3,586 matches
-
național a fost intrarea germanilor în Bulgaria, intenția naziștilor de a invada Grecia devenind clară. Forțele britanice au organizat poziții defensive pe o linie care se întindea din nord-vest în sud-vestul Greciei. Existau însă mai multe puncte slabe ale liniei defensive. Forțele elene erau mult mai avansate decât cele britanice, iar guvernul de la Atena a refuzat sfatul englezilor de a se retrage pe o linie de apărare comună. De asemenea, exista o porțiune largă neapărată între flancul stâng al britanicilor și
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au reușit să stopeze înaintarea germanilor. Rommel nu numai că i-a alungat pe britanici din Libia, dar a reușit să avanseze mult și în Egipt. Orașul Tobruk a fost recucerit de germani după un asediu de scurtă durată. Liniile defensive britanice de la Mersa Matruh au fost depășite prin flanc, Aliații aflându-se în pragul dezastrului militar. Generalul Ritchie a fost destituit, iar noul comandant al Armatei a VIII-a a devenit Claude Auchinleck, însuși comandantul suprem din Orientul Mijlociu. Britanicii mai
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au fost depășite prin flanc, Aliații aflându-se în pragul dezastrului militar. Generalul Ritchie a fost destituit, iar noul comandant al Armatei a VIII-a a devenit Claude Auchinleck, însuși comandantul suprem din Orientul Mijlociu. Britanicii mai aveau doar o linie defensivă între în fața orașului Cairo - pozițiile de la El Alamein. Auchinlek a reușit să stopeze înaintarea Axei în timpul primei bătălii de la El Alamein. În Orientul Mijlociu a fost numită o nouă echipă la comanda Armatei a VIII-a, având-o în frunte pe
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
stopeze înaintarea Axei în timpul primei bătălii de la El Alamein. În Orientul Mijlociu a fost numită o nouă echipă la comanda Armatei a VIII-a, având-o în frunte pe generalul Bernard Montgomery. Rommel a încercat pentru a doua oară spargera liniilor defensive britanice în timpul bătăliei de la Alam Halfa, dar fără succes. Montgomery a început preparativele pentru o mare ofenisivă, care nu numai că avea să stăvilească germanilor orice tentativă de înaintare spre est, dar avea să ducă și la alungarea lor până în
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Tripolitania, care a intrat sub controlul aliat pentru prima oară în timpul războiului. Germanii, în afara unor contraatacuri de mică amploare, care au fost concepute mai degrabă să acopere retragerea forțelor principale, nu au ripostat în forță decât după ce au ocupat linia defensivă Mareth de la sud de Tunisia. În timp ce forțele britanice înaintau spre vest prin Libia, iar americanii înaintau dinspre Algeria, forțele Axei aduceau întăriri în Tunisia. În Tunisia a fost trimis un nou comandament în frunte cu generalul-colonel Jurgen von Arnim, un
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
trimis un nou comandament în frunte cu generalul-colonel Jurgen von Arnim, un inamic declarat al lui Rommel. Astfel, relațiile dintre comandanții germani au devenit foarte dificile. Rommel a hotărât să facă față atacului lui Montgomery pe Linia Mareth. Această linie defensivă era de fapt o veche linie de fortificații de frontieră construită de francezi împotriva italienilor din Libia. Rommel a modificat vechea linie defensivă și a întărit-o. Ofensiva finală a fost dată la sfârșitul lunii martie 1943 și, până în mai
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
devenit foarte dificile. Rommel a hotărât să facă față atacului lui Montgomery pe Linia Mareth. Această linie defensivă era de fapt o veche linie de fortificații de frontieră construită de francezi împotriva italienilor din Libia. Rommel a modificat vechea linie defensivă și a întărit-o. Ofensiva finală a fost dată la sfârșitul lunii martie 1943 și, până în mai același an, trupele Axei s-a predat sau au fost evacuate. Peste 250.000 de soldați au fost luați prizonieri. Rommel au plecat
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
despre capitularea semnată de rege și Badoglio au fost radiodifuzate în timp ce coloanele aliate se îndreptau convergent spre Salerno. Germanii au reacționat rapid după capitularea italienilor. Ei dezarmat trupele italiene care se aflau în preajma trupelor proprii și au ocupat rapid poziții defensive lângă Salerno. În scurtă vreme, trupele italiene au fost dezarmate în toată Italia și în zonele controlate de italieni în timpul Operațiunii Axa ("Operation Achse"). Debarcarea de la Salerno a fost efectuată de Armata a 5-a americană condusă de generalul-locotenent Mark
