3,263 matches
-
inima se joacă „de-a alergata-n cerc” și scârțâit de oase cu zornăit de lanțuri se-amestecă-ntr-un cântec cu armonie gravă și pedalată lung... ... și-adorm lipit de zid! O, ce scump e visu-acesta! Ce Taină crește-n zid, de crapă de lumină, Lumină izvorând? Serafice cântări mă însoțesc în sfere pe trepte de lumină, în nesfârșit urcuș... Și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
presus de minte, ca-n Dimineața Sfântă când Roua Învierii scălda în Bucurie piciorul Magdalenei... ... Ce sfânt e Visu-acesta! Dar ce Mistrie sfântă m-adaugă în Zidire ca Ana în „uimirea” suirilor pe schele? Ce taină-ascunde zidul crucificării mele de crapă de lumină, Lumină izvorând Golgotelor din mine, Iisusul meu Prea-Blând?... O, ce sfânt e Visu-acesta... Divinul și pământul îngemănate-n mine... De ce dormi, banditule? Te-nvăț eu minte, acuși! Răsună prin vizetă un glas de căpcăun și cad din reverie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului, la 15 august). Voia să chem preotul, atrăgându-mi atenția asupra Sfintei Împărtășanii ce o aveam din închisoare. După ce preotul a oficiat Sfintele Taine, mi-a zis foarte liniștită: Te rog să repari colțul crăpat la cutremur în camera dinspre stradă, unde au fost depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
meu marin. După aceea, am remarcat, cu enervare, câțiva turiști, probabil de la hotelul Raven, care se opriseră pur și simplu pe terenul meu și inspectau turnul. Am intrat în casă, cu umerii usturător arși și cu o migrenă de-mi crăpa capul. Era limpede că, foarte curând, va trebui să acționez într-un fel, să oficiez vreun ritual legat de situația mea, care s-ar fi putut s-o și schimbe. Desigur, ce-aș fi dorit eu să fac ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Foci? — Mi se spune că ar fi foci. Dar eu n-am văzut nici una. Mi-am lăsat bolul fragil de ceai cu atâta forță pe masă, încât a trebuit să-l ridic din nou pentru a mă asigura că nu crăpase. M-am încleștat cu mâinile de brațele fotoliului. Îmi venise brusc ideea că sentimentul straniu pe care-l încercasem la muzeu, și de care mă lecuise fiertura lui James, nu era o simplă mahmureală, ci o amenințătoare prevestire a revenirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Gilbert să nu-i sufle o vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-am mai fost capabil de vreun gând rațional. Aveam senzația că-mi plesnise ceva în cap, o tumoare la creier care crăpase sau așa ceva. Starea mea disperată era pricinuită, în parte, de prezența lui James, care părea să fie un focar de atracție magnetică pentru toți ceilalți. Fiecare dintre cei trei a ținut să-mi spună, separat, ce om plăcut e James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rămân aici. Credeam că ai să pleci în Franța sau în Madeira, sau pe unde-și petrec iernile oamenii bogați. — Categoric, nu. Și, oricum, eu nu sunt un om bogat. — Pot să-ți spun că aici e un frig de crapă pietrele. Ia uită-te la el, uite ce poziție și-a luat! exclamă Hartley, arătând cu degetul la Chuffey, care se așezase acum cu labele din față frumos strânse sub el, iar cele din spate întinse în toată lungimea. Câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luni de zile acolo, și în ianuarie ’49 am fost încărcați în autocamioane și deplasați la penitenciarul Galați... Celularul de la Galați este asemănător cu cel de la Craiova. Era în potcoavă, niște celule numai beton și pe pereți și pe jos, crăpate de la cutremur... și din cauza asta am răcit grav de tot, și am făcut o congestie pulmonară. Pe noi ne-au dus acolo pentru că trebuia să fim judecați de Tribunalul Militar din Galați... Și așa s-a întâmplat... În zilele cât
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prima familie de români care ne-am trecut nemți. Mă rog, am ajuns în Germania și pe urmă am revenit în țara. Și îmi pare rău că n-am rămas „neamț”. Pentru că ce se întâmplă acu’, la ora asta... îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun simț, îi vezi în Parlament, îi vezi în funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sau ceva. Dar el venea și își găsea câte-o treabă sau câte un moment ca să reclame fie la gardian, fie la director. Și nici directorul nu i-a dat importanță... Pur și simplu nu i-a dat importanță, și crăpa de necaz... Nu știu, n-o avut probabil posibilitatea să aibă discuții și cu alții, mai mari decât directorul... Nu era un ofițer politic în închisoare? Era Burada. Da, a fost, dar ăsta a fost un muncitor, un analfabet, nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ambele urechi... Da, poftim, îs aicea, după dulap. I le-am dat și o plecat. Și îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, într-o zi, văd că a început să crape peretele între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la înălțimea de vreun metru și jumătate-doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: Mă, fir-ar al dracu’... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
