2,937 matches
-
blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut loc o înălțare la cer a Mântuitorului, ci din dragoste pentru umanitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
pălăria de pai cu panglică roz Îi alunecă Între picioarele greoaie ale pachidermului și nu are curajul s-o ia. Educat, elefantul i-o Înapoiază cu trompa! La Madurai, printre cele 1000 de coloane se Întoarce cu gândul la Sarmisegetuza dacică. Iarăși, patriotism sincer, necontrafăcut. Interesant este capitolul Interferențe culturale româno indiene, cu evocarea personalităților românești ce-au fost atrase de miracolul spiritului și limbii indiene (Hasdeu, Eminescu, Maiorescu, Coșbuc, V.Voiculescu, M.Eliade, Sergiu Al. George ș.a.). Aceasta a patra
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
lume. Într-o încercare de a evidenția monumentele reprezentative la nivel național, în urma a 60.000 de voturi exprimate în anul 2007, s-au desemnat și cele șapte minuni ale României: Ansamblul Brancuși din Târgu-Jiu, Castelul Corvinilor, Cetatea Alba-Iulia, Cetățile dacice din Munții Orăștiei, Iașul cultural, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, Sibiul istoric. În afara acestor elemente arhitectonice, strategiile de diferențiere mai pot miza pe o anumită combinație de resurse naturale și antropice specifice. Grecia - destinație principală pentru pasionații de istorie, mitologie
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
asimilare n-o putea avea oricine, mai ales într-un spațiu amenințat de neastâmpărate valuri. și totuși, grecii extramuros aveau să înființeze în tot spațiul mediteranian, numeroase și vestite colonii, atrași de necunoscut, prin sudul Rusiei, Bosnia și Herțegovina, Dobrogea dacică, pe coastele Orientului Mijlociu și ale Africii creând și apoi exportând enigmatica civilizație cretană. Diversitatea spațiului egeean, peninsular și insular prin fascinația mișcătoare a apelor a contribuit la diversitatea psihosomatică a egeenilor și la continuitatea umanității și vieții lor. Dar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicina romană a fost în bună măsură romanizată, în sensul preluărilor de la greci, dar și romanizantă în înțelesul expansiunii ei. Romanii au asimilat și au oferit civilizația lor spre asimilare altor popoare. Se poate afirma același lucru și despre medicina dacică. Contactele Daciei cu lumea elenă și relațiile ei cu lumea romană, a fost o realitate cu mult înainte de cucerirea Daciei și ne îndreptățesc să credem că dacii nu s-au izolat de amplul proces al mobilității valorilor, al realizărilor medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înfrățit cu natura și supus lui Dumnezeu, ajunsese din timpuri imemoriale la convingerea că realitatea umană e bipolară în unitatea ei, e psiho-fizică, mai precis spirito-fizică, și că sănătatea ei depinde de grija și datoria pentru integralitatea ei. Axiologia medicală dacică, edificată pe preeminența spiritului și neignorarea trupului, nu era numai predicată de sacerdoți ci, ajunsese structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unitatea ei, e psiho-fizică, mai precis spirito-fizică, și că sănătatea ei depinde de grija și datoria pentru integralitatea ei. Axiologia medicală dacică, edificată pe preeminența spiritului și neignorarea trupului, nu era numai predicată de sacerdoți ci, ajunsese structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și practica vieții lor ceea ce scriitorul latin Juvernal va
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au făcut ca medicina dacă să aibă caracter popular, iar experiența terapeutică naturistă să aibă rezultate atât de evidente încât practicile oculte precum vrăjile, descântecele, magia neagră să nu aibă prioritate, ca la alte popoare străvechi. Astfel, variata experiență medicală dacică s-a putut mai lesne apropia de medicina științifică și aceasta de ea, conferindu-i un caracter obiectiv și o anume reputație. Varietatea și belșugul resurselor farmaceutice s-a putut converti în remedii păstrate și folosite cu pricepere pentru vindecare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și de acolo curg ca de la cap la ochi, prietene, și mai observa el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciune“. Această mărturie este excepțională, ca și concepția medicală dacică. Întâi, pentru că a lăsat-o Socrate prin Platon dar și prin faptul că Socrate a preluat-o pentru logica ei completă privind integritatea ființei umane și pentru atenția acordată psihicului în sănătatea omului. În acest temei putem afirma că afectarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru atenția acordată psihicului în sănătatea omului. În acest temei putem afirma că afectarea psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate în terapie de către