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
25 septembrie, aliații controlau teritoriul italian de la sud de linia Neapole - Bari. În următoarele câteva săptămâni, înaintarea trupelor aliate a avut un ritm satisfăcător dar, la sfârșitul lunii octombrie, linia frontului s-a stabilizat. Germanii au organizat o linie puternică defensivă pe așa numita „linie de iarnă”. Luptele au continuat pe aproximativ aceleași poziții pentru următoarele șase luni. După aproximativ două luni de la arestare, Mussolini a fost eliberat de parașutiștii germani în timpul Operațiunii Stejarul ("Unternehmen Eiche"). Dictatorul italian a înființat așa
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
respinse. O încercare similară franco-americană a avut aceeași soartă. Cum încercările de străpungere a „liniei de iarnă” păreau să nu aibă sorți de izbândă, aliații au luat hotărârea să o depășească prin flanc printr-un atac amfibiu efectuat în spatele pozițiilor defensive germane. „Operațiunea Shingle” a fost încercarea de debarcare în spatele liniilor inamice, pe coasta de vest, la Anzio, pe 23 ianuarie 1944. Formațiunile de asalt erau conduse de Corpul de armată al 6-lea american, dar, ca și în cazul debarcării
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fost în primejdie nu numai să fie respinse, dar și să fie încercuite, aflându-se într-o situație chiar mai grea decât la Salerno. Germanii au reușit să pătrundă prin liniile de apărare ale capului de pod până la ultimele poziții defensive din apropierea țărmului. Doar marea capacitate de foc a marinei militare a salvat în cele din urmă capul de pod. După ce atacul inițial și contraatacul germane au fost respinse, operațiunile militare de la capul de pod de la Anzio au intrat în impas
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de foc a marinei militare a salvat în cele din urmă capul de pod. După ce atacul inițial și contraatacul germane au fost respinse, operațiunile militare de la capul de pod de la Anzio au intrat în impas. Încercarea de ocolire a liniei defensive germane dăduse greș și atacul nu a fost reluat până în mai. Până în mai 1944, Corpul al 6-lea a fost întărit până a ajuns să aibă șapte divizii. În timpul celei de-a patra bătălii de la Monte Cassino (cunoscută și ca
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a ajuns să aibă șapte divizii. În timpul celei de-a patra bătălii de la Monte Cassino (cunoscută și ca „Operațiunea Diadem”), a fost declanșat un atac concertat dinspre capul de pod de la Anzio și altul frontal împotriva „liniei de iarnă”. Linia defensivă germană a cedat în cele din urmă. Frontul a fost reorganizat. Corpul al 5-lea al Armatei a 8-a a rămas pe malul Adriaticii, dar restul armatei a fost mutată peste Munții Apenini, pentru suplimentarea forțelor care urmau să
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
cedarea Rangoonului, generalul britanic Thomas Hutton a fost eliberat din funcția de comandant al forțelor din Burma, fiind înlocuit de generalul Harold Alexander. După pierderea Rangoonului, britanicii nu mai aveau altă soluție decât evacuarea tuturor forțelor lor din Burma. Liniile defensive britanice nu puteau fi susținute din punct de vedere logistic, de vreme ce aprovizionarea pe calea terestră era foarte dificilă, cea pe calea apelor era foarte riscantă, iar RAF nu dispunea de avioane de transport pentru aprovizonarea pe calea aerului. Capacitatea de
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Optică Română. Puștile semiautomate cu lunetă PSL erau repartizate după model sovietic, câte o armă pentru fiecare pluton. Pușcașii lunetiști erau de obicei aleși dintre cei mai buni țintași ai plutonului, ei având rol de sprijin în timpul acțiunilor ofensive și defensive ale infanteriei. Conform doctrinei militare americane, PSL este arma țintașului desemnat al plutonului (în engleză: "Designated Marksman Rifle", abreviat DMR). Armata americană face distincție între puștile cu lunetă destinate executării focului la distanțe de până la 800 de metri și cele
Pușcă semiautomată cu lunetă () [Corola-website/Science/314211_a_315540]
-
iar 20 de ani mai tarziu, va încheia cu hitiții primul tratat de pace cunoscut din istorie, gravat pe o mare tăbliță de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuală (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Anii de domnie ai lui Ramses nu au fost caracterizați doar de campaniile militare, de asemenea, domnia sa a rămas în istorie și pentru construcțiile grandioase ridicate în timpul său, și mai ales datorită acestora, având în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
