4,964 matches
-
din sintagma turme călătoare sugerează ideea că norii albi, cu formele lor schimbătoare, se mișcă lent și imprevizibil pe cer, asemeni unui cârd de mioare. Imaginea dinamică creată prin această metaforă armonizează teluricul și cosmicul sub semnul „marii treceri“, al devenirii universale. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este epitetul din structura Duioaselor dureri. Evidențiat prin inversiune poetică, acest epitet semnifică suferința „dureros de dulce“ a iubirii, dorul, nostalgia unei amintiri de neuitat. În același timp, epitetul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în tandrețe, în duioșie. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, repre zentări, sentimente. Astfel, prin poezia Din cerurile albastre, poetul comunică idei și repre zentări despre efemeritatea iubirii, despre trecerea timpului și devenirea cosmică și sentimente, precum dorul sau duioasele dureri ale iubirii. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exem plu, în poezia eminesciană, eul liric este desemnat prin mărci ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat Cel mai modern personaj al romanului, Otilia, este o prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte personaje ce aparțin acestui mediu. Ea se singularizează nu numai prin statutul social al adolescentei orfane
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
îndoire/[...]/Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. În acest context, consider că, prin toate simbolurile asociate, Deatâtea existențe și tot atâtea morți, eul poetic figurează Omul, verigă în lanțul evoluției universale (De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare), cu toată istoria devenirii sale. Prin urmare, poezia poate fi încadrată în tiparul lirismului obiectiv. // Eu consider că poezia nu poate fi inclusă în modelul lirismului obiec tiv, fiindcă mărcile subiectivității nu pot fi ignorate. Astfel, eul liric este textualizat prin mărci ale persoanei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În romanul Enigma Otiliei, George Călinescu își modelează personajele pornind de la un canon realist obiectiv de tip balzacian, căruia îi asociază elemente clasice, romantice și moderniste. Cel mai modern personaj al romanului este Otilia Mărculescu, prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului feminin, prin raportare la conflictul/conflictele din textul narativ studiat Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
furtu noasă, meditativă, muzicantă“ - însumează toate crizele și contradicțiile adolescenței, dar și toate incertitudinile, neputințele și victoriile omului modern. Comportamentul fetei este contradictoriu, derutant (motivul oglinzilor mobile din odaia Otiliei și motivul celor trei fotografii sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere a circumstan țelor și a oamenilor. Sub aparența frivolității sau a cochetăriei se disimulează convin gerea fermă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
naștere, ca ființă spirituală care transcende propria materie. Eroul poate astfel atinge visata libertate (un afară adevărat), acea palmă de loc pe care să și întipărească talpa arsă de noapte, urmă a trecerii sale prin lume, a vieții trăite ca „devenire întru ființă“. Personajsimbol, Iona e o voce a umanității, e un erou dramatic care se revoltă superior împotriva limitărilor ontologice. Privit din acest unghi, Iona este purtătorul viziunii despre lume, al concepțiilor și al reprezen tărilor autorului. ÎNCHEIERE Eroul lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiind neoromantice, acestea ar fi fost imposibile în condițiile unui raționalism clasic. În fine pentru a încheia șirul comparațiilor -, în vreme ce clasicismul, static, pune preț pe categoriile unei existențe date o dată pentru totodeauna, romantismul, mobil, cu vocația lui constructivă, cultivă categoriile devenirii 47, "formele deschise" (vezi supra nota 30). La Hegel "ideea nu <<este>>, ci <<devine>>", spunea Blaga pentru a sublinia "patosul mișcării" în constrast cu "statica ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
susține o armonie universală, realizată printr-un principiu superior, care pune de acord planul existenței cu cel al gândirii.52 În absența unei astfel de interpretări de natură psihologică, am fi nevoiți să socotim că Hegel își autosabotează principala descoperire: devenirea neîncetată a ideilor, care ar conteni astfel, tocmai o dată cu sistemul lui. Lăsând însă de-o parte motivația psihologică amintită, putem analiza lucrurile și din perspectiva timpului scurs de-atunci. Ca și altădată "ideile clare și distincte", a căror evidență le
