3,587 matches
-
minute, cât a ajuns în fața complexului Super Copou, nu a aflat că Ceaușescu fugise . “Eram descheiat la pantofi, fără șireturi, (ce amănunt terifiant!) În dreptul librăriei m-am oprit mirat văzând pe cineva care devasta rafturile și rupea cărțile scrise de dictator și “Omagiile” L-am recunoscut pe George Pruteanu (actualul senator PNȚCD) cu care eram prieten . De la el am aflat că se sfârșise . M-a luat în mașina lui , avea un fiat vechi 850 și am coborât până la Consiliul Popular, etc
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
rupea operele genialului în fața librăriei de la magazinul Copou . Cunoscându-ne foarte bine, m-am dus la el și aproape că l-am implorat : “ Ce faci, esti nebun? Eu abia am ieșit, vrei să intri tu ? Mi-a spus doar că dictatorul fugise”. (Ce drăguț!) N.n. - Palavre ! Basne ! George Pruteanu, în ziua de 22 decembrie ora 12,09 se afla, după programul obișnuit la locul său de muncă Librăria 29, cartierul Cetățuia, la 10 km spre sud de Copou . Varianta cu G.P.
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
sau Regele Ferdinand, sunt urmărite în complexitatea propriei individualități și, totodată, în relație nemijlocită cu mediul politic sau social. Caracterizările sunt cel mai adesea pregnante, obiective, precise, chiar emblematice. Și cărțile care au urmat, Eroii revoluției ruse (1937) sau Galeria dictatorilor (1938), au constituit la vremea lor succese de librărie. De data aceasta, interpretarea nu se mai sprijină pe impresii personale și documente autentice. Autorul face apel la un material informativ bogat, dar greu controlabil, iar judecata proprie își selectează argumentele
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
de asemenea notabile. Figurile celor trei conducători ai revoluției bolșevice, Lenin, Troțki și Stalin, apar așa cum erau în realitate, iar evenimentele ulterioare au confirmat în bună măsură ipotezele și intuițiile lui D. Același lucru se poate spune și despre panorama dictatorilor europeni, Pilsudski, Atatürk, Mussolini, Salazar sau Hitler. Și aici, creionul care schițează se dovedește sigur. Trăsături fizice, date oferite de analiza psihicului, fapte biografice relevante, nimic nu este uitat, totul este întrebuințat pentru a se obține un portret cât mai
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
între adevărul Cărților Sfinte și propriile îndoieli. Tentativa se dovedește temerară, și rezultatele o situează între contribuțiile, pe această temă, de neocolit. SCRIERI: Galeria oamenilor politici, București, 1935; ed. București, 1991; Eroii revoluției ruse, București, 1937; ed. București, 1938; Galeria dictatorilor, 1938; Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940; Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului, I-III, București, 1942-1943; Arca lui Noe, București, f.a. Repere bibliografice: Anton Balotă, „Galeria oamenilor politici”, CL, 1936, 1-3; G. Călinescu, „Galeria dictatorilor”, ALA, 1936, 799
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
București, 1938; Galeria dictatorilor, 1938; Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940; Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului, I-III, București, 1942-1943; Arca lui Noe, București, f.a. Repere bibliografice: Anton Balotă, „Galeria oamenilor politici”, CL, 1936, 1-3; G. Călinescu, „Galeria dictatorilor”, ALA, 1936, 799; C. Stelian, „Galeria dictatorilor”, „Analele Romanului”, 1938, 4; C.G. [Const. Gerota], „Eroii revoluției ruse...”, CL, 1938, 1-5; N. Crevedia, Despre câteva cărți recente, PRV, 1939, 1274; Traian Gheorghiu, „Oameni și aspecte din istoria aromânilor”, IIȘ, 1940, 6
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
aspecte din istoria aromânilor, București, 1940; Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului, I-III, București, 1942-1943; Arca lui Noe, București, f.a. Repere bibliografice: Anton Balotă, „Galeria oamenilor politici”, CL, 1936, 1-3; G. Călinescu, „Galeria dictatorilor”, ALA, 1936, 799; C. Stelian, „Galeria dictatorilor”, „Analele Romanului”, 1938, 4; C.G. [Const. Gerota], „Eroii revoluției ruse...”, CL, 1938, 1-5; N. Crevedia, Despre câteva cărți recente, PRV, 1939, 1274; Traian Gheorghiu, „Oameni și aspecte din istoria aromânilor”, IIȘ, 1940, 6; Th. Râșcanu, Elementul aromânesc, „Știrea”, 1940, 2365
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
idiosincraziile criticului literar. Capitolele poartă titluri dezvoltate, anticipând fiecare „avatar” al personajului, într-o parodie de gradul doi: Calimeros este un Don Quijote de astăzi, angrenat într-o dublă tramă: el a vorbit despre Marele Regizor - în care poate fi recunoscut Dictatorul - și se îndrăgostește de o Dulcinee impetuos-exuberantă, Magda, care e fiica unui colonel de securitate; supravegheat pas cu pas, trăiește iluzia vieții libere, are naivitatea să se creadă un disident; după „revoluție” devine slujbașul colonelului, ajuns acum om de afaceri
