3,459 matches
-
aduse aminte că în Moldova, când vine vorba de primul client al zilei, care inaugurează gestul comercial al inițialei cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi Mâinile Kohanimilor binecuvântând... Și numai atât reuși să observe din mișcarea circulară a ochilor uscați, stăruind în dureroase orbite... Din fantasticul popor de umbre, care-i mișuna în creierul încă mustind de alcool, desluși nestatornicia apetitului nemăsurat al nimfomanei de Melanie, împreună cu viforoasele ei acuplări, pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală, îi explodă, înflorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat al zăpezilor din pruncie și după un timp, în domoala rostire a Vânătorului, desluși o baladă în care pietrele se arătau vii, asemenea ploii, asemenea vântului și asemenea fulgerului, elemente care cuprind în ele un spirit ce este ostil nemișcării și care dorește să arate faptul veșniciei schimbării în lume. Oare am de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doamna aducea pentru oaspeții din spațiosul living al vilei în stil texan tava cu cești de porțelan de Sèvres, revărsând din ele ademenitoarea aromă a cafelei arabe, esențiala amintire pe care o căuta de atâta vreme începu să i se deslușească în fața ochilor. Apărea ca o referire rezumativă la preistoricele umbre ale animismului, care acum i se conturau ca o încrustare într-o ordine matematică. Ca un tatuaj executat într-o ireproșabilă alcătuire, își sublinie Profesorul impresia și, încet-încet, degetele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau la marginea platoului de paradă un semicerc de soldați care se deforma din mers, după vectori preciși. Această mulțime de uniforme se alungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru mine un moment potrivit reflecției. Și ceilalți, derutați de amploarea ultimelor noastre acțiuni, ca și de consecința lor imediată - jena financiară, păreau tentați să facă evaluări. Priveam În urmă și ne mira felul În care evoluaserăm, Încercam să ne deslușim. Oare cum de deveniserăm așa de politici, după ce porniserăm la drum doar ambetați de pura literatură? Unde se produsese derapajul, cine sau ce Îl provocase? Ne doriserăm oare cu adevărat să ajungem aici? E doar plastică socială, spunea Sorin. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Domnului!trăiește și este bine. Nu de puține ori și mai ales când ghicea în spatele știrilor "machiate" că luptele nu se desfășurau tocmai fericit, privea lung în zațul întunecat al unei cafele băute cu gândul la el, chinuindu-se să deslușească o cât de mică certitudine legată de soarta lui. Înainte mereu se amuzase copios atunci când una sau alta dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că își văzuseră alesul sub forma unei siluete vag așternută pe fundul sau pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic. Țipete, strigăte după ajutor, voci aduse la limita suferinței. Triajul se prefăcuse într-o uriașă încâlcitură de vagoane distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniștit, o să-ți revii. E din cauza șocului. Oricum, ai avut mare noroc. Îmi pare bine că ai revenit printre noi, domnule locotenent. În tonul medicului se simte bucuria și satisfacția. Stă cu spatele la fereastră și pentru un moment Marius pare că deslușește în jurul părului alb al doctorului un nimb auriu, strălucitor, ca la arhangheli. Sau poate e doar una dintre închipuirile ieșite din creierul său, aflat încă sub puterea calmantelor. Eu sunt doctorul Cozma Damian, iar aceasta este sora Maria. Amândoi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mult. Scoate un ștergar și presează rana mare de la șold. Își desface vestonul și trage fâșii lungi din poala cămășii. Improvizează un bandaj legat strâns, pe după gât și umeri. Rănitul ridică încet pleoapele și ca prin ceață, ochii lui deslușesc trăsăturile fratele său mai mic. Iovuț... Nu vorbi, păstrează-ți puterile. Măi Iovuț, eu am să mor... Nu Pătruțule, trebuie să reziști. Simt că mi se pune așa o pânză neagră pe ochi și mă duc la fund, mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se confrunta. Ea nu va acționa în competiție cu N.A.T.O., ci va conlucra cu această organizație, împărțindu-și sarcinile, ajutându-se, completându-se. Așa că, Uniunii Europene îi rămâne, deocamdată, sarcina să-și creeze structuri de securitate și apărare, să deslușească ambiguitățile și să-și rezolve problemele. N.A.T.O. va continua să existe, iar cuvântul de ordine, astăzi, este COOPERAREA. III.10.1. Introducere Procesul de integrare europeană poate fi considerat ca una dintre operațiunile cele mai reușite de gestionare a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
tată, iar un tată nu moare de foame niciodată, cînd e cu copilul lui. Asta e legea noastră. Și a dumneavoastră, după cîte știu. Uitîndu-mă la el, Îmi spuneam: „Iată poporul Tablelor Legii!” Îi priveam fața pe care abia se deslușeau urmele rasei lui nepieritoare, care născuse pe Moise și pe Iisus. Urma să plece, În adevăr, În Țara Sfîntă dar neliniștea lui veselă era traversată de o prevestire a tristeții ce-avea să-l macine mai tîrziu: lăsa În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă. Mai gîndise așa și cînd se aflase În liceu, elevă, dar atunci era altceva, Își spunea că e numai nelămurirea În fața unui necunoscut ce avea să se deslușească În logica sa, ce nu putea fi decît previzibilă, ca orice gîndire silogistică. Nu era totuși așa, nu pentru că lucrurile nu pot fi explicate ci pentru că intervin - Își zicea - elemente infinitezimale ce scapă atenției și schimbă total, pînă la răsturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sînt tulburi. „Nu se poate!” Își spuse, dar ea, ca niciodată, Îl Îmbrățișă, rîzÎnd, că el nu putu desluși decît o amețeală din care tot ea Îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu În vizită... N-am voie? După aceea intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
noi acasă, nemaiputînd reconstitui dacă am trăit acolo cu adevărat și cînd, dar, oricum, făcînd parte din ființa Însăși. - Naiba știe cine sîntem și ce e cu noi. SÎnt unele trăiri ale noastre pe care noi Înșine nu le putem desluși. Iată, de pildă, v-am Întrebat adineaori dacă ați iubit vreodată și n-ați putut răspunde... - Pentru că m-am trezit, ceea ce n-am crezut vreodată, că nu-mi dau seama exact. Poate uneori numai ni se pare că iubim. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În aceeași cuprindere a privirii. CÎnd ajunserăm acasă, fiica „Încîntată” de „intimitatea” micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea Încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana Își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută pînă atunci, era visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricîte ar trece peste noi, temeliile ne rămîn aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visînd la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stînd - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii cînd la ei, cînd la mine, cînd la maică-sa, Încercînd să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce, probabil un defect de vedere - Încercînd s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, Însă, Învins cu tinerețe și abilitate, Înfloream la adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată Îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; Împlinea acolo, ea și Încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La o oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă Întîmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? Întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită Îngrijorare În voce. Și-mi Întinse mîna, lăsînd-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
asta e altceva!” Era tîrziu, foarte tîrziu. 12. Vocea ei se mai Întoarse de cîteva ori, zile și zile, ajunsesem să-i simt lipsa, dar nu Îndrăzneam a-mi mărturisi această slăbiciune de teama viitorului pe care nu-l puteam desluși; era confuz și depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]