3,309 matches
-
La ora actuală prin tot ceea ce face medicina în domeniul SM se încearcă prevenirea puseelor, tratarea lor, prelungirea remisiunilor, tratarea complicațiilor ce pot apărea, tratamentul simptomatic și adaptarea cât mai bună la handicapul lor, care uneori este mai progresiv. Aceste deziderate se urmăresc începând cu tratamentul igieno-dietetic și terminând cu tratamentul recuperator al bolnavului cu SM. La ora actuală toate aceste metode terapeutice, care fac viața bolnavului de SM mai ușoară, sunt cuprinse sub denumirea de management în SM. Vom trece
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la metodologia (principii, strategii, metode, mijloace, forme de organizare, roluri) de concepere și realizare a acestora, dar o abordare distinctă trebuie conturată și privind elementul central pentru practică metodele. Aceasta, nu numai pentru a sublinia importanța a cum se realizează dezideratul formării "unui cap bine format, decât a unuia plin", recunoscut ca scop central acum, dar și pentru a pregăti și a exersa competența de a învăța continuu prioritar independent de-a lungul vieții și de a evita manifestări care anunță
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
astfel competențe. Educatul nu-și etalează doar cunoștințele, ci demonstrează cum le asamblează, le integrează, le contextualizează, le mobilizează, le transferă în combinație cu alte dimensiuni formate, pentru a rezolva cu succes problemele, situațiile reale date. Desigur că toate aceste deziderate ale evaluării reconsiderate vor modifica apoi însăși conceperea curriculumului, a modalității de instruire, a formării-dezvoltării profesionale a educatorilor. Evaluarea formativ-constructivistă se adresează sprijinirii procesului educării, învățării în derularea lui, potrivit particularităților educatului în construcția cunoașterii, în rezolvarea sarcinilor, dar fără
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
apoi, • complementaritatea, acțiunea în sistem a factorilor educației, • evaluarea formativă și pe criterii multiple, nu numai a cunoștințelor și în situații complexe reale, • formarea nouă a educatorilor în spiritul calității educației și al rezultatelor bazate pe afirmarea competențelor. Toate aceste deziderate nu pot fi verificate decât prin alternative procedurale, prin utilizarea în sistem a procedeelor, instrumentelor, sintetizate anterior în abordarea constructivistă (Joița, 2006, pp. 229-236): A. Procedee bazate pe observarea și analiza criterială a modului de cunoaștere și acțiune: • în desfășurarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
științifice (măsurare, explicare, cauzalitate, modelare), cunoștințe aplicate (operaționalizare a celor științifice), cunoștințe strategice (de concretizare a aplicațiilor și de formalizare), cunoștințe praxiologice (pentru acțiune eficientă), cunoștințe practice (context, realitate, calitate, explicare, execuție). În felul acesta se poate rezolva și vechiul deziderat al pedagogiei, ca știință: demonstarea unității între teoria și practica educației Această identitate a cunoașterii pedagogice impune colaborarea cercetător-practician, pentru a se putea afirma și verifica rolul cercetării-acțiune-formare, pe de o parte, în contexte și situații variate, iar pe de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
trăiește necinstit”.) „Oamenii sunt cei care vor să te urâțească, sau urâțenia e În tine și Îi iei pe ei ca pretext?” (C. Noica) Unde este puterea, acolo-i și dreptatea. (Egalitatea În fața legii continuă să fie, din păcate, un deziderat; aceasta din cauza abuzului manifestat de cei puternici: „Cine Împarte parte-și face”.) Educație, educatori, educațitc " Educație, educatori, educați" Copacul strâmb trebuie Îndreptat de mic. (Manifestările vicioase, Întâlnite la unii adulți, nu sunt, de cele mai multe ori, decât imaginea amplificată a relelor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noblețe - josnicietc " Om, omenie, noblețe - josnicie" Omul este măsura tuturor lucrurilor. - Homo mensura est. (Omul este, Într-adevăr, singura ființă potențial „integră”, care poate deci Întruni calități morale Înalte, deoarece ea transformă tot mai mult Într-un principiu de existență dezideratul evaluării propriilor fapte și a situațiilor realității din perspectiva „binelui”, a „adevărului” și a „dreptății”.) „Omul nu se naște, ci devine om.” (A. Huxley) „Două lucruri Îmi umplu sufletul cu veșnic nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai ales acela care și-a pierdut orice Încredere În el Însuși. Μ Un sentiment crescut al onoarei proprii, când nu este Însoțit și de rațiune, poate duce la un sacrificiu de sine stupid. Μ Cunoașterea condiției umane este un deziderat mereu actual, deoarece nici astăzi nu putem spune decât puține lucruri despre ceea ce ar trebui să reprezinte cu adevărat destinul omului În lume. Μ Înțelepciunea Își are principalul izvor În regretele bătrânilor: de exemplu, regretul faptului că n-am știut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în spatele unei aparente deconstrucții care reconstruiește trecutul prin prisma coordonatelor prezentului. Cum, însă, trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