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
găsesc cu timpul o altă menire decât cea inițială: aceea de a împinge mai departe cunoașterea. Așa se face că Sistemul, cum numea Kierkegaard în derâdere hegelianismul 54, a capătat mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine ține de însăși "dialectica" manifestărilor lui. În conflict cu lumea și cu sine, contradictoriu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
posteriori, cu specificarea, subliniată anterior, că totuși pentru Comte savoir înseamnă și prévoir. Un spirit realist 69 îi îndeamnă pe pozitiviști să se limiteze numai la aspecte verificabile, cu o cauzalitate strânsă, căutând să surprindă cel mult stadii izolate ale devenirii și nu devenirea însăși -, pentru că ei acționează secvențial. Pozitiviștii nu-și îndreaptă privirea asupra totalității, ci decupează aspecte limitate, spre a depista categorii umane și mecanisme sociale, legi ale realității empirice sau tipuri de manifestări spirituale (inclusiv tipuri de Weltanschauungen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subliniată anterior, că totuși pentru Comte savoir înseamnă și prévoir. Un spirit realist 69 îi îndeamnă pe pozitiviști să se limiteze numai la aspecte verificabile, cu o cauzalitate strânsă, căutând să surprindă cel mult stadii izolate ale devenirii și nu devenirea însăși -, pentru că ei acționează secvențial. Pozitiviștii nu-și îndreaptă privirea asupra totalității, ci decupează aspecte limitate, spre a depista categorii umane și mecanisme sociale, legi ale realității empirice sau tipuri de manifestări spirituale (inclusiv tipuri de Weltanschauungen, ca să ne mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în Breslauer Ausarbeitung unde afirmațiile sale sunt mai categorice decât în oricare altă lucrare și apoi continuă: "Condițiile reale ale conștiinței și presupozițiile sale, așa cum le concep eu, sunt un proces istoric viu, sunt dezvoltare; ele au o istorie, iar devenirea acestei istorii înseamnă adaptarea lor la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței" (s.n.)105. Ale experienței care poate infirma, dar niciodată confirma o viziune metafizică, cum spunea Blaga, "ca să nu se creadă că metafizicianul e cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
după ce a făcut experiența alterității, să se regăsească sub forma unei sinteze între gândire și existență 109. Hegel deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tema identității dintre existență și gândire: "gândirea este identică cu obiectul gândirii" cu existența -, deoarece "gândirea trebuie să aibă ca obiect ceva care există"112) este clasic, imobilismul logic al eleaților este convertit de heracliticul Hegel în imanența gândirii, cu devenirea ei continuă către Spiritul absolut. Am spus "aparent straniu", pe de o parte, întrucât, cu Hegel, suntem în epoca în care clasicismul coexistă totuși cu romantismul, în ciuda adversității lor, iar pe de altă parte, fiindcă numai așa, prin adoptarea unei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sinteză, operator (metodo)logic capabil să deblocheze de fiecare dată o antinomie inhibantă pentru eleați și să depășească "dubla unilateralitate"114 reprezentată de teză și, respectiv, de antiteză. El reușește astfel să relanseze mișcarea, să coreleze secvențele și să reacrediteze devenirea, căci pentru Hegel "nur eines ist absolut, das Werden"115. Să continuăm comparația și în alți termeni. Am văzut că viziunea clasică este organizată descendent, astfel încât eleații se supun firesc legilor abstracte ale "gândirii pure"116 (pentru ei legile există
