3,021 matches
-
O carte prost scrisă poate însemna mai mult decât o armată înfrântă.” Vasile Ghica 591. „Suntem din ce în ce mai nepăsători la scris. Doar cărțile noastre nu ajung în mâinile lui Dante, Shakespeare, Goethe, etc.” Vasile Ghica 592. „O carte te mângâie pe creștet.” Vasile Ghica 593. „O carte lucrează totdeauna bine, dar așteaptă să fie pusă la muncă.” Mircea Cârloanță 594. „O casă fără încălzire e nelocuibilă, dar o casă fără cărți?” Mircea Cârloanță 595. „Cartea bună e un luptător care nu trece
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
istoriei unei culturi.” Marin Preda 646. „Cred că doar acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înțeapă. La ce bun să citim o carte care nu este în stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet? Ca să ne facă fericiți?... O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care să ne facă fericiți putem scrie la nevoie noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu acela al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și o măsură din tălpi până în creștet pe viețuitoarea plăpândă, cu ochi încercănați, care se exprima în limba lui Pușkin. Fără o vorbă, apucă valizele fetei și merse să le lase acolo unde trebuia, în vreme ce posesoarea lor se ținea după el cu pași mărunți, tot mulțumindu-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gramatica complicată a lumii, rezervă omului rolul de subiect. Dar pentru a risipi orice neînțelegere, Arcadi, ca subiect al Istoriei, mătură masa cu muchia palmei ca să arunce pe jos ceva dăunător: "Stalin!" Se aplecă într-o parte și scuipă în creștetul tătucului popoarelor înainte de a-l pocni cu călcâiul în plină mustață. De data asta, Ahile își frecă mâinile la propriu: din punctul de vedere al bazei teoretice, identitate de păreri! Dar, înainte de a ciocni, poetul maghiaro-român propuse pe nepusă masă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet de natură pluricordă, iar altul că e cel mai aproape de Eminescu. O rază a soarelui a străpuns frunzișul bogat al copacului din curtea Casei Pogor și s-a oprit în creștetul capului pentru a-l elibera pe poet de suferință, moment să le reamintească celor din jur că "autorul Doinei e numai Mihai, noi ceilalți toți suntem doar niște umbre...". Dialogul liric continuă. Grecii au un fel propriu de a crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pleacă în trombă cu un scârțâit abrupt de roți. Se ține după el o haită de câini cu ochi rotunzi și întrebători: cerșetorii cei mai înverșunați ai spitalului. Bagajul ce-l car e greu, tavanul încăperii semi-întunecate mă apasă pe creștet mintea începe, totuși, să-mi fie mai limpede încep să mă dezmeticesc: am intrat în purgatoriu, de unde ar trebui să ies neapărat! Îmi e necesar, cred... Voi reuși să-l trec...? Îl am numai pe Dumnezeu în suflet, deci vom
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
afiș ce îmi sărise în ochi la auzul vorbelor ,,oficiale’’ rostite de doamna Mari. Există acolo și asta e pe puțin un semn de autoritate, un semn vag dar sigur, de normalitate. Bărbosu, îmbrăcat în halat alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în batjocură și niciodată în față
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cunoscut astăzi în lume, KOH I NOOR (186 carate) - a devenit atât de important abia după ce a fost prelucrat, i s-au șlefuit fețele, i s-a pus o montură, a fost apoi montat într-o coroană purtată pe un creștet de monarh. Fiecare din cei care au pășit astăzi pragul Facultății de Fizică a Universității din Iași poate fi considerat un diamant, deocamdată neprelucrat. Dorim să ajungeți, la sfârșitul celor 4 ani (pregătire inițială), 6 ani (masterat) sau 10 ani
