3,596 matches
-
repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar fi putut spune că murise. Îl visa pe celălalt sau mai bine zis celălalt era un vis care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așteptare și biroul său. Îmi făcu semn din capul său mic, acoperit cu păr negru lucios și neted, să o iau înainte. Am intrat. Jaluzelele erau coborâte pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat pe scaunul de lângă birou. Doctorul Gabor și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am spus. Stătea și se uita la ea. Era prea extenuată chiar și pentru a deschide cutia. Am ridicat eu capacul. Broșa cu diamante sclipi pe satinul negru. A fost atât de copleșită încât a început să plângă. Casa era cufundată în întuneric. Nu mi-am dat niciodată seama cât de sinistru arăta noaptea. Îmi era dor de sclipirile galbene ale ferestrelor care străpungeau întunericul. Îmi era dor să știu că soția și copiii erau înăuntru. Când am intrat pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i se închise. Casa se cufundă iar în tăcere. Am simțit ceva deasupra pătuțului, ceva strălucitor care se mișca. M-am uitat în sus și am văzut cuțitul din mâna mea. Am coborât mâna și am aruncat cuțitul pe podea; observând cuțitul din cealaltă mână, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
n-avusese cum să-l facă, pentru că la plecarea ei el mai dormea Încă. Apoi termina de citit ziarul de dimineață, cobora la băcănie să facă unele cumpărături, se Întorcea cu cele două ziare ce apăreau la amiază și se cufunda În ele până seara, Împrăștiindu-le prin toată casa. Între cititul ziarelor și ascultatul știrilor se silea să se așeze la birou. O vreme Îl preocupă o carte creștină, Pugio Fidei, scrisă de fratele Raymond Martini, publicată la Paris În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Paris În anul 1651, cu intenția de-a infirma o dată pentru totdeauna credințele „maurilor și ale evreilor“. Fima intenționa să scrie un studiu despre originile creștine ale antisemitismului. Dar Între timp Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună știință, ruptura dintre evrei și creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urgent. Dar cui? Pentru ce? Ce-a mai rămas de spus? Și eu m-am rătăcit prin pădure. Ca sfântul acela. 21 Dar licuriciul a dispărut Fiindcă dimineață, când coborâse să aducă ziarul, uitase să Încuie ușa și fiindcă era cufundat Într-o Încercare inutilă de-a reasambla radioul stricat, ridică dintr-odată privirea și o văzu În fața sa pe Annette Tadmor, Îmbrăcată Într-un palton roșu și cu o beretă albastră de lână așezată pe-o parte, care Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcă le-ar fi greșit cu ceva. Era de acord cu Annette Tadmor care făcea haz de clișeele feminității misterioase, Greta Garbo, Beatrice, Marlene Dietrich, Dulcineea, dar considera că ea greșea aruncând mantaua misterului pe umerii sexului masculin: cu toții suntem cufundați În minciună. Cu toții ne prefacem. Dar adevărul gol-goluț e că fiecare din noi știe exact ce Înseamnă compasiunea și când trebuie să o acorde, Întrucât fiecare din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar să se Îmbarce pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru Întâmpinarea celei de-A Treia Stări? Se răzgândi. Renunță la ideea reuniunii. Dar nu se așeză pe locul eliberat de Yael lângă Uri, pe canapea, ci În fotoliul tatălui său. Își Întinse picioarele comod pe scăunelul tapițat. Și se cufundă În fotoliul moale, care Îi cuprinse trupul ca și cum ar fi fost comandat exact pe măsura sa. Fără să-și dea seama, lovi de două ori În podea cu bastonul cu măciulie de argint. Însă când toți tăcură și se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ne aflam deja lângă plafonul de beton proaspăt turnat și privea benzile transportoare care purtau nisip și pietriș sus, și-a ridicat ochii spre macara, a urmărit turnarea betonului în cofraje și felul în care muncitorii aduși din Italia își cufundau vibratoarele în masa vâscoasă, încât până și propriii lor mușchi pectorali începeau să vibreze. Tata îmi strângea mâna atât de tare, încât a început să mă doară, mi-o strângea dintr-o pornire interioară, m-a târât pe urmă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pricepeam, mă întreba foarte serios, dar și mirându-se în același timp, cum de nu am fost niciodată într-un grajd și n-am văzut „ce fac ăia acolo“? Dar eu îmi luam volumul cel subțirel, îl deschideam și mă cufundam în privitul pozelor cu vase, pe care nu le știa nici unul dintre băieți. Nici Felix și nici Karl nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care la porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o fixa în toc. Era unsă cu grăsime și nu lăsa cerneala să se