3,093 matches
-
lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
privință, abia în stadiul de gîngureli. Și cum să te împiedici să gîndești că tocmai în această direcție vor putea fi făcute descoperirile capitale în deceniile care vin, dacă dinamismul energetic al stării T, supunîndu-se la ceea ce Lupasco numește ortodeducția cuantică, este cu adevărat substratul însuși al Realității ? O perspectivă diferită asupra structurii ternare a filosofiei lui Lupasco poate fi obținută analizînd noțiunile de omogenizare și de eterogenizare, pe care el le-a introdus. Omogenizarea este procesul îndreptat spre identic, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
macrofizic închis, entropia crește, dezordinea sporește, energia se degradează spre căldură. În lumea microfizică, omogenizarea guvernează evoluția particulelor, precum fotonii, care nu se supun principiului de excluziune al lui Pauli: ele pot să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar exista contradicția". Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul orientat spre diferit. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică pentru a caracteriza structura gîndirii sale filosofice, termen care exprimă structura ternară, tripolară (omogen-eterogen-stare T) a oricărei manifestări a Realității, coexistența acestor trei aspecte inseparabile în orice dinamism accesibil cunoașterii logice, raționale. Într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
inseparabile în orice dinamism accesibil cunoașterii logice, raționale. Într-un sens aproximativ, am putea vorbi de trei logici 26, dar e vorba mai degrabă de trei orientări privilegiate ale uneia și aceleiași logici. Tridialectica lui Lupasco, avîndu-și sursa în fizica cuantică, constituie totuși o grilă generală de lectură a fenomenelor de o mare diversitate. Astfel, prezența principiului terțului inclus determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fizica cuantică, constituie totuși o grilă generală de lectură a fenomenelor de o mare diversitate. Astfel, prezența principiului terțului inclus determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum cele etnografice sau antropologice, își află astfel o posibilitate de interpretare coerentă în filosofia lui Lupasco. Mărturia lui Gilbert Durand este semnificativă în acest sens: "...cercetarea noastră empirică ajungea la un plan de clasificare a imaginilor, guvernat tot de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este, de altfel, doar teoretică. Nucleul și electronii unui atom ocupă un loc infim în raport cu talia atomului, și totuși ei sunt cei care determină masa atomului. Suntem alcătuiți, în acest sens, din vid, dar dintr-un vid plin, un vid cuantic, energetic: "Rezistența relativă a sistemelor de evenimente, care nu sunt ele însele decît raporturi energetice..., e cea care conferă reprezentării noastre sensibile această impresie de realitate fizică consistentă și opacă pe care o numim materie"28. Vidul, în sens de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aspecte constituie... trei orientări divergente, dintre care una, de tip microfizic... nu este o sinteză a celor două, ci mai degrabă lupta lor, conflictul lor inhibitor..."31. Concluzia că orice manifestare, orice sistem comportă un triplu aspect macrofizic, biologic și cuantic (micro-fizic sau psihic) este cu certitudine surprinzătoare și plină de multiple consecințe. Lupasco nu a afirmat niciodată că lumea microfizică este lumea psihică. El a pus doar în evidență isomorfismul dintre aceste două lumi, datorat faptului că nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
larg, care să includă într-un fel sau altul spațiul-timp continuu. Cauzalitatea locală, definită în spațiul-timp continuu, nu mai este valabilă în acest spațiu mai larg. Timpul continuu însuși apare ca o aproximație. Această stare T este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Această imagine, mai fină și mai sub-tilă decît cea care este în mod tradițional propu-să de materialismul dialectic, conduce însă la aceeași concluzie: iraționalul nu are nici o valoare de realitate. Dar este posibil să formulăm, pornind de la viziunea sistemică și cuantică asupra lumii, o viziune radical diferită, în ciuda analogiilor superficiale. Să luăm din nou o sferă ca reprezentare a cunoașterii științifice, dar o sferă non-compactă: în interiorul sferei cunoscutului se află și mici sfere reprezentînd necunoscutul. În procesul de cunoaștere științifică, micile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ea să fie operativă, terțul inclus trebuie să fie trăit, aplicat în viața de zi cu zi. Terțul inclus logic al lui Lupasco este util în planul lărgirii clasei fenomenelor susceptibile de a fi înțelese rațional. El explică paradoxurile mecanicii cuantice în totalitatea lor, începînd cu principiul suprapunerii. Mai mult încă, sunt previzibile mari descoperiri în biologia conștiinței dacă vor dispărea gradual barierele mentale în raport cu noțiunea de niveluri de realitate. 