l-am văzut... când l-o’ băgat în cameră: O, mamă dragă, de ce m-ai făcut? N-o fost în stare să-și deschidă degetele la picioare... Ca să bată desculț e mai bine decât încălțat, că are bocancul trepidații, și crapă între degete, se desfac degetele... Și mai era unu’ Savu Vasile de la Constanța, foarte bun mecanic. M-o învățat el mecanica pă sticlă. Pe el l-o’ băgat la politici c-ar fi pușcat niște ruși în timpul războiului, da’ nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mine, Chilința, îi știu și numele... Și m-o cunoscut, că mă cunoștea... Și zice către mine: De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii, și voi nu mâncați. Domn major, am încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui crăpa bobul... N-am putut să-l înghit nicicum, și îmi părea rău că trebuia să-l scuip. Mă, prăjiți-l! Cum să-l prăjim domn major? Măi, știți cum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mă cunoștea... Și zice către mine: De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii, și voi nu mâncați. Domn major, am încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui crăpa bobul... N-am putut să-l înghit nicicum, și îmi părea rău că trebuia să-l scuip. Mă, prăjiți-l! Cum să-l prăjim domn major? Măi, știți cum? Luați vârfurile de la coceni și pe un vârf care e mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eu nu mă duc, că n-am cum, da’ m-or duce alții... Știi ce se întâmplă? Se urcă până sus la plămânul stâng, se duce la dreptu’, și când o ajuns la bază, după câtva timp dă în puroi, crapă pleura, ți se varsă în organism, și ești gata. Zic: Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot. Și mă gândeam că decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și într-o seară vine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din Galați. Închisoarea acolo... Era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... erau numai dejecții pe acolo, și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... erau numai dejecții pe acolo, și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram de înfometați. Mâncarea până la urmă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vreo sursă din asta mâncau mult, după perioade lungi de înfometare... De exemplu, odată au dat la toată lumea niște fasole de aia ungurească, d-aia neagră, care are un procent mai mare de grăsime, și unii au mâncat până au crăpat... Da’ special au dat ca să moară! Și au murit și de la porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din zăpadă, galbenă, cu pulbere... Și mâncam porumb, băi, ca porcii, ca să ne treacă de foame... Și porumbu’ ăsta într-adevăr face
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Sub aspect structural, enunțurile asertive pot aparține tuturor categoriilor și pot avea diferite dezvoltări: „- Cât ai pierdut, mă! -... Tot.” (I.L. Caragiale) „- Nu ți-am spus de trei ori să pleci? - Da.” (I.L. Caragiale) „Pustiu...” (G. Bacovia) „De prea mult aur crapă boabele de grâu.” (L. Blaga) „ Fiecare om poartă un jug blestemat, / Care-l apasă crâncen.” (M. Isanos) „- Nu, domnule judecător - zise nemulțumitul - noi n-am avut de gând să luăm plată de la drumețul străin pentru mâncarea ce i-am dat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În enunțurile negative parțiale, constituentul sintactic cu aspect negativ poate intra cu realizarea de aspect pozitiv a aceleiași funcții sintactice într-un raport de sinonimie, nu de opoziție semantică;fenomenul caracterizează mai ales circumstanțialul temporal de posterioritate: „Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om.” (I.L. Caragiale) ș= până să crape de ziuă, înainte de a crăpa de ziuăț, „Pe locul hotărât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează mai ales circumstanțialul temporal de posterioritate: „Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om.” (I.L. Caragiale) ș= până să crape de ziuă, înainte de a crăpa de ziuăț, „Pe locul hotărât se adunase, încă până a nu se face ziuă, atâta lume, câtă frunză și iarbă, de nu se mai putea mișca.” (P. Ispirescu) ș= până a se face ziuă, înainte de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de posterioritate: „Până să nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați să facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om.” (I.L. Caragiale) ș= până să crape de ziuă, înainte de a crăpa de ziuăț, „Pe locul hotărât se adunase, încă până a nu se face ziuă, atâta lume, câtă frunză și iarbă, de nu se mai putea mișca.” (P. Ispirescu) ș= până a se face ziuă, înainte de a se face ziuăț și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-mi dădeam seama că erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.” (I. Creangă, 130). e. multiplu: „Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas Ca un suflet de pripas?” (T. Arghezi, 101), „Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiuni verbale, ceea ce determină constituirea a două variante ale circumstanțialului progresiv: • de progresie liniară: „N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut. Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină, Le simți apropiate din ce în ce mai mult, Cu spițele din roată, crăpate de lumină.” (T. Arghezi, 76) • de progresie proporțională: „Cu cât va fi mai puternică această iubire, cu atât va fi mai puțin loc pentru singurătate și pentru frică.” (O. Paler, Galilei, 127) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copți, nu din mucegai! - Așa e, Culai. Adică matale nu crezi, cucoane? Păi toată puterea Cotnarului cel adevărat stă în mucegaiul ista! Că vezi matale, grasa de Cotnari nu primește apă mai mult decât îi trebuie. Cum vine mai multă, crapă boabele și leapădă prisosul. Crăpătura aceea mucegăiește apoi, și mucegaiul acela e chiar zahărul grasei, cucoane, și cu cât are mucega i mai mu lt, cu atât o să aibă și vinul zahăr mai mult. Din zahăru l aista îi iese
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]