3,462 matches
-
о выселении активных участников антисоветской нелегальной секты иеговистов и членов их семей №1290-467 от 3 марта 1951 года). Ca urmare a acestui decret, în 1951, 9.400 de martori ai lui Iehova, inclusiv aproximativ 4.000 de copii, au fost deportați din țările baltice, Basarabia și zonele occidentale ale Belarusului și Ucrainei. În 1954, un alt decret al aceluiași Consiliu de Miniștri ridica restricțiile impuse membrilor deportați ai sectei. Categoriile de mai sus au fost cele mai importante din punct de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
un regim atât de strict ca lagărele de muncă. Primul decret oficial cu privire la "deculacizare" a fost decretul comun al Comitetului Central Executiv al CC al PCUS și al Sovnarkomului din 1 februarie 1930. La început, familiile de culaci au fost deportate în zonele îndepărtate pentru ""colonizare specială"" fără vreo măsură specială de urmărire sau de relocare a pedepsiților. În 1931-1932, problemele deculacizării și a planificării teritoriale pentru exil au fost urmărite de o comisie specială a Politburo cunoscută cu numele de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
de la a nega existența foametei până la a estima un număr mai mic de victime. Numărul real al pierderilor umane este disputat până în zilele noastre. În 1975, Abramov și Kociarli au estimat că 265.800 de familii de culaci au fost deportate în Gulag în 1930. În 1979, Roi Medvedev a folosit cifrele celor doi mai sus menționați pentru a calcula că aproximativ 2,5 milioane de oameni au pierit între 1930 și 1931, dar s-a temut că a subestimat cifra
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
colaborat, sau au fost bănuiți că au colaborat cu germanii în timpul războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat după anexarea Poloniei răsăritene, mii de ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul de la Katyn). Stalin a hotărât de
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
fost stabilită niciodată cu certitudine. La vârsta de 16 ani, Svetlana s-a îndrăgostit de producătorul de film Alexei Kapler (cu 24 de ani mai în vârstă și de origine evreiască). Stalin s-a opus vehement idilei. Kapler a fost deportat la Vorkuta, un oraș minier din apropierea cercului polar, în bazinul carbonifer Peciora (republica Komi). El nu a fost însă internat în lagărul de muncă forțată de la Vorkuta și nu a murit în această localitate, cum se crezuse în epocă. După
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
migrația etnicilor germani au afectat în jur de 16,5 milioane de de oameni și a fost cea mai mare dintre migrațiile postbelice orchestrate de puterile victorioase ale Aliaților occidentali și ale Uniunii Sovietice staliniste. Alături de germani au mai fost deportați polonezi, români din Basarabia și Bucovina, ucrainieni, maghiari, evrei din întreaga Uniune Sovietică și Europa Răsăriteană. Majoritatea expulzărilor au fost făcute din zonele care au revenit Uniunii Sovietice și Poloniei după război. Alte deportări de mai mică amploare au fost
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
revenit Uniunii Sovietice și Poloniei după război. Alte deportări de mai mică amploare au fost făcute din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia (în special din Voievodina), Lituania și alte regiuni din Europa Centrală și Răsăriteană. Acei care au migrat sau au fost deportați erau fie cetățeni germani adevărați, dintre care unii își dobândiseră cetățenia germană în timpul ocupației naziste, fie persoane care au fost în mod greșit considerate de etnie germană, dar și oameni care s-au declarat germani pentru a scăpa de regimurile
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
la sfârșitul anului 1945. Mai multe mii de germani au fost uciși în timpul deportărilor, iar alții au murit de foame sau de bolile contractate în timpul exodului în masă. În 1946, s-a estimat că 1,3 milioane de germani fuseseră deportați în zona de ocupație americană din Germania. Cam 800.000 de germani au fost deportați în zona sovietică de ocupație. Unele dintre actele de violență împtriva etnicilor germani din Cehoslovacia au fost acelea de răzbunare ale unor localnici, deși există
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
