4,618 matches
-
trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pașii reci spre soare-apune. De știu ceva ...eu știu nimic...ori poate Iubirea ce ți-o port e peste toate... Nirvana Lumini și umbre cad spre porți de aur, pe capitelul dogmelor sanscrite în care micul Buddha, ca un faur, dezleagă ghicitorile-mpietrite. Cu mintea lui mă poartă către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
capitelul dogmelor sanscrite în care micul Buddha, ca un faur, dezleagă ghicitorile-mpietrite. Cu mintea lui mă poartă către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu poartă-n sufletu-i iertarea. Am să-mi agăț iubirea Am să-mi agăț iubirea-n ram Pentru ca vara asta prelungită Cu frunzele ce-mi bate-n geam Să nu mă creadă ostenită. Și dorul meu am să-l dezleg Să-l las să zboare după ploi, Pentru c-aș vrea să înțeleg De ce ne prinde toamna goi. Da, goi de dragoste, săraci Cu sufletele pustiite. Ai vrut să tac, am vrut să taci Și mor dorințe ne mplinite. Am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
el mă urmăresc Cât pot să merg spre tine, cu genele plecate, Cât pot să te ascunzi în jurăminte, toate. Timiditatea mea deschide porți de fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seminței în pântecul negru. Toamnele se culcă pe gândul înrămat în peretele inimii, sub sticlă. Cu suferința săpată-n carne, iernile trec peste râuri, viața curge la vale. Nopțile se visează zile, cu lumânări în mâini, aprinse de soare... Eu dezleg drumurile primăverilor care vin prin muguri. Intri în temnița orbilor Cum vrei să ieși în afară, liber, intri în temnița orbilor; nu poți găsi nimic plauzibil, toți te încurajază, te ridică în scări, dar calul a plecat ... Ți se spulberă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Domnul harul să fiu vrednic de crezare. 26. Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă așa cum este. 27. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28. Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț. 29. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
îmi este invadat de coșmaruri. Dimineața, An-te-hai mă trezește cu o veste îngrozitoare: — Zăpada, doamnă! Pisica Domniei Voastre a dispărut! 11 I-am povestit împăratului Hsien Feng despre dispariția pisicii mele, Zăpada, și despre faptul că nu am reușit să dezleg misterul. — Ia-ți altă pisică, fu răspunsul lui. I-am relatat incidentul numai după ce am realizat că eram prea neliniștită ca să-i îndeplinesc cererea de a cânta pentru el. Nu poate fi Nuharoo, îmi zise el. Poate că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu o sfoară, care se numește „Leagă-mă, dezleagă-mă“. Întins în pat, Hsien Feng își privește fiul. Zâmbește și îl încurajează pe copil să se ia la întrecere cu eunucul. Simt un moment prielnic pentru a vorbi: — Majestatea Voastră? încep eu, încercând să nu par dornică de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nepot, dar i s-a înfundat.) într-adevăr, omul sub imperiul naturii sau al dragostei, mai ales, dacă e un moș hâtru cu barbă albă sau o fată cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă preocupă mai de multă vreme. Bănuiesc că, încă înainte de a fi dezlegat buchile, mama dumitale ți-a citi povești. Ți-amintești de basmul acela în care nimeni nu moare niciodată? Sau de celălalt în care lumea doarme veacuri în șir iar timpul a înghețat? Dacă basmele ar fi doar narațiuni stupide, ele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este permanent, altminteri toate s-ar opri la perfecțiune. Afară de moarte însă nimic nu e perfect
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e suma unor taine pe care cei vechi au întrupat-o în chipul unui sfinx. La Giseh el ține în labe intrarea în mormînt. În Teba cea grecească cine îndrăznea să i treacă prin față era zvîrlit într-o prăpastie. Dezlegînd ghicitoarea, Oedip l-a omorît pe Sfinx, cu alte cuvinte a ucis moartea. El a înfăptuit ceea ce nici zeilor nu le era îngăduit. Atât de împotriva firii a fost ce făptuise Oedip încît Moira, care veghea ca toate să fie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fost un Oedip, căci omenirea s-a simțit întotdeauna obsedată de moarte. Mitul primului om înseamnă dezlegarea tainelor de către o ființă neînsemnată și veșnic curioasă. Păcatul lui Adam a provocat mînie. Dar atât Oedip, cît și Adam au învins moartea, dezlegînd omenirea de neștiința ei. De asta au trebuit să sufere. Au fost blestemați, dar amîndoi au devenit eroi. Dînd naștere la omenire, Adam a perpetuat sămînța curiozității. Prin suferință, Oedip a dat Omului însăși măsura sa, căci dintotdeauna suferința a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar vinul, ajutat și de soarele care le bătea drept În scăfârlii, le-a dezlegat limbile și i-a Îndemnat să vorbească mai multe prăpăstii decât de obicei. Coman se amețise și el, mă ținea de braț și-mi șoptea la ureche „tată socrule”. Le-am spus și lor și spun oricui are cap pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii de ședințe unde se chefuia temeinic și cu strigături. La Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins peste fața grasă, roșie și asudată. Ridică mâna ca la o Întrunire de partid, atunci când cerea cuvântul. Ceilalți se opriră din pălăvrăgit. „Tovarăși! Dragi colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau așa dese gloanțele, că nu rămăsese ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate la două palme de pământ. Și-atunci ce făcea soldatul Îmboldit de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă, oameni buni, cu ce sărman de minte mă Încurc eu! Ce Întrebări tâmpite poate să-mi pună!”. Răspunse cu voce tare: „Cum să nu vreau, bineînțeles că vreau, hai mai repede și dezleagă-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ne osândi sau pentru a ne ispiti și Încerca. Dacă Cel ce Doarme este, atunci de la Dumnezeu este». Multă mulțumire și liniște au adus aceste cuvinte În sufletele celor ce le-au ascultat. De-acum Încolo lucrurile se puteau dezlega mai ușor. Se știe din bătrâni ori nu prea se știe că acela ce s-a tupilat sub urzici și nu se mai trezește niciodată moare, În cele din urmă, sau poate fi omorât și Înlocuit de către un altul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai găsea, de vreme destulă, decât În dughenele dintr-un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur În cur deasupra unui lighean, un al treilea toarnă cu ibricul apă În chiar locul joncțiunii, iar ceea ce rezultă este tradiționala răcoritoare care a intrat și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția și acela nu se putuse apropia de mireasă. După câteva luni, Marianti fugise din casa soțului, care, dezamăgit de toate vrăjitoarele ce Încercaseră să-l dezlege, se aruncase În patima beției și o bătea. Nu se Întorsese În Satul cu Sfinți ca să nu-l facă și mai rău de rușine pe și așa Îngrozitor de rușinatul ei tată. Le zâmbi celor doi, Îi Întrebă despre cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pământul nu mă primească, Țărna să nu mă iubească Lutu‐afar‐ să mă izbească; Lutu‐afară m‐a izbit, Țărna m‐ a batjocorit, Pământul m‐a prigonit!... Mamă, dacă‐mi vrei tu bine, Fă‐ l acuma pentru mine și‐mi dezleagă blăstămul, Că‐ mi apasă sufletul” ! Lena din suflet ofta, Gânduri grele o mustra și ea, biata, cuvânta: “Dragul meu! Să fii iertat și de blăstăm dezlegat. Însă... fie blăstămat Pământul, că nu m‐ascultă, Bată‐ l Jalea mea cea multă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]