3,588 matches
-
cum să apară înainte de sfârșitul secolului al XX-lea. Mai există un alt motiv pentru care această teorie a aparut atât de recent, acel motiv e Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Determinista. Până la apariția mecanicii cuantice, oamenii credeau că fenomenele sunt cauzate de alte fenomene și că tot ce se duce în sus trebuie să vină în jos, și numai prin descoperirea și etichetarea fiecărei particule din Univers am putea să cunoaștem tot ce urma să
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
În mecanica cuantică și fizica particulelor elementare, se numește spin momentul cinetic intrinsec al unei particule (electron, proton, atom, ...) În mecanică clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici "neclasice" iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o "rotație" ci se referă doar
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
sħ=½ħ", astfel încât proiecția este: "s=mħ=±½ħ". După introducerea spinului electronului au fost fundamentate atât proprietățile magnetice ale substanțelor, cât și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi. Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul ca particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, si diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat ca spinul acestor
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din câte se știe, aceste particule elementare sunt cu adevarat punctiforme. Spinul lor este o proprietate fizică intrinseca a acestor particule, din aceeași categorie cu masa sau sarcină electrică. Conform mecanicii cuantice, impulsul unghiular al oricărui sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular formulă 1, poate lua valori doar conform acestei relații: unde formulă 3 este constantă lui Planck redusă, iar "s" este un numar nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular formulă 1, poate lua valori doar conform acestei relații: unde formulă 3 este constantă lui Planck redusă, iar "s" este un numar nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2, 2, etc.), denumit numărul cuantic de spin. De exemplu, electronii (care sunt particule elementare) sunt denumite particule cu "spin-1/2" deoarece spinul lor este "s = 1/2". Spinul fiecărei particule elementare are o valoare "S" fixă care depinde doar de tipul particulei, si nu poate
Spin (fizică) () [Corola-website/Science/311287_a_312616]
-
, numit și Principiul Pauli este un principiu din mecanica cuantică, formulat de Wolfgang Pauli în 1925. Acesta afirmă că doi fermioni identici nu pot ocupa aceeași stare cuantică "simultan". O formulare mai riguroasă a acestui principiu este că, pentru doi fermioni identici, funcția de undă totală este antisimetrică. Pentru electronii
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
, numit și Principiul Pauli este un principiu din mecanica cuantică, formulat de Wolfgang Pauli în 1925. Acesta afirmă că doi fermioni identici nu pot ocupa aceeași stare cuantică "simultan". O formulare mai riguroasă a acestui principiu este că, pentru doi fermioni identici, funcția de undă totală este antisimetrică. Pentru electronii dintr-un singur atom, înseamnă că doi electroni nu pot avea aceleași patru numere cuantice, adică dacă "n
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
ocupa aceeași stare cuantică "simultan". O formulare mai riguroasă a acestui principiu este că, pentru doi fermioni identici, funcția de undă totală este antisimetrică. Pentru electronii dintr-un singur atom, înseamnă că doi electroni nu pot avea aceleași patru numere cuantice, adică dacă "n", "l", și "m" sunt aceleași, atunci "m" trebuie să fie diferit, astfel încât electronii să aibă spin opus. este unul din principiile cele mai importante din fizică, în primul rând pentru că cele trei tipuri de particule din care
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
spațiului. Principiul de excluziune Pauli susține multe din proprietățile caracteristice ale materiei de la stabilitatea pe scară largă a materiei până la existența tabelului periodic al elementelor. Principiul de excluziune derivă matematic din definiția operatorului impuls unghiular (operator de rotație) din mecanica cuantică. Schimbul de particule din sistemul cu două particule identice (care este echivalent matematic cu rotația fiecărei particule cu 180 de grade) are ca rezultat schimbarea semnului funcției de undă a sistemului (când particulele au spin semiîntreg) sau nu (când particulele
