2,973 matches
-
o Anglie de dreapta autorul Psihologiei mulțimilor visa, ca toți cei din clasa sa și nu numai, la o putere care să fie stabilă fără a fi și autoritară 96. Istoria însă a hotărît altceva. Bineînțeles, mulți au fost și democrații care s-au inspirat din cărțile lui, au împrumutat de ici, colo cîte o idee. Dar mai ales dictatorii cezarini au fost cei care i-au preluat integral spusele și le-au transformat în inflexibile reguli de acțiune. Ni se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
presa socialistă. Este redactor și redactor-șef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Bányamunkás”, „Bergarbeiter”, „Tribuna porturilor și transporturilor”. Împreună cu A. Sahia redactează rubrica referitoare la viața muncitorească a ziarelor „Dimineața” și „Adevărul” (1926-1937). După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” și conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuiește anual (1925-1939) „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social Democrat. La Congresul din octombrie 1947 al acestui partid, va face parte din gruparea ce se va pronunța pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
șansa de a se potoli și de a judeca mai la rece gravitatea conduitelor copiilor și măsurile ce ar fi bine de luat pe viitor. Principiile expuse mai sus sunt deziderate psihopedagogice care, inclusiv în țările dezvoltate economic și cu democrații avansate, lucrează efectiv numai la o mică parte dintre familii. Dar chiar dacă nu la cotele ideale și chiar dacă mulți părinți din lume aplică cel puțin „violența normală” (o palmă la funduleț, un tras de urechi etc.), tendința viguroasă este un
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu să interzică, progresul, dezvoltarea, alienările și centrifugalitățile modernității. Un astfel de conservatism este compatibil (și parțial se și suprapune) cu gândirea lui Tocqueville, sau a creștin democraților europeni și sud-americani. <ref id=”1”>Virgil Nemoianu, România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 77-78. </ref> Retrospectiv, liberalismul conservator al Junimii este perfect compatibil cu etosul post burkean. Argu mentele pe care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care să evite războaiele, în viitor"268, o pace durabilă, care să ofere contextul necesar tinerilor pentru ca aceștia să se exprime în modalități pe care, orișicât, el, președintele, le respectă. Muncitor și activ, moral, practic și sensibil, Nixon pare "un democrat în stil american"269, astfel că "orice exploatare mai intensă a mijloacelor de persuasiune derivate din caracterul oratorului ar fi fost, cu siguranță, contra-productivă"270, încheie criticul. Stilul (elocutio, lat./lexis, gr.) adresei lui Nixon, apreciază Hill, îl ajută pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
barbari sau de Marele Guvern"543. Ca orice poveste, povestea americană are eroii săi cine alții decât marii foști președinți americani? Washington, Jefferson, Lincoln, Roosevelt, dar și antieroii, printre care Reagan se referă la "monarhii Europei prerevoluționare, marea depresiune, comuniștii, democrații"544. Tema generală a poveștii americane relatate de Reagan este, firesc, lupta pentru libertate și progres economic, care angajează fiecare persoană pentru care povestea "are sens". Mai mult, povestea americană, zice Reagan, la unison cu un întreg popor, "este sanctificată
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
marile puteri, o tendință despre care el credea că va continua și în perioada post-Război Rece. Proiectarea principiilor liberal-democratice spre domeniul internațional este considerată a oferi cea mai bună perspectivă pentru o ordine mondială pacifică, pentru că "o lume compusă din democrații liberale ar trebui să aibă mult mai puține tendințe către război, din moment ce toate națiunile își vor recunoaște reciproc legitimitatea." (Fukuyama 1992: xx). Această viziune este respinsă de neorealiști, care pretind că aspirațiile morale ale statelor sunt frustrate de absența unei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sisteme prin intermediul comparației. Cunoștințele noastre despre aceste poziții și despre evoluția lor sunt încă vagi, în ciuda faptului că suntem obișnuiți să evaluăm mai multe regimuri în funcție de două dimensiuni sau adesea de toate trei, precum o indică descrierea țărilor vest-europene ca democrații liberale și a statelor comuniste ca regimuri autoritare. Ar trebui cel puțin să putem vedea, în linii mari, cum pot fi caracterizate politicile contemporane. La acest aspect ne vom referi acum. Cele cinci tipuri principale de sistem politic din lumea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spațiu. Totuși, putem vorbi de grupe de sisteme politice, întrucât