3,502 matches
-
o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gliga, omul viteaz și destoinic caporal, ne-a adus ordinul de evacuare la 12 noaptea, în data de 13-14 Aprilie 1944. Întors la centru operativ, urma să revină la orele 3 noaptea, pentru a ne conduce la debarcader. În scopul desprinderii de inamic prin discreție totală și liniște desăvârșită, am primit ordin să organizez o incursiune formată din 3 voluntari, în poziția inamică, pentru a răpi un soldat cu stea roșie în frunte, de la care să aflăm informații privind dispozitivul și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
acum, îl îndemnau ofițerii, cărora le plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din primul număr. Iar medalioanele însoțite de traduceri dedicate lui Albert Samain, Lautréamont, Rimbaud și Villiers de l’Isle Adam, ca și invocarea unor nume precum Baudelaire, Mallarmé și Laforgue - neagreate de mentorul Vieții noi -, indică primele semne ale unei desprinderi discrete. A doua revistă minulesciană, Insula, apare tot în trei numere (18 martie - 5 aprilie 1912), cu mai mulți colaboratori decît Revista celor l’alți, cu un program mai decis, cu un sumar poetic mai bogat și mai valoros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu pentru că ar fi fost unica manifestare culturală a acelor ani aduc aminte celor care au uitat, precum și celor care n-au știut, că deceniul '67 '77 a fost unul al relativelor deschideri economice și culturale în România comunistă, anii desprinderii Bucureștiului de politica Moscovei, ai apropierii economice și culturale de SUA și Europa Occidentală, cu tot ceea ce presupunea luarea la cunoștință a manifestărilor de gen din lumea liberă -, ci pentru că se regăseau întru totul, mai ales în acel spațiu al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Apoi vorbește despre crimă. — Nu și dacă ar fi omorât-o cineva, zice Nash, și se uită la mine. Sau dacă l-ar fi omorât pe el. Bărbatul arăta mișto, dacă asta te frământă. Fără scurgeri. Fără livor mortis. Fără desprinderi de piele. Nimic. Nu înțeleg cum poate să vorbească despre așa ceva și să mănânce în continuare. Amândoi erau în pielea goală, zice. Pe saltea era o pată mare, umedă, chiar între ei. Mda, și-au pus-o. Și-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea lor a fost calmă și liniștită, fără boală și suferință, fără lacrimi și bocete. Îmi amintesc cum fiecare dintre ele au survenit la timpul lor, așteptat și asumat de toată lumea. Aproape că mi se suprapun în minte sau se continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de birocratică, încât promovările și ofertele erau transmise în manieră impersonală, fără prea multe negocieri. Voiam să pot să spun da pentru termenul de lunea următoare, dar nu mi se părea deloc corect să-mi grăbesc așa de tare desprinderea de Jackson. M-aș simți mult mai bine dacă aș putea să dau preavizul întreg, de două săptămâni, am repetat. Poate că aș putea să încep să lucrez în weekenduri sau seara, astfel încât să mă pot pune la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
proporție de 100% conținut fibros pur. Acesta nu este absorbit sau digerat, ci se extinde la nivelul organelor interne și vă curăță intestinele de reziduuri, pe măsură ce trece prin acestea. Atunci când ajunge în colon, apa caldă de la irigările colonice ajută la desprinderea reziduurilor toxice compacte de pe peretele colonului și la eliminarea acestora prin rect. Bentonite, care este produs din cenușă vulcanică, conține un ingredient numit montmorillonit, o moleculă care are o dimensiune de 500 de ori mai mică decât aceea a moleculei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