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
particule cu 180 de grade) are ca rezultat schimbarea semnului funcției de undă a sistemului (când particulele au spin semiîntreg) sau nu (când particulele au spin întreg). Astfel, două particule identice cu spin semiîntreg nu pot fi în același loc cuantic - pentru că funcția de undă a unui astfel de sistem ar trebui să fie egală cu opusul său - și singura funcție de undă care satisface această condiție este funcția de undă nulă. Particulele cu funcții de undă antisimetrice se numesc fermioni—și
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
unii atomi cum ar fi cel de heliu-3. Toți fermionii au spin semiîntreg, adică ei au un impuls unghiular intrinsec a cărui valoare este formula 1 înmulțită cu un număr semiîntreg (1/2, 3/2, 5/2, etc.). În teoria mecanicii cuantice, fermionii sunt descriși ca "stări antisimetrice". Particulele cu spin întreg au o funcție de undă simetrică și se numesc bosoni; în contrast cu fermionii, ei se pot afla în număr mai mare în aceeași stare cuantică. Exemple de bosoni sunt fotonul și bosonii
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
2, 5/2, etc.). În teoria mecanicii cuantice, fermionii sunt descriși ca "stări antisimetrice". Particulele cu spin întreg au o funcție de undă simetrică și se numesc bosoni; în contrast cu fermionii, ei se pot afla în număr mai mare în aceeași stare cuantică. Exemple de bosoni sunt fotonul și bosonii W și Z. La începutul secolului al XX-lea, a devenit clar că atomii și moleculele cu perechi de electroni sau număr par de electroni sunt mai stabile decât cele cu număr impar
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
timp, el încerca să explice rezultatele experimentale din efectul Zeeman în spectroscopia atomică și în feromagnetism. El a găsit un indiciu esențial într-o lucrare din 1924 a lui E.C.Stoner care arăta că pentru o valoare dată a numărului cuantic principal (n), numărul de nivele de energie ale unui singur electron în spectrul metalelor alcaline într-un câmp magnetic extern, unde toate nivele de energie degenerate sunt separate, este egal cu numărul de electroni din învelișul închis al gazelor rare
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
pentru aceeași valoare a lui n. Aceasta l-a condus pe Pauli la observația că numerele complicate de electroni din învelișurile închise pot fi reduse la regula simplă "un electron pe stare", dacă stările electronilor sunt definite folosind patru numere cuantice. Pentru acest scop, el a introdus un nou număr cuantic cu două valori posibile, identificat de Samuel Goudsmit și George Uhlenbeck ca fiind spinul electronului. Principiul de excluziune Pauli poate fi descoperit pornind de la presupunerea că un sistem de particule
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
pe Pauli la observația că numerele complicate de electroni din învelișurile închise pot fi reduse la regula simplă "un electron pe stare", dacă stările electronilor sunt definite folosind patru numere cuantice. Pentru acest scop, el a introdus un nou număr cuantic cu două valori posibile, identificat de Samuel Goudsmit și George Uhlenbeck ca fiind spinul electronului. Principiul de excluziune Pauli poate fi descoperit pornind de la presupunerea că un sistem de particule ocupă stări cuantice antisimetrice. Conform teorema statisticii spinului, particulele cu
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
scop, el a introdus un nou număr cuantic cu două valori posibile, identificat de Samuel Goudsmit și George Uhlenbeck ca fiind spinul electronului. Principiul de excluziune Pauli poate fi descoperit pornind de la presupunerea că un sistem de particule ocupă stări cuantice antisimetrice. Conform teorema statisticii spinului, particulele cu spin întreg ocupă stări cuantice simetrice, iar particulele cu spun semiîntreg ocupă stări antisimetrice; mai mult, principiile mecanicii cuantice permit doar valori întregi sau semiîntregi pentru spin. O stare antisimetrică a două particule
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
