3,150 matches
-
În condițiile arătate numai dacă ești pasager plătitor și nu pasager cu abonament. Cu vopsea roșie, pe tabla vopsită În galben de deasupra parbrizului, pe dinăuntru, este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise cu aceeași vopsea pe aceeași tablă. CONDUCĂTPR AUTO U. V. COSTEL / PRIMUL CONTROLOR ESTE CONDUCĂTORUL AUTO / TĂTICULE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dunăre. Pe o lungime de aproape 40m, acesta se află ancorat între două stânci, fasonate din vechime, în formă de bastioane. Imaginea aceasta, sugera chiar de pe malul opus, de unde puteau veni cele mai mari pericole, o fortificație de temut și descuraja tentativele de trecere a fluviului. Stâncile pe care se află construcția, domină și astăzi împrejurimile. La baza masivului din calcar pe care se află întregul monument, natura a dăltuit tot felul de forme carstice. Calcarul slab a fost spălat de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi, legionarii, vom primi suferințele cu drag. Fiecare suferință e un pas înainte către mântuire, către victorie. O suferință nu-l va descuraja pe legionar, ci îi va oțeli, îi va căli sufletul. Cei ce-am suferit și cei care vor mai suferi, vor fi adevărați eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor și asupra familiei lor.” (Corneliu Zelea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
despre el vreau să consemnez în nevrednicile mele rânduri, a fost condamnat la 10 ani de Temniță Grea. La fel și șefii de unități menționați, au primit câte 10 ani de temniță grea, dar pe Costinel Popovici nu l-au descurajat, nu l-au clătinat. El crede! Viața legionarului este o pătimire continuă (vezi patimile Mântuitorului Iisus Hristos) și un urcuș ce continuă întru desăvârșire. Temnița, pentru el, a fost un popas pe drumul ales, convins că vom birui toate cumpenele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să treacă în aceeași noapte munții, să se ducă la o rudă îndepărtată ce se mutase în București și să aștepte acolo desfășurarea evenimentelor, însă bunicul l-a descurajat: "Și dacă nu-i decât un zvon?" Din nenorocire, însă, nu era doar un zvon. A doua zi, au venit în Lisa furgoane de la Făgăraș, căile de acces spre munte au fost barate, un plutonier mustăcios s-a așezat pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știe și el. Ești ca și singur, dar la nevoie e un suflet lângă tine. Nu te simți ca un câine de pripas." 41. Toți cei care mă caută (din fericire, puțini) se simt obligați să mă încurajeze. Asta mă descurajează și mai rău. Înseamnă că stârnesc milă, ceea ce m-a deranjat totdeauna. Numai că, probabil, Iacă nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moment? — Din câte știu, conașul Winshaw este în bibliotecă. E și duduia Hilary acolo. Îi dădu lui Phoebe o serie de îndrumări complicate, pe care, urmându-le cu strictețe, o duseră într-un fel de spălătorie din subsol. Nu se descurajă și urcă din nou sus și rătăci pe coridoare vreo zece minute până când auzi râzând glasuril celor doi frați din spatele unei uși întredeschise. O împinse și se pomeni într-o încăpere mare, friguroasă și în același timp înăbușitoare. Roddy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu nepotul moșneagului, Goldan, amândoi au venit cu felinarele aprinse să-l răzbune pe moșneag. Dar cum zicala e zicală că bătaia nu se mai întoarce și în acest caz s-a adeverit. Frații și cumnații lui Lucache erau acolo descurajând pe bătăuși. Anii s-au scurs, odată cu ei trecând unele necazuri și făcând loc la alte suferințe. Anica, soția lui Lucache, a stat în ghips șase luni de la bazin și până la gât, până și-a revenit. Două dintre fete au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o aleagă pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată în vîrful unei coloane. Amîndouă fură prezentate publicului: aceea făcută de Alcamene a obținut sufragiile, despre cealaltă s-a spus că era prea grosolan lucrată. Fidias nu s-a lăsat descurajat de judecata vulgului și a cerut, pentru că cele două statui fuseseră făcute pentru a fi plasate pe o coloană, să fie ridicate amîndouă; atunci, statuia lui Fidias obținu premiul. Fidias își datora succesul studiului opticii și al proporțiilor. Această regulă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum te cheamă, cîți ani..., nu-i nimic, se ia cu detergent, zic exuberant cînd copilul scapă biberonul pe pantalonii mei, numai de-al dracului, ce-or pune-n biberoane, că adevăru-i că petele nu mai ies, dar nu mă descurajez și schimb păreri cu ele, Îmi dau seama că sînt vulnerabile, au diferite probleme materne pe care le ascult cu deosebit interes, sînt tinere, neștiutoare, multe nu au mai avut copii iar mie mi se face milă, simt urcînd dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și exprime părerea În legătură cu ce scriam. Dacă avea cît de cît vreo valoare. Am dedus imediat că n-avea, cum deduc eu imediat, și, din politețe, prefera să nu mi-o spună prin fir ci În față. Ca să mă descurajeze total și, astfel, să fie vindecați oamenii de moarte, infecții-n gît și rătăciri culturale. Ne-am Întîlnit, era primăvară, prin septembrie, și-n loc de sentința prevăzută am ascultat fără să-nțeleg cele mai surprinzătoare cuvinte-n șir indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adrian nu-și putu ascunde un zâmbet de secretă satisfacție. - Mă așteptam la întrebarea asta, o simțeam de mult apropiindu-se, pregătindu-se să-mi frângă aripile. Pentru că, îngăduiți-mi să fiu sincer, o asemenea întrebare e făcută