lipească de ea. Apoi o cufundai în călimară; un ultim moment de reflecție și vârful peniței zgâria forme învățate care ticluiau cuvinte și fraze. Simțeam cocoașa plăcut dureroasă de la degetul mijlociu, unde apăsa curbura tocului și se formase o bătătură ușor albăstrie; ajunsesem pe pagina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame H. Aceasta stătea ca o sculptură pe marginea scaunului și inerția ei îți anula orice speranță că va servi o cafea sau un fursec. Tata era cufundat între brațele fotoliului său, și în această poziție își împingea umerii cât mai sus, încât capul lui W. părea că se ghemuiește, ca atunci când te temi de o lovitură și trebuie să te aperi. O expresie de renunțare neajutorată îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
naștere unei simpatii deosebite față de soția sa și chiar unei oarecari critici rostite cu mâna la gură cu privire la Gaston D., ceea ce tata nici nu observa. Sta în copcă, ținând crosa în mâna stângă, cu dreapta arăta mânerul, era atât de cufundat în joc, fără să se mai lase mișcat în vreun fel de imaginile de pe vremuri din Sils, de tot ce văzuse sau de ce trecuse cu vederea: munții ninși stăteau departe în fundal, putința și îndemânarea înlocuiseră acțiunea liberă a pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca un accesoriu potrivit întâlnirilor prietenești după partidele de curling, whisky on the rocks. Într-o dimineață mohorâtă, pe la unsprezece, tata veni pe nepregătite de la birou și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tatăl lor fusese directorul uzinelor siderurgice și metalurgice și-și demonstrase meritele în războaiele mondiale și în dezvoltarea industrială a țării. Dar nici el, Erich Hackler, nu era cu nimic mai prejos decât acest Hans H., al cărui sicriu se cufunda în flori și coroane, și le va dovedi asta celor adunați aici, când va fi gata vila și el va cumpăra o parte din halele fabricii de mașini-unelte, scoase acum din funcțiune. Tata însă, după ce și-a dat jos costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-și procure asemenea mașini în anii următori, și nu numai una, ci cât mai multe. Și cel care ședea acum la patul tatei cu spatele la geamul prin care crengile de arțar intrau în cameră era fratele meu. Privea obrazul palid, nebărbierit, cufundat în pernă, speriat să-l vadă pe tata zăcând acolo sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
le dau târcoale, să ridic câte una și s-o pun iar la loc, ca să nu fie a doua zi lipsă la apelul gazdei. Robert nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn, pentru ca, răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul tău, începe una din ele, fără să știu care anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi făcu un compliment care Îi provocă o plăcere vizibilă. Îl felicită pentru spectacol, pe care Îl văzuse la Cheltenham, În turneul din provincie. — Mi-a plăcut și atunci, zise ea, dar s-a Îmbunătățit enorm. Înțeleg de ce te-ai cufundat așa În lumea teatrului, Henry. Trebuie să fie o senzație amețitoare să știi că toate astea ți se datorează. Și făcu un gest cu mâna Înmănușată, Îmbrățișând mulțimea scânteietoare și gureșă de dedesubtul candelabrului din foaier, care mânca Înghețate, fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare și Împreună formaseră un triunghi al flirtului, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din Rosario); Aportul nașului Santa Fe la oștile Războiului de Independență; Aștri noi: Azorín, Gabriel Miró, Bontempelli. Povestirile polițiste ne fac cunoscut un alt filon al său: cu ajutorul lor, fecundul poligraf Își propune să combată intelectualismul rece În care au cufundat genul Sir Conan Doyle, Ottolenghi etc. Povestirile din Pujato, așa cum cu tandrețe le-a numit autorul, nu sunt filigranul unui bizantin Închis În turnul de fildeș, ci vocea unui contemporan atent la pulsul celor omenești, care Își risipește din goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea. I-am priceput nevinovatul subterfugiu. Dintr-o singură mișcare, i-am acceptat trabucul și l-am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, și, cufundându-mă În fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adevăr, ea cultivă acum eseul În proză. Până În momentul de față, a scris: O zi ploioasă, Câinele meu Bob, Prima zi de primăvară, Bătălia de la Chacabuco, De ce-mi place Picasso, De ce-mi place grădina etc. În sfârșit, mă cufund acum precum scafandrul În detaliul polițist, mai accesibil domniei voastre. După cum e unanim știut, eu sunt cu precădere multilateral; pe 14 august am deschis larg fălcile vilei mele În fața unui grup interesant: scriitori și subscriptori de la Șpalteta. Primii cereau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]