au găsit țiganii, m-au dus în șatră, am trăit în cort, am cerșit... — Să cerșești împreună cu țiganii! Săraca de tine, o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu galbeni. M-au iubit ca pe copilul lor, de aceea au venit și la concert. Țin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
olteni erau în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și Carul Mare. Și? Și Ioane! aștia ne-au furat cortul!” Râd molipsindu-i și pe cei din compartiment. Continuă Alexandru: — La ora de istorie se cere să se numească unsprezece mari personalități. La sfârșitul orei, profesoara îl întreabă pe Bulă: „De ce nu ai predat lucrarea? Doamnă profesoară, nu știu pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-am avut. — N-am ce zice. Ai fost curată. Nu știu de alții, dar ai mei din șatră au fost oameni curați. N-au avut nici păduchi, nici scabie. N-au umblat nespălați, nepieptănați. Am trăit noi la ușa cortului în fum, în frig și în sărăcie, dar nu ne-am lăsat cuprinși de mizerie. — Îmi dau seama că pe tine nu te afectează condiția omului de lângă tine. — Deloc, tata Sebi. Poate că gândesc așa și datorită trecutului meu atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care au început să ne ajute și încetul cu încetul, prin mare efort, prin economii, prin corectitudine, am reușit. — Altă viață duci acum, dar spune-mi sincer Izaura, nu te apucă așa câteodată dorul de țară, de stat la ușa cortului. — Prințesă, fă, nu o dată, de multe ori mă ândesc la zâlele ale. Cât dă grele au fost, când mergeam la cerșit, dar cu toate astea mi-e dor dă ele, dă libertatea d-atunci. Acum nu mai este așa. Însă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
practic siguri că ea-l menține în viață. ― Imediat ce-o desprindem și-i extragem tubul din gâtlej, îi aprovizionăm plămânii cu oxigen, insistă Ripley. Un înveliș termal îi va păstra căldura. În acest scop, am putea să umflăm un cort cu oxigen dispus pe suprafață. Dacă lichidul va curge iar, va ataca doar solul planetei. ― Nu este rea idea, admise Ash. În afară de două lucruri. (Ripley aștepta nerăbdătoare explicațiile.) Mai întâi, cum am mai discutat, deplasarea creaturii cu forța, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să mă trezesc. E rece și miroase a cort. Apoi încep să cobor grăbit. Nu știu cît e ceasul. În dimineața asta se întorc ai mei și nu ar fi bine dacă ar găsi casa goală. Dar, mai ales, trebuie să termin un text pînă în prînz. Prin cap
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradițională consideră că au trăit. Nici o inscripție, nici un document, nici un monument nu vorbesc despre Abraham, Sara, Isaac, Rebeca, Esau sau Iacob și familiile lor. Nu au lăsat scrieri sau inscripții pentru că, foarte probabil, nu scriau. În plus, cum trăiau în corturi, e dificil să găsești urme ale locuințelor lor. Nu au construit monumente arhitectonice, cu excepția altarelor (Gn 12,7.8; 13,18; 22,9; 26,25; 33,20; 35,3.7), stelelor (28,18; 31,45.51; 35,14.20) și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
antichitate și nu numai. 4. Lumea nomazilor și istoria Mai rămâne o dificultate de fond cu privire la patriarhi. Felul lor de a trăi e cel al nomazilor sau seminomazilor care se mută cu turmele lor în căutare de pășuni. Trăiesc în corturi (Gn 12,8-9; 13,3.12.18; 18,1.6.9.10; 24,67; 25,27). Gn 18 ne prezintă cu destulă exactitate și dieta patriarhilor: carnea era rezervată în ocazii excepționale, era mâncată cu lipie coaptă pe piatră și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
extraordinar de modernă. c) Cultul Aceeași situație se regăsește în cultul instituit de Moise în pustiu. Caracteristica fundamentală a „sanctuarului” din pustiu este, de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește doar în țara făgăduită și nu așteaptă să aibă o locuință stabilă și definitivă, care va fi templul lui Solomon, pentru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să-l facă pe poporul său să trăiască într-o condiție imperfectă și tranzitorie pregătește și anticipă teologia întrupării. În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă deci că Noul Testament ca
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În Noul Testament există o frază ce surprinde esența Vechiului Testament aplicată celui Nou: „Cuvântul s-a făcut trup și a ridicat cortul său în mijlocul nostru. Noi am văzut gloria sa” (In 1,14). Pentru Ioan, Cuvântul vine să-și ridice cortul în imperfecțiunea lumii umane și ia condiția omului împreună cu tot ceea ce ea are efemer și fragil. Înseamnă deci că Noul Testament ca și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
uns și consacrat rege de un profet trimis expres de Elizeu cu acest scop. Iehu va fi susținut în acțiunile sale împotriva casei lui Omri de un grup cu tendințe conservatoare, rehabiții, care continuau să trăiască ca seminomazii: locuiau în corturi și nu beau vin (2Rg 10,15-16; cf. Ier 35,5-15). Cu siguranță, rehabiții l-au considerat pe Iehu un restaurator al religiei și obiceiurilor străvechi, fapt pe care și Biblia vrea să-l demonstreze. Era dificil de integrat în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dâre verzi ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ponosit și mai abrutizat, până a dispărut din oraș și din amintirea tuturor. S-a întors în 1923, cu circul Vittorio, unul dintre cele trei mari circuri ambulante care străbăteau pe-atunci țara. Sidoli, cel mai mare, se distingea prin cortul său uriaș, din fâșii de mătase albe și azurii, în vârfuri cu stegulețe ca frunza de lămâie. Era apoi Le Magnifique, al fraților Borzoff, cu celebrii funambuli și cu contorsionista Tudorița, în stare să apuce cu dinții un trandafir așezat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul, ca o prevestire. Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le impunea, căci dovedea originea mea streină, superioritatea mea. De altfel, îmi plăcea mult să stau cu ei de vorbă, serile, înainte de a mă retrage în cort, ca să scriu și să fumez ultima pipă, pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de pământ aproape de mare, câmpia aceasta plină de șerpi și dezolată, în care palmierii erau rari și tufele parfumate. Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor, când tăcerea mă făcea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am eu printre existențele lor atât de tihnite și da mediocre. Umblam fără să înțeleg nimic. Când m-am întors la șantier, veneam cu o poftă nebună de singurătate, de liniște, și mă bucuram că am să rămân aici, în cort, încă o săptămână, în care timp n-am să citesc jurnale și n-am să văd lumini electrice. M-a întîmpinat omul de serviciu: ― Sahib, aveți o telegramă din Calcutta. Am crezut că e vorba de o recepționare a materialelor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privind la fereastra vagonului câmpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izolați, care mă primise dimineața atât de generoasă în sânul vieții ei fără început și fără sfârșit. Cât aș fi vrut atunci să fiu liber, să rămân în cortul meu cu lampă de gazolină și să ascult milioanele de greieri și lăcuste din preajma mea... ― Allan, îți dau o veste bună pentru d-ta, îmi vorbi inginerul. Ne trebuie un om destoinic în Assam, să inspecteze terasamentul și podurile pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]