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Pământul negru, Cluj-napoca, 1988; Pensiunea Barbagia, Cluj-Napoca, 1992; De la revoluție la restaurație, Cluj-Napoca, 1994; Dicționar de ortograme (în colaborare cu Săluc Horvat), București, 1994; Avram Iancu, Cluj-Napoca, 1995; Jurnal involuntar, Pitești, 2000; Blândul Dracula, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Ignazio Silone, Școala dictatorilor, Cluj-Napoca, 1992. Repere bibliografice: Al. Graur, Pentru cultivarea limbii, RL, 1976, 6; Ion Igna, Victor Iancu, un călător, FLC, 1978, 19; Dan Rebreanu, „Pământ-Cosmos și retur”, TR, 1980, 32; Serafim Duicu, Roman și istorie, VTRA, 1987, 4; Corneliu Nistor, Amintirea
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
în Sperietoarea, unde, sub pretextul analizei unui caz clinic și a prezentării unui ospiciu, se construiește parabola regimului totalitar. În urma unui accident, Cristian Filiti își pierde memoria, este dus într-un ospiciu, unde doctorul Voch, în care autorul proiectează un dictator în miniatură, încearcă să-l facă să-și găsească identitatea. În prezentarea cazului Filiti, G. alternează flash-back-uri din existența anterioară a eroului cu descrierea mediului ospiciului. Viața îi fusese plină de întâmplări capitale: copil, asistase la ororile războiului, trecuse și
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
relata situația în care se afla Biserica în acest stat: "Mexicul se află de patru ani într-o revoluție neîntreruptă, provocată de francmasoni, care umblă după putere"622. Se identifica și "cauza conflictului", după care articolul enunța că până la înlăturarea dictatorului Diaz, deși existau "legi potrivnice Bisericii", ele nu s-au aplicat mai deloc și Biserica s-a putut dezvolta destul de bine. Se descria prigoana îndreptată cu precădere asupra clerului și a ierarhilor Bisericii, sub dictatorii Madero (catalogat ca "spiritist și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
articolul enunța că până la înlăturarea dictatorului Diaz, deși existau "legi potrivnice Bisericii", ele nu s-au aplicat mai deloc și Biserica s-a putut dezvolta destul de bine. Se descria prigoana îndreptată cu precădere asupra clerului și a ierarhilor Bisericii, sub dictatorii Madero (catalogat ca "spiritist și francmason") Huerta, Carronza și Villa. În finalul materialului erau numiți vinovații persecuției Bisericii Catolice din Mexic: "De această prigonire sunt vinovate și Statele Unite, căci Villa a ajuns președinte cu ajutorul lor"623. Dincolo de informațiile subiective, erau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care să aplice în România reforme asemănătoare celor inițiate în Uniunea Sovietică. „Adesea, subliniază Gorbaciov, am fost întrebați în acei ani și în ultimul timp de ce nu s-a amestecat URSS în drama românească, de ce nu a contribuit la plecarea dictatorului. Repet încă o dată: nu ne-am amestecat, deoarece aceasta contravenea noii noastre politici [...]. în nici un caz conducerea sovietică nu a pășit pe calea încălcării principiilor relațiilor cu aliații și vecinii noștri proclamate în anul 1985. Călăuzindu-ne după acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
recâștiga terenul pierdut în sud-estul Europei. în decembrie 1944, în Ungaria erau concentrate 55 de divizii germane și ungare, dintre care nouă blindate. Era cea mai mare forță germană de pe frontul de est. în aceeași lună, Hitler i-a spus dictatorului maghiar Ferenc Szálasi că va elibera estul Ungariei și Balcanii prin forța armelor, ajutat de o răscoală în spatele frontului inamic, foarte asemănătoare cu activitatea coloanei a 5-a care a acompaniat prima înaintare germană în est, în 1941. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fusese dat de FSN în România. Lupta cea mai grea s-a dat în februarie 1991, când, la Tirana, în Piața Skanderbeg (Piața Universității!), studenții au intrat în greva foamei, cerând ca Universitatea lor să nu mai poarte numele fostului dictator. Confruntarea pe această temă simbolică a culminat în ziua de 20 februarie, cu dărâmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat în 22 cu un articol intitulat „A doua moarte a lui Enver”. Noi nu știam atunci, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Chiar în timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs la aluzii antisemite, Petre Roman fiind acuzat că „nu are rădăcini în tradițiile românești”. De asemenea, mai mulți membri ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua), primul - trâmbițat poet de curte, iar al doilea - un inginer obscur, devenit celebru prin filmele cu tentă naționalistă, fabricate în slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Prima parte a cărții, „Pregătirea cadrului propice”, face o analiză riguroasă asupra fenomenului antisemitismului, așa cum este reflectat în documentele Consiliului de Miniștri în intervalul 1940-1944. Mărturiile documentare ale antisemitismului antonescian sunt expuse ordonat, relevând politica de stat extremistă practicată de dictator. Deși rivali pe tărâmul politic (chiar dacă pozau într-o alianță puternică pentru „salvarea neamului”), “între cei doi conducători [Horia Sima și Ion Antonescu, n.n.] era un consens perfect în ceea ce privește convingerea că evreii trebuie eliminați din societatea românească” (p. 28). După