numărul coincidențelor stilistice, să dea un curs convergent faptelor artistice. Societatea contribuie, prin toate mijloacele și pe toate căile, la reducerea sensurilor și la producerea de stereotipii. Ea anulează, până la urmă, energia dislocantă a scriitorului, aspirația lui la veșnica deviere, dezideratul permanentizării mișcării, ca și visul utopiei limbajului. * Este de la sine știut că fiecare autor de texte are un stil propriu, de la care nu se dezice de la un volum la altul, sau de la o etapă de vârstă la alta, decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2012. 136Ibidem, p. 1. 137Ibidem, p. 2. 138Ibidem, p. 3: " Am putea spune că acest poem este un pamflet politic văzut ca o expresie a capacității poetei de a cristaliza în simboluri spiritul epocii, fără însă a pierde în vedere dezideratul artei veritabile". 139Despre care autoarea conchide că: sunt greu de încadrat într-o formulă narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Polițistul, aghiotanții lui, decid, Împreuna cu fiul Profetului, să-l Înscauneze pe acesta ca reîncarnarea tatălui pentru a-i convinge pe adepți că metamorfoza este posibilă acum. Planul cronologic secund al romanului, cel ai cărui eroi sînt neo-umanii, confirmă realizarea dezideratului și justifică minciuna: da, atunci a fost o păcăleală, dar acum e o realitate; În fond, minciuna n-a făcut decît să grăbească ad-venirea adevărului. Secta elohimită ajunge curînd cea mai mare comunitate religioasă din lume și cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
său de gândire, cât mai aproape de contextul ideilor sale. Abia așa scade considerabil riscul (care uneori se poate transforma în șansă) de a se înțelege altceva decât a dorit să exprime. Una din căile prin care se poate atinge acest deziderat o constituie atmosfera creată în carte, ambianță ce este o combinație dintre stilul gândurilor sale și cel al scrisului practicat (atunci când poate fi vorba de un stil), modul de abordare a problemelor și, poate, însuși tempoul existenței sale ce străbate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care-l avem își are justificarea în modul de a fi al minții noastre. Obligația de a ne controla conținuturile mentale este acceptabilă doar în contextul unei bune cunoașteri a "mediului" lor; or, până acum acest lucru rămâne doar un deziderat. Deseori avem doar teorii despre om axate pe dorința de a justifica diferite sisteme morale ce încearcă să ne convingă asupra responsabilității pe care o avem față de ceva ce scapă propriului control: mintea noastră, care este de fapt la originea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
despre om axate pe dorința de a justifica diferite sisteme morale ce încearcă să ne convingă asupra responsabilității pe care o avem față de ceva ce scapă propriului control: mintea noastră, care este de fapt la originea oricărei vreri. Astfel, orice deziderat moral este un a vrea să vrei altceva în condițiile în care nu-ți poți fi propria vrere. * De gândit o estetică în coordonatele teoriei evoluționiste! Efortul majorității religiilor s-a concentrat pe inhibarea multora din instinctele umane pentru posibilizarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Decision-Making Positions”, Status of Women in Romania 1997-1998, UNDP, București. Ciupercescu, M, 1998, „Un fenomen de serendipitate: condiția femeii în mediul industrial”, Buletin Științific. Seria Științe socioumane, Universitatea Pitești, an I, nr. 1. Constantinescu, L.-E., 1997, „Șanse egale - un deziderat în România androcrată”, Revista română de sociologie, nr. 5-6. Feischmindt, M.; Magyari-Vincze, E.; Zoltai, V. (ed.) 1997, Women and Men in East European Transition, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca. Grünberg, L., 1999, „Între Buteni și București sau lungul drum
