KorAP: Find »[drukola/base=cost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...7187 >

179,659 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

fi impuse taxe pe activitățile poluante, pot fi reținuți șoferii care conduc sub influența alcoolului, se poate interzice zgomotul în locurile private după o anumită oră din seară etc. Aceste intervenții vizează să corecteze semnalele incomplete pe care le constituie costurile și avantajele private. Dacă ele conduc indivizii la a reintegra în alegerile lor impactul pozitiv sau negativ al comportamentului lor asupra colectivității, aceștia s-ar apropia mai mult de optimum. 4.2.1.3. Bunurile colective Teoria microeconomică a consumatorului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Statul poate constrînge toți indivizii să plătească serviciile colective, ridicînd impozitele. 4.2.1.4. Teoria optimului de rang secund Anumite lacune inevitabile ale mecanismelor pieței fac deci necesare existența și intervenția Statului. Dar această intervenție introduce, la rîndul său, costuri și distorsiuni în raport cu funcționarea ideală a unei economii de piață. Astfel, pentru a finanța serviciile colective pure, trebuie desigur prelevate impozite, care produc efecte asupra alocării resurselor. De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a unei economii de piață. Astfel, pentru a finanța serviciile colective pure, trebuie desigur prelevate impozite, care produc efecte asupra alocării resurselor. De exemplu, dacă un produs X face obiectul unei taxe, faptul ca prețul său să fie egal cu costul marginal nu mai conduce la o situație optimală. Taxa îndepărtează optimul paretian. La fel se întîmplă și dacă se operează o prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o prelevare asupra veniturilor provenite din muncă. Distorsiunilor introduse prin intervenția Statului în alocarea resurselor vine să li se adauge faptul că, chiar în absența unei asemenea intervenții, anumite sectoare și anumite întreprinderi sunt determinate să practice prețuri diferite de costul marginal. Existența unor distorsiuni inevitabile împiedică atingerea unui optim de prim rang (adică o situație în care optimul lui Pareto este atins în toate activitățile). Trebuie deci căutate condițiile unui optimum de rang secund, care limitează cel mai bine efectele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
optimul de rang secund nu este în general atins dacă se respectă aceste condiții în celelalte activități. Altfel spus, din moment ce există distorsiuni inevitabile în anumi-te sectoare, trebuie, în general, noi distorsiuni corectoare în celelalte sectoare, pentru a ține seama de costul de oportunitate pentru colectivitate. 4.2.2. Imposibila definire a unui optim social 4.2.2.1 Problema repartiției bunăstării Analiza economică încearcă deci să identifice condițiile unei alocări eficace a resurselor și necesitatea unei intervenții publice pentru restaurarea eficacității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
H. Simon ca "raționalitate limitată". El consideră ca puțin realistă ipoteza raționalității lui homo oeconomicus, perfect informat în privința parametrilor și variabilelor contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor conforma unor reguli mai mult sau mai puțin explicite. Aceasta nu înseamnă un comportament sistematic rutinier, ci subliniază faptul că, față cu o cunoaștere imperfectă, se dau reguli susceptibile să ajute

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Cît despre agent, el are tot interesul de a-și menaja încrederea mandantului, cu scopul de a obține marje de libertate suficiente. El va putea crea deci proceduri de informare suplimentare ale mandantului. Toate aceste proceduri vor antrena apariția de "costuri ale agentului", zise de supraveghere sau de obligare. La prima vedere totul se petrece ca și cum disocierea dintre proprietate și management în societățile de capitaluri, dintre controlul politic și birocrație în administrații ar conduce la o situație suboptimală. Costurile agentului, legate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
apariția de "costuri ale agentului", zise de supraveghere sau de obligare. La prima vedere totul se petrece ca și cum disocierea dintre proprietate și management în societățile de capitaluri, dintre controlul politic și birocrație în administrații ar conduce la o situație suboptimală. Costurile agentului, legate de asimetriile informaționale nu determină o reunire a celor două funcții? Nu, e suficient să avansezi această idee ca să-ți dai seama de caracterul său inoportun. Dacă ar fi într-adevăr preferabil ca cel care girează să fie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
economie, vizînd atît piața internă cît și cea externă. Dacă sprijinul acordat de stat industriilor strategice sau aflate în reconversie necesită o perioadă mai mare de timp, atunci esențialul intervențiilor puterilor publice va consta din: reducerea taxării capitalului și a costului mîinii de lucru (dezindexarea salariilor și prețurilor); accentuarea eforturilor în materie de cercetare, în industriile și tehnologiile de vîrf; încurajarea economisirii prin reforma piețelor financiare. Un studiu al O.C.D.E. subliniază faptul că intervențiile publice directe n-au avut decît