să mă descurajeze, cum spuneam: să-mi frângă aripile. Și, din nefericire, nu sînteți singurul: chiar și poeții sânt obsedați de acest episod. Dar, credeți-mă, este vorba de un simplu episod, e adevărat, patetic, dar și destul de banal, un episod care, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă te binecuvântează cu inimă bună... Și ăsta-i bolșevic... - Orice-o fi, doar să te binecuvânteze pe legea lui, în limba lui... Întoarse capul spre Darie. - Poate dumneavoastră, domnule elev, care știți atâtea limbi... Darie își aprinse țigarea. Ridică descurajat din umeri, încercînd zadarnic să zâmbească. - Nu știu. Acum îmi pare rău. Ar fi trebuit să învăț rusește... Se întrerupse, cu ochii la rănit, și trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mor după Încă un pahar. Știu totul despre tovarășul Henry, spuse omulețul. Dar stați să vă mai zic ceva despre Largo Caballero. — E neapărat nevoie? Întrebă Al. Reține, eu fac parte din armata poporului. Nu crezi că asta m-ar descuraja? — Știi, atît de tare i s-a umflat capu’, c-a ajuns să fie cam nebun. E prim-ministru și ministru de război și nimeni nu se mai Înțelege cu el. Știi, În perioada răposatului Sam Gompers și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l cam enerveze. — I-a zis: „CÎnd e vorba de tactică, Îți ataci inamicul din față. La strategie Îl ataci din părți“. Nu-i așa că-i tare? — Cred că mai bine ți-ai vedea de drum, tovarășe. Prea te-ai descurajat. — Da’ scăpĂm noi de Largo Caballero, spuse micul tovarăș. Chiar după ofensivă o să scăpĂm de el. TÎmpenia asta pe care-a făcut-o acum Îi va fi sfîrșitul. — OK, tovarășe. Dar eu am de dus un atac dimineață. — A, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
citeam ce-am scris, mi se părea o chestie așa de bună că n-aș fi fost eu În stare s-o scriu. MĂ gîndeam c-oi fi citit-o pe undeva. Poate În Saturday Evening Post. — N-ai fost descurajat niciodată? — La Început nu. Credeam că scriu cele mai tari povestiri care s-au scris vreodată și că oamenii sînt prea proști ca să-și dea seama. Chiar așa de Îngîmfat erai? — Cred că și mai rău. Numai că mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada mea stufoasă, prieteni, e mult mai bine să le zâmbiți imediat binefăcătorilor voștri, să le mulțumiți dar să nu uitați să le spuneți și pentru ce le mulțumiți. De exemplu: „Mulțumesc că te-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Bebe-Sex: Închideți repede televizorul și citiți, oameni buni, citiți. Îți treci timpul este egal cu îți trece timpul. Finalul nu i-a plăcut directorului de programe. A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce n-aci băgat publicitatea la ci-un sfert? Publicitatea intră la ci-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă a murit. Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n cap că eram femeia potrivită să-i fac un copil. L-am descurajat cît/cum am putut. "Miorește din pricina ta. Asta așa, ca să etnologizăm. Astfel, aș spune că behăie", rîdea Magda U.. Și ea, pe-atunci, încărcată de electricitate ca o pisică. "Dar pe pisică n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și hainele neșifonateă și ale cui mesaje ajungeau la ea (dacă numele tău nu era În Buletin, nici nu existaiă. Așa că, oricând aveam noi nevoie de ajutor, ceilalți angajați erau obligați să pună umărul. Ei da, sigur că erai cam descurajat la gândul că, dacă nu ai fi lucrat pentru Miranda Priestly, aceiași angajați n‑ar fi avut nici o remușcare să te calce cu mașinile lor de serviciu cu șofer. Dar, În formula actuală, ei alergau și răspundeau la comandă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine! Se numea D. Roșu. Titu Herdelea se întoarse acasă, se închise în odaia lui și începu să lucreze cu pasiune. Își zicea că de acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șopti Petrache, fără să-și dea seama că respirația lui grăbită ajungea la urechea ei înaintea cuvintelor. Uite, trage în iepuraș. Mi-e milă de el... Mai bine ciuperca... Încercă de câteva ori, dar nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unități militare. Nu erau celule și nu existau gratii. Probabil că altădată acolo se adăposteau avioane. În noaptea aceea se umpluse de lume, câteva sute de oameni șocați, care nu înțelegeau ce li se întâmplă. Nici măcar nu trebuiau supravegheați. Frica descuraja orice formă de revoltă. Poveștile pe care și le șopteau unii altora, cei care își recunoșteau pe trup urmele acelorași lovituri și aceeași consternare în priviri, erau asemănătoare. Cineva îi arătase cu degetul, strigând ceva ce era evident, cum ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau dintr-o găleată cu apă și mă așez ca să mă gândesc. Vorbele lui Fann Sora cea Mare m-au descurajat, dar dorința mea nu s-a diminuat. Aflu de la Fann că în octombrie Curtea imperială va viziona candidatele. Guvernatorii din toată țara vor trimite cercetași pentru a strânge fete frumoase. Cercetașilor li s-a ordonat să întocmească liste cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mama când vorbea la telefon zilele trecute cu redactorul de la Nunți, și-i spunea că vrea să menționeze și școlile rudelor? Femeia i-a răspuns că nu se poate discuta decât cu șase săptămâni Înainte, dar asta nu le-a descurajat pe nici una: mama lui Avery a stabilit deja o Întâlnire pentru fotografie și are deja tot felul de idei despre cum trebuie să pozăm pentru ca ochii noștri să fie la același nivel, asta fiind una dintre sugestii. Mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]