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îngrijire medicală, hrană, cazare, asistență psihologică și consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situației familiale. În cazul persoanelor care nu își pot asigura singure cazarea și hrana, acestea vor avea drept de ședere în adăpost până la rezolvarea acestor deziderate de către stat sau de către organizațiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională, internarea minorilor în așezăminte sociale etc. Art. 24. - (1) Corpurile gardienilor publici înființate pe lângă consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București asigură paza adăposturilor publice din zona de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
loc, un cuvînt afectat, ce trimite la literatura roz a timpului: la colecția de „cărți roz” (cu povestiri de dragoste), la scrisorile pe hîrtie roz etc., după care erau ahtiate femeile. Ca mai toate previziunile lui Bacovia (în fapt, niște deziderate), și „poema roză a iubirii viitoare” e, chiar dacă nu se vede prea bine, însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fără îndoială modernă - n. m.) acordarea unui cîmp liber de gîndire copilului, pentru „a-și dezvolta singur inteligența”, vor avea ca rezultat dobîndirea acelei inițiative ce momentan lipsea. N. I. Bibiri voia ca școala să ridice cetățeni activi, utili țării, un deziderat major, pentru care a mai pledat în cîteva conferințe și „broșuri patriotice”. El însuși a dat exemple de inițiativă, înființînd Societatea „Bunul Școlar”, pentru ajutorarea orfanilor de război 3), sau (ca președinte al Societății Corpului Didactic Primar) „organizînd o loterie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu exasperarea: cea a căderii din civilizație în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre uitare Bacovia face parte dintre poeții care privesc, din cînd în cînd, spre Lethe. Un deziderat uneori („Stau...și moina cade, apă, glod.../ Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod-”), uitarea devine alteori efectivă: „Uitarea venea... a venit”1). Ce îl face să și-o dorească? O stare de oboseală, de epuizare. Toți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se ocupa - datorită unui spirit exagerat de imparțialitate obiectivă, științifică - mai mult de leziunile organice și nu de bolnav și nevoile sale. În acest sens, tot mai mulți autori subliniază faptul că tehnicizarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor investigatorii a minimalizat dezideratul etico-moral al medicinii, creând astfel implicit o importantă sursă de frustrare: „Dialogul interpersonal cu bolnavul este tot mai mult înlocuit de dialogul medicului cu aparatele, pe seama și în dezavantajul bolnavului. Astfel, bolnavul care solicitase nu numai un sprijin tehnic din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult chiar, înțelesul fenomenului de „stres” se va întregi dacă acordăm atenție și conceptualizării clare a proceselor psihologice care intervin între stimul și reacție (cum ar fi, de exemplu, procesul psihic al „evaluării”, prin care subiectul stabilește semnificația stimulului). Acest deziderat i-a determinat, de altfel, pe unii cercetători să releve mai mult aspectele psihologice ale stresului, deosebindu-se astfel de cei care abordează mai ales aspectele fiziologice ale fenomenului. Pentru aceștia din urmă, adică, pentru fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a dezvoltării, să înregistreze stagnări și regresiuni. Fenomenele de frustrație și conflict sunt legate, astfel, în sistemul de explicație al lui G.W. Allport, în primul rând de activitatea instanței „Propriumului”, care niciodată nu va putea să-și realizeze integral dezideratul său suprem: impunerea sistemului axiologic personal. Numeroasele blocări, contrarieri, care vor apărea în funcționalitatea sa îl vor determina să adopte roluri și modalități de acțiune care nu-i sunt proprii, care nu sunt conforme cu tendințele sale native, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și care aduc climatele familiale și profesionale într-o stare de exasperare. Atât delirul de „persecuție”, cât și cel de „revendicare”,, sunt puternic susținute afectiv și volițional în cadrul „sindromului paranoid”, știut fiind că paranoicul este un aprig luptător pentru realizarea dezideratelor sale imaginare. Argumentarea paranoicului este uneori așa de bine făcută, încât el poate atrage în sistemul său de convingeri personale din jur, ajungându-se astfel la situația de a se trăi „delirul în doi”, sau în grup, adică delirul indus
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își anunță în articolul Rostul nostru, semnat D.I. Stroici, intenția de a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]