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care încearcă să răspundă unor întrebări stringente: cine sunt cei ce susțin reabilitarea dictatorului Antonescu? Ce legături există între istoricii doctrinari și sfera politicului? Și, nu în cele din urmă, cui folosește această campanie? Ceea ce face autorul este un studiu de politologie și psihologie politică. Reușind să descurce și să explice „firele” unei campanii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
jucat impunerea terorii, a represiunii în menținerea la putere a lui Dej, în suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere în „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 până în 1965 regimul comunist s-a caracterizat în primul rând prin represiune, apelând la măsuri extreme pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de naționalism. în august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, întrucât s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde însă a fost repede demobilizată din cauza vocației bahice a voluntarilor. în acel an de apogeu pentru dictator cineva din proximitatea puterii (Gh. Apostol) denunța metodele la care a recurs Ceaușescu pentru a-l înlătura pe Drăghici și a-și consolida puterea. Liderul comunist critica regimul, afirmând că „un stat modern nu poate fi condus de păstori și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de serviciu sau ca turiști (pp. 446-477). în sfârșit, într-un plan de măsuri generale pentru anul 1989 (pp. 497-523), apare angajamentul că vor fi reduse cheltuielile materiale și consumurile energetice, iar componentele electronice vor fi produse în țară. Paranoia dictatorului ajunsese și aici. Lipsiți de mijloace adecvate, securiștii nu mai puteau afla cine sunt autorii lozincilor scrise pe asfaltul șoselelor, în closetele publice, în gări și pe trenuri. Până și încă puținii câini comunitari deveneau incontrolabili, unii purtând inscripția ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
planurile întocmite pentru lunile noiembrie și decembrie 1989 (pp. 524-540), Securitatea se dovedea lipsită de perspicacitate, acordând atenție „țărilor asiatice din zona Golfului”, deși străinii participanți la revoluție au fost în majoritatea lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfârșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. în aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar câteva: N. Briceag
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
diplomatice cu Israelul, România devine, dintre toate țările blocului sovietic, favorita Occidentului. în epoca de destindere inițiată de Nixon și Kissinger, Ceaușescu apare ca un pion important, fiind tratat ca atare: au loc vizite la nivel înalt de ambele părți, dictatorul român primește toate onorurile, iar în 1975 României i se acordă clauza națiunii celei mai favorizate, fapt ce permite sporirea schimburilor comerciale bilaterale. Aici e clou-ul: pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, clauza poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oficial! - că România va respecta drepturile omului în domeniile specificate de amendamentul Jackson-Vanik. Nimic mai fals, după cum vor constata americanii. Făcând din drepturile omului un stindard al politicii externe americane, administrația Carter răcește considerabil relațiile cu România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. în principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile sale cu republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rând de conceptul de neamestec în treburile interne ale altui stat, alegând astfel, din prevederile Actului Final de la Helsinki, doar pe acelea care îi serveau cauza și trecând cu vederea orice stipulări referitoare la drepturile fundamentale ale omului. Oricum, iar dictatorul român nu pierde ocazia să o repete, în viziunea regimului de la București „adevăratele” drepturi ale omului sunt cele pozitive, social-economice, de tipul dreptului la un loc de muncă, la educație sau îngrijire medicală. în plus, în viziunea lui, libertatea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]