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Sunt regiuni monoindustriale, sau cu activități industriale tradiționale intrate în declin și cu o supraofertă de mînă de lucru. Se consideră, de către aceeași Comisie, că cei mai importanți factori determinanți ai dezvoltării regionale sunt: Existența mîinii de lucru calificate și costurile acesteia; Costul creditului; Nivelul impozitării (la nivel local și național); Rata de creștere economică, la nivel național; Nivelul și calitatea reglementărilor; Existența și calitatea infrastructurii; Cursul de schimb al monedei respective; Costul energiei, combustibililor, materiilor prime și materialelor de bază

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
monoindustriale, sau cu activități industriale tradiționale intrate în declin și cu o supraofertă de mînă de lucru. Se consideră, de către aceeași Comisie, că cei mai importanți factori determinanți ai dezvoltării regionale sunt: Existența mîinii de lucru calificate și costurile acesteia; Costul creditului; Nivelul impozitării (la nivel local și național); Rata de creștere economică, la nivel național; Nivelul și calitatea reglementărilor; Existența și calitatea infrastructurii; Cursul de schimb al monedei respective; Costul energiei, combustibililor, materiilor prime și materialelor de bază; Politica sectorială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
regionale sunt: Existența mîinii de lucru calificate și costurile acesteia; Costul creditului; Nivelul impozitării (la nivel local și național); Rata de creștere economică, la nivel național; Nivelul și calitatea reglementărilor; Existența și calitatea infrastructurii; Cursul de schimb al monedei respective; Costul energiei, combustibililor, materiilor prime și materialelor de bază; Politica sectorială practicată; Se observă faptul că dezvoltarea regională, elementele sale, de competitivitate țin atît de condițiile locale, cît și de cele naționale, de politica regională specifică, dar și de cea macroeconomică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Iași, 2007. 5.3.4. Descentralizarea și autonomia locală W.E.Oates enunță o teoremă a descentralizării optime, potrivit căreia "pentru un bun public a cărui arie de consum se întinde în zonele mai multor comunități locale și al cărui cost de producție este același atît la nivel central cît și local, va fi întotdeauna mai ușor ca acel bun să fie produs în cantități optime, în sens paretian, la nivel local decît la nivel central"34. Dar descentralizarea nu are

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
prin strategii, programe și proiecte), în vederea atingerii unor obiective stabilite; cofinanțarea prin contribuția financiară a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională. Printre factorii determinanți ai dezvoltării regionale reținem: existența unei mîini de lucru calificate și costurile acesteia; costul creditului; nivelul impozitării; rata națională de creștere economică; nivelul și calitatea reglementărilor; cursul de schimb; costul energiei, al combustibililor, al materiilor prime și materialelor de bază; politicile sectoriale practicate ș.a. În domeniul dezvoltării regionale, la noi, situația actuală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
programe și proiecte), în vederea atingerii unor obiective stabilite; cofinanțarea prin contribuția financiară a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională. Printre factorii determinanți ai dezvoltării regionale reținem: existența unei mîini de lucru calificate și costurile acesteia; costul creditului; nivelul impozitării; rata națională de creștere economică; nivelul și calitatea reglementărilor; cursul de schimb; costul energiei, al combustibililor, al materiilor prime și materialelor de bază; politicile sectoriale practicate ș.a. În domeniul dezvoltării regionale, la noi, situația actuală se caracterizează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională. Printre factorii determinanți ai dezvoltării regionale reținem: existența unei mîini de lucru calificate și costurile acesteia; costul creditului; nivelul impozitării; rata națională de creștere economică; nivelul și calitatea reglementărilor; cursul de schimb; costul energiei, al combustibililor, al materiilor prime și materialelor de bază; politicile sectoriale practicate ș.a. În domeniul dezvoltării regionale, la noi, situația actuală se caracterizează prin: centralizare excesivă; lipsa unei autonomii reale și efective, în special de natură financiară; fragmentarea resurselor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cele mai importante preocupări pentru autoritățile locale trebuie să fie alegerea unei structuri fiscale optime, care să atragă contribuabilii și să conducă la mărirea bazei de impozitare. Această structură fiscală trebuie să cuprindă venituri ușor previzibile, cu incidență locală, iar costurile gestionării materiei fiscale trebuie să fie cît mai mici posibile. Impozitele trebuie să fie clare, încasarea cît mai sigură, pentru a reduce la minimum evaziunea fiscală. Sistemele de finanțare a comunităților locale sunt mixte, îmbinînd modalități ca: 1) Transferul unor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un bun colectiv pur, producător de externalități pozitive pentru utilizatori: pe de o parte, datorită faptului că în absența monedei, schimburile și deci producția ar fi mult mai slabe; pe de altă parte, deoarece prezența mai multor monede ar antrena costuri de tranzacție legate de manipulările necesare pentru schimb și mai ales de riscurile de modificare a parităților, care ar antrena modificări brutale ale valorii activelor monetare. Acest exemplu ilustrează, în același timp, și limitele abordării hayekiene. Meritul constă că el