alții au murit de foame sau de bolile contractate în timpul exodului în masă. În 1946, s-a estimat că 1,3 milioane de germani fuseseră deportați în zona de ocupație americană din Germania. Cam 800.000 de germani au fost deportați în zona sovietică de ocupație. Unele dintre actele de violență împtriva etnicilor germani din Cehoslovacia au fost acelea de răzbunare ale unor localnici, deși există voci care afirmă că de fapt au fost acțiuni planificate. Au existat cazuri de masacre
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
de oameni) fusese evacuată de Volksbund înainte de acest moment. Ei au fost duși în Austria, dar mulți s-au reîntors la casele lor în primăvară. În ianuarie 1945, Armata Roșie a strâns 32.000 de etnici germani și i-a deportat în Uniunea Sovietică pentru muncă forțată. Mulți dintre ei au murit în timpul deportării ca urmare a relelor tratamente, foamei și bolilor. Pe 29 decembrie 1945, nou formatul guvern maghiar a ordonat deportarea tutror cetățenilor unguri care se declaraseră etnici germani
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
a germanilor. Primul transport de 5.788 de persoane a fost făcut pe 19 ianuarie 1946, fiind afectați localnicii din Budaörs (Wudersch). Între 185.000 și 200.000 de germani din Ungaria au fost deposedați de averi și au fost deportați în Germania de Vest. Până în 1948, încă 50.000 de germani au fost deportați în Germania de Est. Cei mai mulți deportați s-au stabilit în Baden-Württemberg, Bavaria și Hesse. În 1947 și 1948, a avut loc un schimb de populație între
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
ianuarie 1946, fiind afectați localnicii din Budaörs (Wudersch). Între 185.000 și 200.000 de germani din Ungaria au fost deposedați de averi și au fost deportați în Germania de Vest. Până în 1948, încă 50.000 de germani au fost deportați în Germania de Est. Cei mai mulți deportați s-au stabilit în Baden-Württemberg, Bavaria și Hesse. În 1947 și 1948, a avut loc un schimb de populație între Cehoslovacia și Ungaria. Aproximativ 74.000 de maghiari din Slovacia au fost deportați, un
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
fost deportați în Germania de Est. Cei mai mulți deportați s-au stabilit în Baden-Württemberg, Bavaria și Hesse. În 1947 și 1948, a avut loc un schimb de populație între Cehoslovacia și Ungaria. Aproximativ 74.000 de maghiari din Slovacia au fost deportați, un număr aproximativ egal de slovaci fiind deportați din Ungaria. Ei și secuii din Bucovina au fost colonizați în fostele sate germane din sud-estul Transdanubiei. În unele zone din districtele Tolna, Baranya și Somogy, populația originală a fost înlocuită în
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
s-au stabilit în Baden-Württemberg, Bavaria și Hesse. În 1947 și 1948, a avut loc un schimb de populație între Cehoslovacia și Ungaria. Aproximativ 74.000 de maghiari din Slovacia au fost deportați, un număr aproximativ egal de slovaci fiind deportați din Ungaria. Ei și secuii din Bucovina au fost colonizați în fostele sate germane din sud-estul Transdanubiei. În unele zone din districtele Tolna, Baranya și Somogy, populația originală a fost înlocuită în totalitate de coloniști. În 1949, numai 22.455
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
germane. Numeroși germani din Prusia răsăriteană au fost evacuați de autoritățile naziste sau au fugit din față înaintării armatelor sovietice. Germanii care au rămas în zonă au trăit teroarea ocupației sovietice. După război, toți germanii supraviețuitori din regiune au fost deportați, în zonă fiind colonizați ruși și familiile personalului militar sovietic. În zilele noastre, zona cunoscută ca Regiunea Kaliningrad este o exclavă rusă, separată de restul țării de Lituania și Belarus. O regiune mică din ceea ce este azi statul modern lituanian
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
Război Mondial, zona a fost parte a Uniunii Sovietice, (care includea și Lituania). Cei mai muli dintre germanii din zonă fugiseră în Germania, alăturându-se celor plecați din Königsberg și alte localități est-prusiene. În 1946, puținii germani rămași au fost deportați de autoritățile sovietice. Ruși și lituanienii din localitățile suprapopulate din zonă au înlocuit locuitorii Memelului și zonelor înconjurătoare, care avusese populația mixtă german-lituaniană. Date fiind complexitatea istoriei zonei și a intereselor divergente ale Aliaților învingători, este dificil de apreciat care
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