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate în terapie de către daci depune și Dioscorides în Materia Medica unde 27 de plante sunt menționate cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate în terapie de către daci depune și Dioscorides în Materia Medica unde 27 de plante sunt menționate cu denumirea lor dacică. Asemenea plante medicinale și tot cu denumirea indigenă sunt însemnate și de Pseudo-Apuleius în tratatul Herbarius. Denumirile acestor plante sunt atestate de lingviști, de istorici și preluate de Istoria Medicinei cu remarcarea vâscului, care la daci se bucura de o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atenție deosebită, fiind utilizat pentru fluidizarea sângelui, echilibrarea tensiunii și menținerea tinereții. Preoții daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă, recomandând-o enoriașilor, cum scriu Clemens din Alexandria, ca si Jordanes. Amândoi istoricii vorbesc despre viața religioasă dacică, obiceiuri, abstinență în menținerea vigoarei și formarea caracterului. Decizia lui Deceneu, marele Sacerdot, de stârpire a viței de vie a intrat în legendă. Jordanes scrie că Deceneu îi învăța pe daci să trăiască după legile naturii (phisis), ale sănătății depline
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Alexandria. În terapeutică aceste sugestionări aveau latura lor calmantă, contribuind la eficientizarea tratamentelor pe bază de plante, minerale, produse animale. ALTE MĂRTURII Simbolul șarpelui din medicina egipteano - eleno - romană se întâlnește și la daci, fiind prezent, chiar pe drapelul dacic, cu cap de lup și gura deschisă — semnul puterii în acțiune și trup sigmoidic, adică în mișcare. Dar el era întâlnit și în ritualurile de la altarele dacice unde, spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
egipteano - eleno - romană se întâlnește și la daci, fiind prezent, chiar pe drapelul dacic, cu cap de lup și gura deschisă — semnul puterii în acțiune și trup sigmoidic, adică în mișcare. Dar el era întâlnit și în ritualurile de la altarele dacice unde, spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la Zalmoxis la Gengis Khaa“ dar și în „Istoria credințelor și ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la Zalmoxis la Gengis Khaa“ dar și în „Istoria credințelor și ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții terapeuți“. Eliade crede că se practica și o magie în sensul superior al cuvântului. După ce comentează remarca lui Socrate din Charmides, el afirmă că în concepția medicală dacică transpare „doctrina analogică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții terapeuți“. Eliade crede că se practica și o magie în sensul superior al cuvântului. După ce comentează remarca lui Socrate din Charmides, el afirmă că în concepția medicală dacică transpare „doctrina analogică a integralismului hippocratic“ precizând: Tot Eliade afirmă că vechii biografi a lui Hippocrat sunt de acord în ceea ce privește șederea acestuia în nordul Traciei și anumiți autori moderni observă în privința cărților I și III ale Epidemiilor, că par a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fi scrise de Hippocrat într-o „greacă tracică“, deși în Corpusul hippocratic nu se află nici o referire la tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată de 200.000 de ostași, e de înțeles că aceștia aveau nevoie și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Găina? sau Ceahlăul din Moldova? Zalmoxis „stăpânul oamenilor“ (Mircea Eliade) putea fi în toate aceste vârfuri sacre cu sanctuare și considerate, scrie Romulus Vulcănescu, „hieropole“, adică cetăți sfinte. În 1961, la Bâtca Doamnei, în preajma Ceahlăului s-a descoperit un sanctuar dacic. Strabon care a trăit înainte și după nașterea lui Iisus Christos, preciza că Kogaionul, unde sălășluia Zalmoxis, era munte sacru iar apa din preajmă avea același nume. în prefața mitropolitului Varlaam la „Scara“ (Leasetvița) scrisă de un sihastru în muntele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
slabe. În perioada daco-romană preocuparea pentru albinărit s-a intensificat și extins. Mierea și produsele ei erau folosite în alimentație, în medicina preventivă dar și ca tratament și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor, a fost numită, în perioada romano-dacă, Diana Mellifica (producătoare de miere), corespondentul zeiței dacice Bendis, inițial zeița pădurilor, a lunii dar și a farmecelor. Se pare că statuia zeiței Diana Mellifica din Apulum a fost sculptată de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
folosite în alimentație, în medicina preventivă dar și ca tratament și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor, a fost numită, în perioada romano-dacă, Diana Mellifica (producătoare de miere), corespondentul zeiței dacice Bendis, inițial zeița pădurilor, a lunii dar și a farmecelor. Se pare că statuia zeiței Diana Mellifica din Apulum a fost sculptată de Marcus Aurelius Comatius, el însuși apicultor. Influența romană în Dacia s-a reflectat prin igiena publică a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]