3,317 matches
-
fii pentru. Yalertanul, care se pregătea să se arunce, se opri. Mușchii feței se contractară spasmodic, oscilând între îndoială și furie. Îl privea pe Gosseyn descumpănit, precum taurul pe măruntul adversar care nu pare câtuși de puțin temător. - O să-ți crăp țeasta de ciment, zise el scrâșnind din dinți. Dar o zise ca pentru a controla efectul vorbelor sale. - Leej, zise Gosseyn. - Da? - Vezi ce voi face? - Nu e nimic. Nimic. Era rândul lui Gosseyn să fie descumpănit. De fapt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se topesc pe față, cerul e de pâclă cenușie, prin el zărești, la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de păsări, care găzduiește ouă de broască. melancolia stufului uscat, șfichiuit de vântul iute și rece al dobrogei minții tale marine. mai înaintezi puțin, te trezești în întuneric, cântă broaște rârâite pe la picioare, pe unele calci, auzi pleosc, pleosc, le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea aveau berete mov așezate strâmb pe cap, poate aveau doar berete mov așezate strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mânca în mo mentele apariției șoriceilor în stomacul tău? în noapte, asculți atent, departe, sunt trei corpuri apropiate care se târăsc. la un moment dat rămâne unul singur. șase în al patrulea loc: te gândești să te odihnești până se crapă de ziuă, ți-ar fi cu mult mai lesne, însă realizezi că nu ai cum să menții echilibrul dragostei tale în somn, pe poteca subțire, cu obiceiul tău prost de a te întoarce când pe o parte, când pe alta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te ridici din nou în picioare, șoptești ceva la urechea bravei vrăbiuțe-soldat, licuriciul cu ochi mari de lapis lazuli își depărtează, treptat, zbârnâitul, luminând intermitent aerul nopții, brava vrăbiuță-soldat îl urmează, cuminte. în fine, peste nu foarte multă vreme, se crapă de ziuă. așteptarea primei zile lipsa ta crește în mine până acoperă luna portocalie, bucățica mea rotundă de paradis lipsa ta se expandează ca o cultură de celule corect hrănită cu mediu am dublat numărul de tratamente cosmetice am spălat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl pui alături, ca superman, între timp s-a crăpat de ziuă, poți respira un aer curat, roua pură a dimineții înglobată în mici picăturici sferice, te bucuri să vezi stolul de gâște sălbatice moffitti apropiindu-se înfometat, nenumăratele gâște migratoare se așează, una câte una, ca un joc de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Noaptea se lăsase peste câmpiile întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se despărțeau în divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se înălța peste orizontul Mării Harima, printre norii dimineții, ca pentru a-i zori pe oameni înainte. — Priviți! strigă Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în profunzimea liniilor inamice, iar Sakuma Genba se afla în mijlocul ei. Ceața era deasă. Dintr-o dată, în mijlocul lacului apăru o lumină în culorile curcubeului. Aceasta i-ar fi putut face pe oameni să creadă că, în curând, avea să se crape de ziuă. Dar abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Ishikawa Kazumasa fusese chemat în fața stăpânului lor. Ii și Honda, care jucau rolul de reprezentanți, și câțiva dintre ceilalți, îl înconjuraseră pe Tadatsugu de ceva vreme. — N-ai condus tu avangarda și ai stat în cetatea Kuwana? Nu-ți crapă obrazul de rușine că n-ai știut că Seniorul Nobuo și Hideyoshi s-au putut întâlni la Yadagawara? Și cum rămâne cu faptul că mesagerii lui Hideyoshi au intrat drept în Castelul Kuwana? Ce s-a întâmplat acum de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de puternică în craniul spelb, încât și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof, după care începu să-și miște degetele de la picioare, ordonat, întrucât era vorba despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la gură să te uiți, atunci o să-ți dai seama, pentru că ăsta nu-i altul decât Csákány. Traian, încruntându-se, s-a mai uitat o dată la fotografie, apoi deodată a zâmbit larg, tu-i mama mă-sii, într-adevăr, să crăp io dacă ăsta nu-i Csákány! La care și Feri a început să dea din cap, a smuls fotografia din mâna lui Traian, e chiar Csákány, a spus, ia uită-te cât era de tânăr, ia uită-te ce față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să văd c-o să mă simt ușurat, iar când a tăcut, în