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Duminică, 9 iulie. După o călătorie prin Oltenia, Regina Maria revine la Castelul Pelișor în Sinaia. „Mihai a venit să ne vadă. Este, pur și simplu un splendid copilaș, alb și rozaliu - cu un început de păr blond, buclat pe creștet. Menajul Carol s-a stabilit la Foișor și ei au venit la dejun”. De la mijlocul lunii iulie și până la începutul lui august 1922, membrii Familiei Regale, inclusiv Carol și Elena, sunt „în concediu”: călătoresc, merg în localități balneo-climaterice ori la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din creștet până-n tălpi. Ne-am fi întors să ne adăpostim sub podul de la Posen, dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe noi ca dintr-o varză murată. Nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anume" un butoi mare de păcură. Doi gospodari din sat au dat dranița cu păcură și cu cea rămasă a dat gardul de la ogradă. Îmi plăcea să-i privesc. Arătau ca doi "Scaraoțchi". Numai coarnele le lipseau. Erau negri din creștet până-n tălpi. Aveau haine (salopete) anumite pentru asemenea treabă. Își făceau munca și erau plătiți pe măsură. Deoarece toate casele erau din lemn și acoperite cu draniță, păcurarul devenise un negustor foarte mult așteptat și la Costișa. De fapt, el
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trimis la sala de box. Disciplinat și serios, fără aere de vedetă ori mândrie găunoasă, și-a câștigat repede simpatia și prețuirea colegilor, a antrenorilor și a superiorilor. Directa lui de dreapta era considerată ucigătoare: un baros repezit năprasnic în creștetul capului. Nu a boxat niciodată de două ori cu același adversar. Cine boxase o singură dată cu el, refuza să urce a doua oară pe ring în compania lui. Singura "frică" a tatălui meu, când urca în careul magic, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
celor nouă luni. Cu câteva zile înaintea sorocului, tata a dus-o pe mama la spital, unde a născut normal, asistată de personalul de specialitate. Bucurie mare! Primul născut era un băiețel dolofan, cu un smoc de păr blond în creștetul capului, ochi albaștri și o voce de tenor. Vocalizele lui răsunau pe coridoarele spitalului alertând persoanele în halate albe. Primul meu frățior a fost botezat Vasile, ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în tranșeele morții. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. (Matei 10:34) Peste capetele noastre vârtejurile își descărcau încărcătura terestră. Ghemuiți, cu capetele pe genunchi și palmele pe creștet într-o iluzorie dar semnificativă atitudine de apărare, consideram că este sfârșitul lumii. Nu mai înțelegeam nimic. Era haosul primordial. Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. (Ioan 15:12) Fă-mă să înțeleg, Doamne, iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simt că este aici, lângă mine, și pot vorbi cu ea așa cum o pot face cu orice ființă vie căreia m-aș adresa. De ce oare o simt atât de aproape, atât de palpabilă, ca și cum i-aș putea atinge conturul din creștet până-n tălpi? Uneori cred că sunt înzestrat cu puteri paranormale, asemenea unui medium care poate vedea în mod distinct, clar, ceea ce altora le este imposibil. De-a lungul celor peste șaptezeci de ani de viață, am încercat mereu să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pute! În aceeași secundă, mama, care era în spatele meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din albia pârâiașului secat. Baticul îi căzuse pe spate și după ce și-a șters mâinile de pestelca plină de sânge închegat și uscat și-a trecut de vreo două ori palmele peste părul în neorânduială, care se ridicase înspăimântat în creștetul capului... Două ființe foarte apropiate bunica și nepotul stăteau sub imensa cupolă a cerului albastru, de unde veneau neîntrerupte pale de aer fierbinte, care-ți frigea pielea. Participasem la un ritual de o cruzime înfiorătoare. Mă simțeam atât de copleșit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și spatele rezemate de gard și toporișca lângă el. Se odihnea. Se odihnea ca-n tabloul lui Ressu, "Cosași odihnindu-se". Se odihnea după o muncă și o viață de 92 de ani. Privirea lui era îndreptată spre mine, spre creștetul capului meu. În realitate, ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau să fixeze pe retină infinitul spațiului astral, încercând să-și dea seama cât de lung va fi traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost posibilă o asemenea dezlănțuire animalică din partea unui individ care era plătit de stat să desfășoare un proces instructiv-educativ de formare a unui tânăr capabil să se integreze social și să contribuie la progresul și la dezvoltarea țării. Pe creștetele noastre erau niște ridicaturi ușor de pipăit, din care cursese sânge și se închegase în părul năclăit și asudat. Pe față, pe umeri și pe brațe, urmele zvârcilor erau detectabile cu ochiul liber. Eu aveam sânge pe față și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și mărăcini printre tufe de boz și boscheți de porumbele. Era liniște. Nu se auzea decât mersul motorului. Era cald și senin, într-o frumoasă zi de iunie. Cerul era de un albastru voronețian, iar soarele, privindu-ne perpendicular pe creștetul capului, încerca să distingă, prin vârtejul prafului gros care ne acoperea, cine suntem și încotro ne îndreptăm cu atâta grabă. În niciun caz nu ne invidia, ci parcă voia să ne invite la un suc răcoritor sau la o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
La urma urmei, copilăria își cerea și își manifesta, cât de cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă a bolții cerești, din zenitul căreia se repezeau, cu precizie matematică, spre creștetele noastre, valurile de săgeți pustiitoare ale astrului clocotind în erupții mânioase și înfricoșătoare. Galbenul terestru al grâului de seceriș se unifica și omogeniza cu galbenul ucigător al astrului solar, într-o magmă unică, atotcuprinzătoare, acoperind planeta întreagă. Unde să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nemișcată în așteptarea prăzii, copii, femei și bătrâni înaintau somnambulici și lunatici sub soarele arzător al Câmpiei Bărăganului spre ciutura fântânii cu cumpănă, pentru a-și potoli setea. Soarele, ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele celor din coloană, într-o încercare sarcastică și disperată de lichefiere a creierelor. Siluetele înalte ale femeilor, cu capetele ascunse sub marame negre, te duceau cu gândul la priveghiul de rezonanță istorică al mamelor și soțiilor spartane, plângându-și eroii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să parodiez logoreea unei asemenea adunături reale, nu mai știu a câta, pentru că de la a IX se tot număra cu scârbă și avânt muncitoresc. Constanța Buzea, în "Creștetul ghețarului", evită fără diplomație perioada studenției, știe ea din ce cauze, dar Șerban Codrin, Gheorghe Istrate, Dorin Tudoran, Liviu Grăsoiu, Dorina Grăsoiu, Cristian Livescu, toți colegi de grupă, sau, cel puțin, de an, am fost martorii jalnicului târâș universitar al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dumnezeu! Descoperindumi natura cea mai pură și frumoasă, Spiritul, SHRI MATAJI mi-a permis să înțeleg și natura divină a lumii, mi L-a revelat pe Creator! În clipa când întind mâinile și simt vibrațiile răcoroase în palme și deasupra creștetului capului, la nivelul Sahasrarei, consider că Dumnezeu îmi permite să-I sesizez prezența și, în dragostea Lui pentru mine, pentru Spiritul meu, Îi simt îmbrățișarea imaterială, iar inima-mi, aievea unei uriașe și primitoare cupe, se umple cu o iubire
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nici... În limba sanscrită, yoga înseamnă unire, adică, printr-o interpretare simplistă (dar nu simplă!) prin yoga se înțelege unirea spiritului propriu cu Spiritul Universal. În clipa în care, odată trezită, energia Kundalini urcă prin trupul nostru și iese prin creștetul capului (prin al șaptelea centru energetic - Sahasrara) unindu-se cu energia omniprezentă, se cheamă că am ajuns în starea de yoga. Atunci trăim starea de beatitudine și primim șansa de a trece și mai departe, în Nirvana. Aceasta încearcă să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]