asemănările în cadrul unei grupe sunt mai izbitoare decât micile diferențe între sistemele ce o compun. Două exemple binecunoscute de asemenea grupe sunt, pe de o parte, țările vest-europene, descrise ca democrații liberale, deși există variații substanțiale între ele, și, pe de altă parte, țările comuniste, caracterizate până în 1989 de un grad ridicat de autoritarism, dar care erau și "progresiste" în scopurile lor. Grupe de sisteme politice și caracteristicile lor Aceste grupe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politice liberal democratice Sistemele politice liberal-democratice includ țările din vestul Europei, America de Nord și Australasia, Japonia, Israel, unele membre ale Commonwealth-ului și în special India, și un număr de state latino-americane, deși cele din urmă au avut tendința de instabilitate. Câteva democrații liberale sunt și în Africa, Orientul Mijlociu și estul Asiei. Variații semnificative au existat atât înainte cât și după căderea comunismului est-european. Spania, Portugalia și Grecia au intrat (sau au reintrat) în grupă, în timp ce mai multe țări latino-americane (de exemplu Chile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țări latino-americane (de exemplu Chile) au încetat să mai fie democratice, cel puțin pentru o perioadă, în anii 1970 și 1980. Unele sisteme politice care au încetat să fie comuniste la sfârșitul anilor 1980 pot fi privite și ele ca democrații liberale. Aceste sisteme politice constituie o grupă conform tuturor celor trei dimensiuni; ele tind să fie democratice, liberale și, din punct de vedere al substanței politicilor, nu sunt nici egalitare, nici total inegalitare. În ciuda diferențelor dintre aceste țări din punct
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aprecia dacă o societate este bună sau rea, ori dacă o schimbare are sau nu consecințe pozitive este o judecată de valoare; o societate poate fi bună în viziunea cuiva, dar nu și a altuia. De remarcat controversele izbucnite între "democrați" și suporterii unei "societăți ierarhice" sau între "nivelatori" și cei care cred că inegalitățile nu sunt doar inevitabile ci și cu adevărat drepte. Așa se explică de ce teoreticienii politici s-au aflat într-o permanentă căutare a societății bune: fiecare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru a vedea în ce măsură aceste condiții socio-economice explicau distribuția tipurilor de sistem politic și mai ales apariția democrațiilor liberale. Cel mult jumătate din cele peste 180 de țări ale lumii (erau mult mai puține până în 1990) pot fi etichetate drept "democrații liberale", chiar dacă extindem categoria luând în considerare faptul că, așa cum s-a arătat în capitolul 3, nu ne confruntăm aici doar cu un singur punct în spațiu, ci cu grupe care permit variații substanțiale. Într-adevăr, numărul variază în timp
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sens larg, în regiunea Atlanticului de Nord sunt democrații liberale, în timp ce proporția acestor sisteme este mică în Orientul Mijlociu și, de asemenea, în cea mai mare parte a timpului, în Africa Subsahariană. Majoritatea statelor est-europene au devenit (sau par să devină) democrații liberale, dar acestea nu mai adoptaseră până atunci un astfel de tip de sistem politic, sau îl adoptaseră extrem de rar. America Latină și sud-estul Asiei sunt zonele geografice în care proporția democrațiilor liberale este cea mai mare după Europa și America de Nord
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezența sau absența democrației liberale a fost serios afectată de "dependența" națiunilor respective. Această perspectivă a vizat în special America Latină, din moment ce în această zonă se întâlneau cele mai multe țări autoritare inegalitare care, doar pe temeiuri economice, "ar fi trebuit" să fie democrații liberale și care erau totuși (de cele mai multe ori) sub conducere militară. S-a pretins că existența multor guverne autoritare (în special de dreapta) se datora direct sau indirect politicilor țărilor din "nucleu" (cu alte cuvinte, Statele Unite și țările Europei de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
într-o perioadă poate temporară de renaștere a democrației liberale. Tabel 6.1 Democrațiile liberale în lume (în jur de 147 țări la jumătatea anilor '80) Zona atlantică Comuniste Orientul Mijlociu și Africa de Nord Asia de Sud și de Sud-Est Africa Subsahariană America Latină Total democrații liberale 23 0 3 8 3 11 48 non-democrații 0 15 19 9 41 15 99 Total 23 15 22 17 44 26 147 Sursa: Vanhanen (1987), 39-42 Abordarea multivariată a lui Vanhanen Excepțiile sugerează că trebuie să trecem dincolo de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