identificat de Samuel Goudsmit și George Uhlenbeck ca fiind spinul electronului. Principiul de excluziune Pauli poate fi descoperit pornind de la presupunerea că un sistem de particule ocupă stări cuantice antisimetrice. Conform teorema statisticii spinului, particulele cu spin întreg ocupă stări cuantice simetrice, iar particulele cu spun semiîntreg ocupă stări antisimetrice; mai mult, principiile mecanicii cuantice permit doar valori întregi sau semiîntregi pentru spin. O stare antisimetrică a două particule, în care o particulă există în starea formula 2 și cealaltă în starea
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
Pauli poate fi descoperit pornind de la presupunerea că un sistem de particule ocupă stări cuantice antisimetrice. Conform teorema statisticii spinului, particulele cu spin întreg ocupă stări cuantice simetrice, iar particulele cu spun semiîntreg ocupă stări antisimetrice; mai mult, principiile mecanicii cuantice permit doar valori întregi sau semiîntregi pentru spin. O stare antisimetrică a două particule, în care o particulă există în starea formula 2 și cealaltă în starea formula 3 este Totuși, dacă formula 2 și formula 3 sunt doar aceeași stare, formula de mai
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
stare antisimetrică a două particule, în care o particulă există în starea formula 2 și cealaltă în starea formula 3 este Totuși, dacă formula 2 și formula 3 sunt doar aceeași stare, formula de mai sus dă mulțimea zero: Aceasta nu reprezintă o stare cuantică validă, deoarece vectorii de stare care reprezintă stările cuantice trebuie să fie normalizabili la 1. Cu alte cuvinte, particulele din acest sistem nu pot fi găsite ca ocupând aceeași stare cuantică. Principiul de excluziune ajută la explicarea unei largi varietăți
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
există în starea formula 2 și cealaltă în starea formula 3 este Totuși, dacă formula 2 și formula 3 sunt doar aceeași stare, formula de mai sus dă mulțimea zero: Aceasta nu reprezintă o stare cuantică validă, deoarece vectorii de stare care reprezintă stările cuantice trebuie să fie normalizabili la 1. Cu alte cuvinte, particulele din acest sistem nu pot fi găsite ca ocupând aceeași stare cuantică. Principiul de excluziune ajută la explicarea unei largi varietăți de fenomene fizice. Un astfel de fenomen este "rigiditatea
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
sus dă mulțimea zero: Aceasta nu reprezintă o stare cuantică validă, deoarece vectorii de stare care reprezintă stările cuantice trebuie să fie normalizabili la 1. Cu alte cuvinte, particulele din acest sistem nu pot fi găsite ca ocupând aceeași stare cuantică. Principiul de excluziune ajută la explicarea unei largi varietăți de fenomene fizice. Un astfel de fenomen este "rigiditatea" materiei obișnuite (fermioni): principiul afirmă că fermioni identici nu pot intra unii în alții, de unde observațiile noastre de zi cu zi din
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
de unde varietatea elementelor și compușilor acestora. (Un atom neutru din punct de vedere electric are un număr de electroni legați egal cu cel al protonilor din nucleu. Deoarece electronii sunt fermioni, principiul de excluziune le interzice să ocupe aceeași stare cuantică, astfel electroni trebuie să "se adune unii peste alții" în cadrul unui atom).
Principiul de excluziune () [Corola-website/Science/311301_a_312630]
-
identice. Această diferență esoterica trebuie însă să ducă la efecte calorimetrice măsurabile, independente de cât sunt culorile de apropiate. În continuare, prezentăm mai detaliat argumentele care conduc la paradox, unele probleme pe care le ridică și rolul pe care mecanica cuantică poate să îl joace. Pentru un sistem cu un conținut material fix (masă, număr de moli ficși), se poate defini entropia oricărei stări relativ la o stare inițială dată cu ajutorul unei transformări reversibile:formulă 5 unde dQ este căldură transmisă sistemului în
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
produce creșterea entropiei "S" cu "(n+n)Rln2". În concluzie avem de a face cu "două" expresii pentru entropie, cu număr diferit de variabile, dintre care una (S) este compatibilă cu un număr mai mare de procese decât cealaltă. Mecanica cuantică pare să ofere în mod natural o "soluție" a paradoxului lui Gibbs, deoarece oferă, prin produsul scalar, o măsură naturală a apropierii între două stări. Pentru aceasta, luăm în considerație gradele interne de libertate ale particulelor care constituie gazele și
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]