clipa aia, am ghicit unde-i mingea, și-mi era ciudă că nu ghicisem mai repede, și am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am văzut cum Remus își deschide ochii, împlântând cuțitul fix în locul în care îmi fusese palma, iar deoarece scândura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar pe tata e mai bine să-l dăm uitării pentru totdeauna, pentru că n-o să-l mai vedem nicicând în viața asta căcăcioasă, pentru că ne garantează el c-o să crape-acolo unde e, acolo o să-i putrezească oasele, acolo, la Canal, și poate să zică mersi dacă nu ajunge în tabără de reeducare, n-o să-l mai vedem niciodată, și atunci am simțit cum mi se pune un nod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci ăla în trenci a spus că nu se pune, și să le stea în gât, și bananele, și portocalele, dar că n-or să aibă ei norocul ăsta, că oricum stau degeaba, acuși se termină toate, și să crape cu toții, și s-a întors, și a plecat, dar n-am văzut încotro, pentru că tocmai atunci mă așezam și eu la coadă. Oamenii stăteau câte patru pe rând, coada nu prea înainta, să fi avansat poate un pas, deși stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
da orice, și când am spus asta, sticla de bere s-a răsturnat și oglinda a căzut de pe masă și, răsucindu-se în aer, a aterizat în noroiul de pe jos, cu fața în sus. Nu s-a spart, s-a crăpat doar pe toată lungimea ei, chipul lui Csákány a devenit rigid, și-a făcut cruce, spunându-mi că nu știu ce vorbesc. A ridicat de jos oglinda murdară de noroi, și-a plimbat degetul de-a lungul crăpăturii, spunându-mi c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și i-a mârâit că e interzis să te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice-ar fi, o să se ducă la el, și să crape cu toții, și cu toată puterea l-a îmbrâncit pe gardian, dar atât de violent încât el s-a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l ajute s-o găsească pe fosta sa tovarășă de drum, ascunzând însă,dintr-un simțământ de gelozie, rangul și sexul ei. Era spre seară când se înntâlniră și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându-și ochii asupra scutului lui Rogero l-a întrebat cu ce drept purta armele troiene. Rogero și-a declarat obârșia și neamul apoi, l-a întrebat la rându-i pe cavaler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și alte câteva cărți: Freud, Marx, Darwin, Einstein și Hitler. Banii e plină de lucruri interesante. Dar banul la ban trage. Legea lui Gresham. Imprimarea capului monarhilor pe suprafața monedelor era o șmecherie egocentristă visată de conducători. Când Caligula a crăpat în cele din urmă, au fost topite toate monedele pentru a i se șterge chipul de pe detestații gologani. Știi că drept bani erau folosite carnea, și țigările, și băutura, și gagicile, desigur, și muniția pentru luptă. Toate astea seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luni de răsfăț nemai pome nit, până când, într-o noapte, a izbucnit catastrofa, conflict cu mătușa, explicații până la trei dimineața. Făcuse o nejus tificată criză de gelozie și, ca răspuns la nedreptele acuze, am părăsit demnă casa. Nici nu se crăpase bine de ziuă când am plecat de-acolo. Nu am luat decât un cactus și un sac de plastic în care aveam două pulovere și periuța de dinți. Unde te-ai dus? am întrebat-o înfiorată. — M-am refugiat la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cu două-trei. Sau chiar cu o zi. Adică îl aștepta mereu, drumul trecea prin fața casei. Pusese o perdea mai rară pentru a-l zări mai bine. Ar fi putut să-i bată în geam, făcându-i semn să intre, să crape tot târgul. După ce-l vedea trecând, se liniștea dintr-odată. Uneori și Vânătorul de lupi albi se gândea la Donna Iulia. Considerase totul sfârșit, dar odată, salutând-o, deslușise în ochii ei un licăr. Poate i se păruse. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sută, socoteau, răbdători, unii. De unde? Speriate, alergând de colo-colo pe zăpada înghețată, erau vânate cu ciomagul, fugărite cu câinii și prinse; cele scăpate se întorceau cuprinse de o spaimă și mai mare. Cineva prorocise lupi albi și când colo!... Târgoveții crăpau de râs! Tăbăcarul nu mai prididea cu argăsitul: femeile se și vedeau pe Strada Mare, purtându-și blănurile. Lumea se simțea iar în largul ei. Vânătorul de lupi albi era salutat de la distanță: târgoveții se arătau binevoitori, fără să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]