2. ÎN CENTRUL DEZBATERII: TERȚUL INCLUS TERȚUL INCLUS ȘI NON-CONTRADICȚIA Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un terț unificator: el unifică e și non-e. Vom vedea în capitolul următor sensul profund al acestei unificări non-fuzionale, care e imposibil de înțeles fără noțiunea de "niveluri de realitate". Cele trei cuante logice lupasciene sunt direct inspirate de fizica cuantică. Ele înlocuiesc cele două conjuncții ale logicii clasice, făcînd să intervină patru termeni logici indexați: "dacă e este "adevărat", non-e trebuie să fie "fals" "și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
remarcăm acum că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica concretă care domnește adesea în adîncimile "sufletului", logica "psihică"". Terminologia este semnificativă aici. Într-adevăr, pentru Lupasco trebuie să existe isomorfism (și nu identitate) între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adîncimile "sufletului", logica "psihică"". Terminologia este semnificativă aici. Într-adevăr, pentru Lupasco trebuie să existe isomorfism (și nu identitate) între lumea microfizică și lumea psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei materii este deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe care am putea-o desemna sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei materii este deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe care am putea-o desemna sub numele de materie T, care ar fi poate ca o materie-sursă, ca o materie-mamă, un fel de creuzet fenomenal cuantic din care ar țîșni cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe care am putea-o desemna sub numele de materie T, care ar fi poate ca o materie-sursă, ca o materie-mamă, un fel de creuzet fenomenal cuantic din care ar țîșni cele două materii divergente, fizică și biologică... și unde acestea din urmă s-ar întoarce ritmic și dialectic, pentru a se desfășura din nou"14. Tridialectica lupasciană este o viziune a unității lumii, a non-separabilității sale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din nou"14. Tridialectica lupasciană este o viziune a unității lumii, a non-separabilității sale. Lupasco o reînnoadă cu tradiția, deschizînd o perspectivă nouă asupra vechiului principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante în înțelegerea spațiului și a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și el discontinuu. Spațiul-timp cuantic este acela al celei de a treia materii, al fenomenelor cuantice, estetice și psihice 17. Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și el discontinuu. Spațiul-timp cuantic este acela al celei de a treia materii, al fenomenelor cuantice, estetice și psihice 17. Ca un cercetător adevărat, Lupasco consideră însă că lucrarea sa nu constituie decît "prolegomene la o știință a contradicției"18. Așa se încheie Principiul antagonismului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și el discontinuu. Spațiul-timp cuantic este acela al celei de a treia materii, al fenomenelor cuantice, estetice și psihice 17. Ca un cercetător adevărat, Lupasco consideră însă că lucrarea sa nu constituie decît "prolegomene la o știință a contradicției"18. Așa se încheie Principiul antagonismului și logica energiei. Logica terțului inclus nu este doar o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
schimb, logica terțului exclus este nocivă, în cazurile complexe, cum ar fi domeniul social sau politic. Mă aventurez în a prezice că, în deceniul viitor, terțul inclus își va face intrarea în viața de zi cu zi, prin construirea calculatoarelor cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cazurile complexe, cum ar fi domeniul social sau politic. Mă aventurez în a prezice că, în deceniul viitor, terțul inclus își va face intrarea în viața de zi cu zi, prin construirea calculatoarelor cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]