constituie. Astfel, singura excepție reală este Iugoslavia, în sensul că ea s-a dezmembrat ca țară; totuși, diversele state succesoare au arătat în general un anumit grad de pluralism, și cel puțin Slovenia, poate și Croația, pot fi descrise ca democrații liberale (Vanhanen, 1992b: 19-35). CASETA 6.1 Geografie și sisteme politice Mult timp s-a crezut că valorile politice și sistemele politice sunt asociate puternic, deși indirect, cu trăsăturile geografice. De exemplu, într-o faimoasă lucrare mai veche de "geografie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
multe țări din America Latină au fost instaurate regimuri civile spre exemplu Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia și Argentina. Dar regimurile civile au supraviețuit în anii '60 doar în Venezuela și Columbia, în timp ce chiar și Chile și Uruguay, altădată privite ca democrații solide, s-au alăturat listei de țări sub conducere militară. Astfel de cicluri ale regimurilor civile și militare par să corespundă faptului că tensiunile din țările în curs de dezvoltare cât și ineficiența birocrației din aceste țări creează condiții pentru
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care s-au aflat în U.R.S.S. au fost libere să-și decidă un nou viitor, majoritatea acestora optând pentru democrație, pentru eliminarea sistemului dictatorial și pentru o apropiere față de statele occidentale europene. Deși voința acestor popoare pentru a crea democrații, asemănătoare statelor Europei Occidentale, este puternică, influență comunismului nu este ușor de șters. În plus, din punct de vedere economic datorită economiei centralizate și a subordonării față de Moscova, ; aceste țări sunt foarte slab dezvoltate în comparație cu cele care nu au avut
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
fost specifică Franței. Conferințele mondiale pe care le-am organizat (Debarbieux și Blaya, 2001; Royer și Debarbieux, 2003) ne-au arătat că violența în școală și violența copiilor și a tinerilor în general este un subiect de îngrijorare pentru multe democrații liberale occidentale și pentru multe state din "Sud". În Suedia sau în Anglia, în Olanda sau în Québec, în Spania sau în Germania sunt implementate vaste programe de acțiune pentru a încerca prevenirea, dacă nu chiar eradicarea ei. Aceeași îngrijorare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a le evita sau depăși. 1. Riscul manipulării și al demagogiei. Acest risc este, fără îndoială, mondial. Am văzut demagogia manifestându-se în atâtea țări, pe atâtea canale de presă și în gura atâtor tribuni populiști (și chiar a unor democrați rătăciți), încât necesitatea unui front comun împotriva prostiei a devenit o urgență. Nu doar din josnice motive electorale apare această demagogie: am văzut cariere care se construiesc pe temelia panicii, averi colective (și uneori personale) adunate din vânzarea unor "programe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Dreapta: What is a neo-conservative? A mugged liberal! Neoconservatorul este așadar un „liberal tâlhărit”, ceea ce se traduce în continuare astfel: un om de stânga care-și abandonează convingerile când dă de greu. De fapt, mulți neoconservatori proeminenți sunt chiar foști democrați dezamăgiți: Norman Podhoretz, redactorul-șef, timp de aproape patru decenii, al revistei Commentary - omoloaga transatlantică a parizienei Commentaire -, care și-a început lunga carieră de intelectual public (o specie aproape exclusiv newyorkeză) la Partisan Review, alături de „liberali” faimoși ca: Lionel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
credibilitatea poziționării politice și personale. La fel, în 1988, consilierii lui Bush îi identificau pe Reagan-democrats drept componente ale segmentului critic din alegerile prezidențiale. În luna mai, la Paramus, New Jersey, ei au pus față în față două grupuri de democrați, alegători ai lui Reagan în 1984, care acum îl susțineau pe noul candidat democrat. Între învățămintele desprinse din analizarea acestor focus groups se desprind, mai ales, cele legate de mizele-cheie ale alegerilor pentru acest segment critic. G. Bush își va
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
teme de comunicare. Exemplul dat mai sus, privitor la campania electorală a lui G. Bush din 1988, ilustrează interesul acestei tehnici în determinarea conținutului mesajelor destinate unor segmente din electorat, considerate a fi segmente critice. Tot din 1980, republicanii și democrații au întrebuințat metoda calitativă pentru determinarea reacțiilor spontane ale unui auditoriu la mesajul electoral. Această metodă furnizează o evaluare imediată a propunerilor conținute în discurs, care suscită adeziunea și blamul, precum și a intensității acestor reacții 44. În Franța, dezvoltarea spectaculoasă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]