m-am supus am făcut-o numai din ipocrizie, ca să-i înșel, să-i păcălesc pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegând rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste, de prietenie, de regrete, de bucuriile cuviincioase. Ca să fiu liber. Ca să nu fiu constrâns. Nimic nu mi se părea inadmisibil, iar drumul meu spre podul acesta cu guzgani e presărat la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical și totodată motivarea pentru niște griji care le dădeau o ocupație, o justificare chiar, și care, căzând, le-ar fi dezvăluit - de asta se fereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parcă s-a micșorat, până a ajuns cât o nucă. Mi-am acoperit ochiul stâng cu mâna și capul a revenit la dimensiuni normale. Apoi mi-am acoperit ochiul drept și am constatat că nu mai vedeam deloc cu stângul. Desprindere de retină. O boală ireversibilă - iar doctorul m-a avertizat că celași lucru mi se poate Întâmpla și la celălalt ochi. Îți poți Închipui ce vesel am fost la primirea unei astfel de vești. — Dragul meu, murmură Henry iar. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o tânără pe nume Octavie, pe care imaturii Du Maurier și Moscheles o botezaseră Carry și despre care cel din urmă afirma că ar fi servit de model pentru Trilby. Se cunoscuseră În Malines, unde locuia Du Maurier după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite. Locul acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate, pentru toate gândurile acelea care, deși o tulburau, continua să hoinărească prin ele până la epuizare. Și nici măcar nu găsise răspunsurile așteptate, dorite, de care avea atâta nevoie. Se întoarse la autobuzul pe care îl părăsise în încercarea eșuată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care să se ajute. Gândi că totul e pierdut și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care - dat fiind caracterul „confesiv” al povestirii și lipsa de „informații” suficiente asupra personajului, scriitorul nu intenționează să le exploateze. „Recea trufie” a tânărului englez și misterul cu care se Împresoară trădează voința de dominare asupra celor din jurul său prin desprinderea - reală sau simulată - de contingențele vieții: „Să fi avut un scop stăruința Încăpățânată cu care Își perdeluia scurtul lui trecut și viața de toate zilele se putea prea bine, era Însă, o spun iarăși, atâta mândrie În privirea lui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este preocupat de lampa de campanie și de varză, INAMICUL se ridică fără zgomot de pe scară și începe să se învârtă prin încăpere; vede lumânarea și chibriturile pe masă, se apropie de ele și aprinde lumânarea; MACABEUS nu realizează această desprindere a INAMICULUI din dispozitiv și rămâne mai departe în poziția de supraveghere.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Vino repede... Am asudat la subsuoare... PARASCHIV: Ți-e frică? (În acest moment se aprinde lumina.) PARASCHIV (Se întoarce, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vedea în cele ce urmează că așa s-a întîmplat în multe religii: templul este de fapt o "deschidere" spre înalt și asigură comunicarea cu lumea zeilor. Orice spațiu sacru implică o hierofanie, o izbucnire a sacrului, care duce la desprinderea unui teritoriu din mediul cosmic înconjurător și la transformarea lui calitativă. "Iacov a visat, la Haran, că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tristețe molcomă se pogora peste străzile acelea, peste curți și grădini, se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau de acele locuri și avântarea în necunoscut. Încolțeau și temeri pentru ceea ce avea să se întâmple într-o atât de mare aventură. Nu lipseau, desigur, și încurajările, venite din cele mai felurite părți, că „oricum mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre casă, grăbind - fie și doar cu câteva minute - revenirea Acasă. Întotdeauna am zorit spre Acasă. Viața mea, dacă stau să mă gândesc, a fost o continuă întoarcere. Nu am vocația desprinderilor. Înaintez cu corpul mereu întors spre „în urmă“. Abia părăsind un loc, acesta mă cuprinde, mă fascinează, rămâne în mine. Nu sunt al despărțirilor, ci al revenirilor. Nu am fascinația înaintării, ci a unei mereu întoarceri. Nu plecare, ci mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pot face abstracție de ei. Când deschid o carte, autorul rămâne la ușa copertei ei. În așteptarea mea, a cititorului care parcurge încăperea, căutând ieșirea prin ușa celeilalte coperte. Și când scriu, adeseori mă încearcă același sentiment, al părăsirii, al desprinderii de mine. Deschid cartea pe care o scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]