29,392 matches
-
Ioan Tugearu, de astă dată, în rolul lui Gamzatti, ea a dovedit nu numai siguranță tehnică, dar și o adevărată strălucire de primă balerină. Excelent s-a prezentat și Robert Enache, în rolul Idolului de bronz, atât ca plastică de dans cât și ca tehnică, putându-se întrevedea de pe acum în el un foarte bun prim-balerin al Operei. Tot astfel, Valentin Stoica s-a remarcat și el, atât prin plastică, cât și prin lejeritatea săriturilor, în rolul mai întins al
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
a remarcat și el, atât prin plastică, cât și prin lejeritatea săriturilor, în rolul mai întins al Fachirului Magdavala. La fel, o serie întreagă de soliste, din Pas d'action, Adela Crăciun, Adina Tudor, Bianca Stoicheciu, Monica Pălărie, sau din dansul djampé, aceeași Adela Crăciun și Gabriela Popovici, precum, în genere, și toți ceilalți interpreții s-au prezentat la un nivel notabil de ținută și acuratețe a mișcării, cu o singură excepție. Este regretabil că Mădălina Slăteanu, din dansul tobelor, altădată
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
sau din dansul djampé, aceeași Adela Crăciun și Gabriela Popovici, precum, în genere, și toți ceilalți interpreții s-au prezentat la un nivel notabil de ținută și acuratețe a mișcării, cu o singură excepție. Este regretabil că Mădălina Slăteanu, din dansul tobelor, altădată o bună interpretă a unor mari roluri, nu se respectă mai mult pe sine și pe noi spectatorii, conservându-și un aspect fizic adecvat scenei. Impecabili ca linie clasică, remarcabili ca tehnică, cei doi invitați, de acum familiari
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
era posibil, de Mihai Babușka. În schimb, ca și la premiera bucureșteană, când am urmărit-o pe Corina Dumitrescu, momentul de reală bucurie pe care l-am așteptat și l-am primit, și de astă dată, a fost cel al dansului Nikiei, de la finalul primului act. Este prea puțin pentru un întreg spectacol? Nu, orice moment de creație autentică este un dar imens, fără limite. În acel moment de grație, trupul fragil al Alinei Cojocaru s-a unduit și s-a
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
brațele ei ne-au povestit, fără vorbe, despre o suferință de neîndurat și ne-au cântat, cu fiecare freamăt al lor, un sfâșietor cântec de jale. Nu viteza amețitoare a turațiilor pe diagonală, nu tehnica ireproșabilă a întregii partituri de dans, nu munca imensă investită pentru a obține acest rezultat, și nici măcar calitățile fizice înnăscute nu contează la această artistă de excepție, ci toată bogăția ei interioară care transpare în fiecare gest. Și, ca la orice întâlnire cu un mare artist
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
Ana Blandiana (Proiecte de trecut), Mircea Nedelciu (O zi ca o proză scurtă; Partida de taxi-sauvage), Mircea Cărtărescu (Nabokov la Brașov; Mendebilul), Mircea Dinescu (poezii din vol. Moarte citește ziarul), Simona Popescu (din vol. Juventus și alte poeme), Gabriel Liiceanu (Dans cu o carte), H.-R. Patapievici (Decizia originară; Lapsul și colapsul esenței; Poporul meu și cu mine; Viața inimitabilă) și Valeriu Butulescu (Veșnicie provizorie). Ambianța textelor literare o completează doi artiști plastici contemporani, optzecistul Petru Lucaci și ceva mai tânăra
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
cea a teatrului. La 4 decembrie, în sala cea nouă a Teatrului Național din Praga a avut loc spectacolul Block Bach, interpretat de artiștii de la Teatrul Odeon din București. Regizorul Alexandru Dabija a pus în scenă un captivant spectacol de dans modern, în care dansatorii Răzvan Mazilu, Monica Petrică și C.R.B.L. și actrița Coca Bloos întruchipează personaje pierdute în anonimatul unui uriaș cartier de blocuri, care încearcă - cel puțin EL și EA - să iasă din izolare. Contrastul dintre întâmplările fragmentare petrecute
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