argument existența unei importante minorități germane în zonă, puterile aliate au luat în calcul deportarea germanilor. Chiar mai înainte ca fostele teritorii germane să fie cucerite de Armata Roșie, aproximativ 2 milioane de polonezi de dincolo de Linia Curzon au fost deportate de autoritățile sovietice din răsăritul Poloniei în gulagurile siberiene. Alte 800.000 de polonezi din Varșovia fuseseră strămutați de germani în lagărele de muncă. După război, marea majoritate a deportaților polonezi rămași în viață s-au reîntors în patrie și
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
afectat pe toți germanii, inclusiv pe cei care trăiau de generații în Polonia, Cehia și alte zone ale Europei Răsăritene. În perioada 1944(45) - 1950, mai mult de 14 milioane de germani au fost forțați să fugă sau au fost deportați ca urmare a acțiunilor Armatei Roșii, milițiilor populare sau eforturilor guvernelor din regiune. Zonele din care au germanii au fugit sau din care au fost deportați au fost repopulate cu cetățeni ai statului care stăpânea mai-înainte numitele zone, unii dintre
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
mult de 14 milioane de germani au fost forțați să fugă sau au fost deportați ca urmare a acțiunilor Armatei Roșii, milițiilor populare sau eforturilor guvernelor din regiune. Zonele din care au germanii au fugit sau din care au fost deportați au fost repopulate cu cetățeni ai statului care stăpânea mai-înainte numitele zone, unii dintre ei fiind la rândul lor expulzați din teritorii cedate mai la răsărit. Problema responsabilităților pentru decesele și suferințele din timpul deportărilor germanilor este intens și controversat
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
circa 12.000 de persoane sunt arestate, acuzate ca fiind "dușmani ai poporului". În perioada așa-numitei "Deportări din Iunie", circa 17.000 de persoane (în mare parte militari cu funcții înalte, polițiști, personalități politice și membrii familiilor acestora) sunt deportați în Gulag-ul din Siberia, unde foarte mulți și-au pierdut viața datorită condițiilor inumane de aici. Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Land"", denumirea unei regiuni istorice cuprinse între Wels, Gmunden și Vöcklabruck. Istoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie, era văzută ca o amenințarea la adresa stabilității imperiului. A fost inițiată
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
întețit însă sub domnia împărătesei Maria Terezia. Au urmat două valuri mari, 1752 - 1757 și 1773 - 1776, când au fost "transmigrați" (deportați) alți 3000 de "eretici" din Lande ob der Enns din Kärnten și Steiermark. În anii '50 au fost deportați în special locuitori din Austria Superioară (Oberösterreich), din regiunile "Gmunden", "Laakirchen" și "Vöcklabruck", pentru ca în anii '70 să mai fie deportați 188 de locuitori din "Stadl an der Murr" din regiunea Steiermark. Aceștia s-au stabilit în trei sate din
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
deportați) alți 3000 de "eretici" din Lande ob der Enns din Kärnten și Steiermark. În anii '50 au fost deportați în special locuitori din Austria Superioară (Oberösterreich), din regiunile "Gmunden", "Laakirchen" și "Vöcklabruck", pentru ca în anii '70 să mai fie deportați 188 de locuitori din "Stadl an der Murr" din regiunea Steiermark. Aceștia s-au stabilit în trei sate din apropiere de "Hermannstadt" (Sibiu): "Neppendorf" (Turnișor, azi cartier al Sibiului), "Großau" (Cristian, Sibiu) și "Großpold" (Apoldu de Sus, Sibiu), și sunt
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
denumirea de Landler, iar așezarea lor în această zonă ca Landlersiedlung. Prin lege, acestora le era interzis să se întoarcă în ținuturile natale din Austria. Deportarea (transmigrarea) începută în 1734, de pe domeniul Salzkammergut, s-a terminat în 1776 cu cei deportați din Judenburg din regiunea Weststeiermark.
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
din 2 și 3 ianuarie 1945. Din cei 5.000 trimiși la muncă forțată au decedat în perioada 1948-1949 aproape 1.000 de șvabi sătmăreni. Statisticile privind deportarea sașilor transilvăneni indică faptul că peste 30.000 de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, reprezentând circa 15% din populația germană a Transilvaniei (după datele din 1941). În cazul a 12% din persoanele deportate nu s-a respectat vârsta prevăzută în ordin, încât au fost deportate o fată de 13 ani și
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]