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Noica reformulează de fapt un gând al lui Pascal, pe care îl citează adesea cu vădită satisfacție: "Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit"206 și care definește sub o formă aparent paradoxală ceea ce autorul înțelege prin "devenirea întru ființă": "o căutare în sânul a ceva dinainte găsit"207). Pentru a marca o altă deosebire între Dilthey și pozitiviști, să revenim acum la o sintagmă folosită de Riedel într-un pasaj pe care l-am citat anterior, unde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de sine a omului rezultă în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane: ceea ce evoluează este "Logosul istorico-dina-mic al grecilor" (de unde provine teoria despre "homo sapiens"). Mensch und Geschichte în Philosophische Weltanschauung, Bonn, Fr. Cohen Verlag, 1929 Dată fiind însă filiația, îndeobște recunoscută, dintre Heraclit și Hegel (vezi, printre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Marga, op. cit., p. 61. 47 "Trăsătura caracteristică a secolului al XIX-lea este înlocuirea metodei dogmatice prin metoda istorică în toate studiile privitoare la spiritul uman [...]. Marele progres al criticii a fost înlocuirea categoriei de existență prin prin categoria de devenire, a concepției absolutului prin concepția relativului, a imobilității prin mobilitate [...]. Din punctul de vedere al științei critice, căutăm în istoria filozofiei mult mai puțin filozofia propriu-zisă cât istoria" (Ernest Renan, Averroes apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 351-352). Vezi în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui G. Liiceanu (în Cearta cu filozofia, București, Editura Humanitas, 1992, p. 74) pe marginea unui studiu de Susan Sontag ("Wider sich denken": Reflexionen über Cioran). 48 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 141. "Dumnezeu era coborît pe baricade în devenirea istoriei, <<ideile platonice>> își părăseau Olimpul, îndrăgind acțiunea și furtuna", continuă foarte plastic Blaga (ibid., p. 142). 49 C. Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 259. 50 Spre deosebire de "omul abstract, care gândește pentru plăcerea de a gândi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Emil Cioran, Pe culmile disperării, București, Fundația pentru literarură și artă "Regele Carol II", 1934, pp. 25-26). 51 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 150. 52 Cf. Tudor Vianu, Opere, 13, București, Editura Minerva, 1987, p. 390. 53 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 232. 54 "Chiar dacă Sistemul ar avea amabilitatea să-mi repartizeze o cameră de oaspeți sub acoperiș, doar-doar să nu rămân pe dinafară, eu prefer totuși să fiu un gânditor, adică o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ieșit din sine conceptul, îmbogățit cu aventura alterității, să se întoarcă la sine, constituind o a treia stare, în care teza și antiteza se unesc într-o sinteză" (Despre conștiința filozofică, p. 111). 110 Potrivit lui Hegel, Heraclit vede adevărul în devenire, ca o unitate a ființei și neființei, pentru că opusele pot fi identice (cf. A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 85). Observația lui Hegel din finalul părții în care se referă la principiul universal al lui Heraclit este însă și mai interesantă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 80. 117 M. Flonta, Între gând propriu și sistem în Revista de filozofie, nr. 4 din 1997, pp. 357-358. Comentând perspectiva ontologică a lui Constantin Noica în raport cu ontologia tradițională, M. Flonta arată că din punctul de vedere al autorului Devenirii întru ființă ontologia tradițională s-a considerat pe sine "o cunoaștere cu valoare obiectivă a ființei, înțeleasă ca existență transcendentă, eternă, neschimbătoare, incoruptibilă, situată altundeva, adică dincolo de cele reale, de fenomene". 118 "Dacă ar fi mai multe existențe, ar trebui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
125 W. Dilthey, Einleitung..., p. 30. 126 Ibid., p. 41. Totuși la Blaga constatăm că apropierea lui de Lebensphilosophie nu-l împiedică să "utilizeze" asemenea concepte. 127 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 112. 128 C. Noica, Trei introduceri la devenirea întru ființă, București, Editura Univers, 1984, p. 10. Putem alege un sistem de axiome după voie, și de fiecare dată știința e alta", explică autorul. 129 A. Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, București, Editura Cartea Românescă, 1987, p. 131
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Imagini ale științei, p. 156). 203 Ibid., p. 42. 204 "Faptul ce se cere explicat devine o întrebare a întrebării", adaugă autorul (C. Noica, Jurnal de idei, p. 129). 205 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, pp. 101-107. 206 C. Noica, Devenirea întru ființă, p. 30. 207 Apud M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 369, unde comentatorul face o profundă analiză a acestei probleme. Ființa este cea care intră în devenire și tot ea e capătul de drum al acesteia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]