Anca Măniuțiu Există un cuvînt-cheie în scrierile lui George Banu, de fapt o expresie, greu de tradus ca atare în română, care revine adesea: dans l'entre-deux. În vocabularul său analitic, aria ei de semnificație acoperă ideea unei situări (fizice, dar și metafizice, conceptuale, dar și existențiale) într-o zonă a indeterminării fertile, a ambivalenței care reunește proximitatea și distanța, legătura și ruptura, definitivul și
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu (dans le creux de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
capricioase meandre conjuncturale și nici nu se confundă cu răbufniri umorale sau cu voluptatea verdictului irevocabil. Cu alte cuvinte, mărturia se găsește legitimată de o știință și de o conștință a actului critic. Cred că, din perspectiva cititorului, situarea "interstițială", dans l'entre-deux a lui George Banu, departe de a evoca o falie, aduce cu sine plenitudinea lecturii, tocmai pentru că, reconciliind conceptul cu trăirea, ideea cu biograficul, textele sale se citesc ca un roman. Ceea ce nu e puțin lucru. Indirect, mărturisirea
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc, jucat de bărbați prinși în șir. Spre deosebire de "Tontoroiul" jucat de femei. De unde vine expresia "a juca tontoroiul", adică a dănțui fără ritm, eventual în stare de ebrietate. Revenind la dra
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Liana Tugearu Nu de puține ori m-am aplecat, în paralel, înspre două moduri de expresie artistică, acestea fiind artele plastice și dansul, chiar astfel numindu-se un studio pe care l-am organizat în anii ^85-^87, la Muzeul Național de Artă al României. Ambele modalități de exprimare au trezit ecouri în mintea și în sufletul meu, fiind pentru mine, într-un
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
mintea și în sufletul meu, fiind pentru mine, într-un anume sens, modalitate de expresie, înrudite prin mișcare, prin ritm: un ritm intrinsec compoziției arhitecturale, sculpturale și picturale, desfășurat spațial și un ritm cu dublă desfășurare, spațială și temporală, în dans. Am încercat chiar să înțeleg cum se poate petrece un transfer de ritmuri de la o artă la alta, după ce am văzut la Paris, la Muzeul Rodin, o expoziție cu un orizont și mai larg, care avea ca temă Muzica și
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
Am încercat chiar să înțeleg cum se poate petrece un transfer de ritmuri de la o artă la alta, după ce am văzut la Paris, la Muzeul Rodin, o expoziție cu un orizont și mai larg, care avea ca temă Muzica și dansul în artele plastice, încercarea finalizându-se cu o comunicare pe această temă, susținută tot la Muzeul Național de Artă al României. Și această pendulare îmi este de folos în cotinuare, adesea, mai ales când vin în contact cu formele de
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
cu formele de artă contemporană, de cele mai multe ori demolatoare de concepții preexistente. Și atunci principiile care au stat cândva la baza unei revoluții majore în artele plastice mă ajută să mă apropii cu mai multă ușurință de recentele revoluții din dans, cu condiția să nu pierd din vedere și motivațiile izvorâte din noul context cultural, care au determinat această nouă provocare. Care este motivul imediat care m-a trimis, din nou, către acest paralelism, aruncat ca o punte peste timp, între
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
din noul context cultural, care au determinat această nouă provocare. Care este motivul imediat care m-a trimis, din nou, către acest paralelism, aruncat ca o punte peste timp, între cele două arte? Un "spectacol" prezentat la Centrul Național al Dansului, București de Manuel Pelmuș. Piesa sa, preview, la a cărei concepție a contribuit și Brynjar Badlien (norvegian stabilit în România), se desfășoară pe parcursul a 40 de minute, integral în întuneric. Lumina se stinge înaintea intrării în scenă a lui Manuel
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