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
fac singuri tot felul de lucrări de electricitate la domiciliu, cu consecințele pe care ni le putem imagina în termeni de incendii sau de scurtcircuite. Într-un mod mai sistematic, Stigler a demonstrat, în mai multe studii, mai ales comparînd costurile de producție din diferite societăți producătoare de electricitate, că reglementarea poate constitui un mijloc de a cîștiga o rentă de situație. S Peltzman a prelungit și sistematizat lucrările lui Stigler, arătînd că, pentru a înțelege situația, este suficient să considerăm

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
întreprindere publică ce deține monopolul asupra unei activități considerate, ea va fi în poziție de forță pentru a obține ajutoare și avantaje diverse. Aceasta este cu atît mai adevărat cu cît autoritățile de tutelă nu dispun de informații fiabile asupra costurilor și capacităților reale ale întreprinderii; În acest caz putem paria cu ușurință că serviciile furnizate clienților și utilizatorilor nu vor fi de cea mai bună calitate, iar prețurile nu vor fi dintre cele mai mici, căci firma este în poziție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
administrația publică poate fi un mijloc util de a lega plata de rezultatele muncii. Între precarizarea completă și rigiditatea absolută există o multitudine de situații intermediare. Cea care prevalează astăzi nu este, fără îndoială, una optimală, căci ea are un cost crescător pentru comunitate (subvenții, supraocupare, adaptarea prea lentă ș.a) și este evident că lucrurile nu se îndreaptă în direcția cea bună. Ultimele evoluții stîrnesc teamă, pentru că nu se zăresc premisele încheierii crizei. Trebuie introdusă concurența în sectorul nostru public

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
subvenționate. Se poate impune unei companii aeriene să suporte o sarcină ce aparține autorității publi-ce? Același raționament poate fi făcut pentru serviciile poștale. Dacă s-a decis să se mențină în zonele rurale birouri de poștă, chiar dacă veniturile sunt inferioare costurilor, diferența trebuie să o acopere Poșta Română sau trebuie avute în vedere subvenții publice? Practicarea de prețuri diferențiate poate oferi întreprinderii posibilitatea de a furniza servicii particulare degajînd o marjă semnificativă de profit, sau de a atrage spre ea o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
transportul internațional, un bilet costă de trei-patru ori mai puțin pentru o aceeași destinație și o aceeași calitate a serviciilor, dacă cumpărătorul acceptă un zbor dus-întors la date fixe, inclusiv în week-end. Aparent disproporționată, această diferență reiese nu din ecartul costurilor, ci din existența a două clientele distincte: una flexibilă și care nu va putea fi atrasă decît printr-un tarif promoțional, și una care e constrînsă să călătorească, pentru afaceri bunăoară, deci care poate suporta tariful normal. Aceasta din urmă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
constrînsă să călătorească, pentru afaceri bunăoară, deci care poate suporta tariful normal. Aceasta din urmă este cea care va permite degajarea unei marje comerciale și prin aceasta ea este cea care, finalmente, va permite altor pasageri, care nu pot suporta costul marginal, să beneficieze de zbor. 6.2.3. De la monopolul natural la economia rețelelor Odată cu diferențierea tarifelor, a bugetelor și cu adaptarea statutului personalului, încercăm să descoperim evoluția conținutului exigenței echității ce fondează serviciul public. Concepțiilor tradiționale statutul prefigura situația

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]