IV î.en., este construit primul apeduct din Roma, Aqua Appia, pentru a furniza apa proaspătă orașului. Dar în anul 387 î.en., galii, conduși de Brennus atacă Roma. Atacul îi va motiva pe romani să inițieze o politică militară defensivă și de expasiune teritorială. Prin numeroase războaie împotriva damniților, etruscilor și latinilor, Roma devine nucleul puterii în centrul Peninsulei Italice. Între 264-241 î.en., se desfășoara Primul Război Punic pentru controlul Siciliei și se încheie cu înfrângerea Cartaginei. Odată cu ascensiunea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
era acapararea unui număr cât mai mare de colonii pe alte continente, iar politică să agresica îngrijora alte state europene. Și-a construit o flotă militară care rivaliza cu cea a Mării Britanii. Puterile europene s-au grupat în alianțe defensive: Puterile Centrale -Germania, Italia(care ulterior a părăsit alianță) și Austro-Ungaria, iar țelul alianței era blocarea expansiunii agresive a Rusiei în Balcani și apărare reciprocă. O altă alianță, Antanta, a fost încheiată între Marea Britanie, Franța și Rusia. Trebuiau să coopereze
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
aștepta ca germanii să reediteze Planul Schlieffen și, în ciuda faptului că armata franceză din deceniul al patrulea era organizată să fie capabilă să desfășoare acțiuni ofensive, conducerea militară franceză considera că este mai potrivit să întâmpine amenințarea germană în mod defensiv. Această alegere era generată de credința că Franța nu este pregătită militar și economic să lanseze o ofensivă inițială încununată de succes. După părerea conducerii militare franceze, era de dorit ca aliații să aștepte până în 1941, pentru a exploata la
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
cel mai mare bombardament văzut până atunci și a avut contribuția decisivă în succesul infanteriei germane. Debandada diviziei franceze de la Sedan s-a transmis în adâncimea liniilor franceze prin intermediul soldaților care se retrăgeau panicați. În timpul nopții, unele unități de pe linia defensivă de la Bulson au intrat în panică atunci când s-au răspândit zvonurile nereale conform cărora tancurile germane se aflau deja în spatele pozițiilor lor. Pe 14 mai, două batalioane de tancuri și unități de infanterie din Divizia a 71-a nord-africană au
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
de distrugere a podurilor de pontoane ale inamicului. Aliații au suferit pierderi foarte mari și nu au reușit să distrugă țintele propuse.. În ciuda eșecurilor înregistrate de aceste contraatacuri plănuite în mare grabă, armata franceză a reușit să restabilească o linie defensivă continuă mai spre sud, pe flancul vestic al capetelor de pod. Cu toate acestea, defensiva franceză se afla în pragul prăbușirii. Comandantul Armatei a 2-a franceză, generalul Huntzinger, a luat măsuri rapide pentru întărirea pozițiilor sale. Divizia a 3
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Leclerc a folosit soldații pe cămile doar pentru acțiuni de recunoaștere. După succesul de la Murzuk, Leclerc, care preluase comanda supremă a trupelor din regiune, a pornit cu forțele terestre spre Kufra. Informațiile arătau că oaza este apărată de două linii defensive cu punctul forte fortul El Tag, aceste linii fiind formate din garduri de sârmă ghimpată, tranșee, mitraliere și artilerie antiaeriană. Garnizoana era compusă din militari ai infanteriei coloniale sub comanda colonelului Leo, plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
vechi urme de locuire datează, conform descoperirilor arheologice din 2010, încă din epoca neolitică. Apoi, o nouă fază de locuire aparține începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o așezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 șanțuri și tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Din această perioadă au fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râșniță, ceramică (vase piriforme, căni și cănițe, tăvi
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
în locul numit "Citera". La aproximativ 500 m distanță de colțul vestic al dealului Pomet, și a castrului Porolissum, se găsește o înălțime izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
amintită mai sus Al. Matei menționează că: "„Predată probabil fără luptă, romanii folosesc incinta ca loc de campare imediată la cucerire în momentul sosirii trupelor romane aici la Porolissum. Ulterior, odată cu organizarea apărării întregii zone, integrează incinta definitiv în sistemul defensiv limes porolissensis construit și organizat de ei în Poarta Meseșană.”"
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]