întreaga reprezentație a serii a fost un triptic, care a cuprins și un moment muzical, Minus improv., cu muzică electronică produsă de Daniel Stanciu, precum și reluarea unei piese de Eduard Gabia, Bonus, prezentată inițial în 2001, la Centrul Multi Art Dans din București, despre care am scris la vremea respectivă. După încheierea tripticului a urmat și o discuție a publicului cu artiștii, moderată de Mihaela Mihailov, jurnalist cultural. în cadrul discuțiilor, Manuel Pelmuș și-a expus preocupările teoretice legate de arta sa
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
un burete, un prosop sau un elastic. Gesturile gratuite nu aveau nici o funcționalitate practică, nici una artistică, nefiind investite cu vreun sens dat de artiști, ci se reluau indefinit vreme de vreo patruzeci de minute. în 2006, de Ziua Internațională a Dansului, de pe 29 aprilie, Manuel Pelmuș s-a așezat într-un depozit al Centrului Național al Dansului, București, între diferite obiecte, scări, cabluri, cutii de carton, ca simplă prezență fizică, pentru cei ce treceau pe acolo. Personajul uman, static și de
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
nefiind investite cu vreun sens dat de artiști, ci se reluau indefinit vreme de vreo patruzeci de minute. în 2006, de Ziua Internațională a Dansului, de pe 29 aprilie, Manuel Pelmuș s-a așezat într-un depozit al Centrului Național al Dansului, București, între diferite obiecte, scări, cabluri, cutii de carton, ca simplă prezență fizică, pentru cei ce treceau pe acolo. Personajul uman, static și de astă dată, putea fi înregistrat ca un obiect din inventarul depozitului. Imaginea lui mi-a amintit
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
nu numai reflectarea realității mediate de sensibilitatea lor, dar și realitatea tabloului, exprimată de forme abstracte și culori. Povestea explicită, conținutul anecdotic - corespondențe ale subiectului tabloului - trecuseră mai de mult în planul doi sau chiar dispăruseră din unele forme de dans, de mai bine de un secol, de la Loie Fuller și Isadora Duncan, fără a dispărea complet în alte curente, de exemplu în expresionism, atât în pictură cât și în dans. Dar atât în dans cât și în pictură asculta din ce în ce mai
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
în planul doi sau chiar dispăruseră din unele forme de dans, de mai bine de un secol, de la Loie Fuller și Isadora Duncan, fără a dispărea complet în alte curente, de exemplu în expresionism, atât în pictură cât și în dans. Dar atât în dans cât și în pictură asculta din ce în ce mai mult de viziunea artistului. Până când s-a produs ruptura definitivă, pe unul dintre paliere, acela al pictorilor abstracționiști. Pentru a-și exprima propria viziune, lui Kandinski i-a fost suficientă
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
chiar dispăruseră din unele forme de dans, de mai bine de un secol, de la Loie Fuller și Isadora Duncan, fără a dispărea complet în alte curente, de exemplu în expresionism, atât în pictură cât și în dans. Dar atât în dans cât și în pictură asculta din ce în ce mai mult de viziunea artistului. Până când s-a produs ruptura definitivă, pe unul dintre paliere, acela al pictorilor abstracționiști. Pentru a-și exprima propria viziune, lui Kandinski i-a fost suficientă culoarea, iar lui Mondrian
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
ultimul salt când pictează Patratul negru pe fond alb (1915) și Patratul alb pe fond alb (1918), negrul fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
domeniului artei, învinuit de neputința de a ne exprima aspirațiile și a ne îmbogăți substanțial? Din tot ceea ce știm însă până acum despre artă, ea nu stă pe loc. în jurul nostru există și multe alte feluri de a gândi drumul dansului. Și nu știm nici încotro se va îndrepta Manuel Pelmuș, după ce a atins acest punct critic. Deci să fim răbdători.
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]