24,608 matches
-
în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei de cărămidă și continuau să se ridice. Nu a observat nimeni. Plouase mult. Nu a observat nimeni până când, într-o dimineață, locatarii din Park Senior Living Center au găsit ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cale de a învia morții, poate că n-o să-l punem pe foc. Nu imediat. Capitolul 29 Procesul verbal întocmit de poliție nu zice cât de caldă am simțit-o pe soția mea, Gina, atunci când m-am trezit, în acea dimineață. Cât de moale și de caldă era, sub plapumă. Cum s-a întors pe spate, cu părul răsfirat pe pernă, atunci când m-am tras lângă ea. Capul îi stătea un pic înclinat pe un umăr. Pielea ei avea dimineața acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ușor ușa dormitorului în urma mea. Am intrat în camera lui Katrin și am sărutat-o pe tâmplă. I-am pipăit scutecul. Lumina soarelui venea prin draperiile galbene. Jucăriile și cărțile ei... Era atât de frumoasă... M-am simțit binecuvântat. În dimineața aceea am fost cel mai fericit om din lume. Aici, în timp ce conduc mașina lui Helen, iar ea doarme pe scaunul din față, lângă mine. În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea noastră îl oprește profesorul pe șofer din drumul lui spre bar, unde-și duce farfuria goală. Acum, la miezul nopții?! Mîine dimineață strînge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a înjghebat un birou, să aibă unde ține desenele de execuție și alte hîrtii. Da; am visat ast' noapte că-s luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba, fără să-și mai poată masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas scăzut și ies. Mihai fluieră încet, a pagubă, în vreme ce, alături, Vlad nu știe cum s-o mai scoată la mal: sudor n-are, să termine montajul, Sorina stă în viscol..., părinților ei, rămași la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ele este Paula. Observînd-o cu colțul privirii, Radu simte nevoia să se repeadă în ea, să iasă amîndoi prin ușă. O urăște pentru că ea l-a avertizat de aseară, spunîndu-i că s-a cam grăbit, și-apoi, toată discuția de dimineață... Frumoaso! rîde bucuros Runca, atingînd-o cu vîrful degetelor pe Paula chiar mă gîndeam la tine; ce bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Veneției, în luna de miere alături de Bujoreanu; Parisul, Londra, Roma... o Europă fascinantă pentru ea, îngrijorătoare pentru proaspătul ei soț, ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți cît gardurile, prin care s-a pierdut bărbatul, gîndul nebun că a făcut un gest necugetat, apoi obsesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai cărui ochi, obosiți de studiu mai tot timpul, se pierdeau în zbuciumul gîndului după fiecare lectură a ziarului de dimineață. Dar de dincolo de voința ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți cît gardurile, prin care s-a pierdut bărbatul, gîndul nebun că a făcut un gest necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o purta. Sînt Maria Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doina, apropiindu-se, ieșită din întunericul unui culoar. Bucuros, Mihai îi ia mîna să i-o sărute: Mulțumesc pentru cele spuse mai înainte! Ai fost la înălțime. Și bine c-ai mai rămas: te rog să-mi scuzi necuviința de dimineață, de la telefon! Bine încuviințează Doina. Vrei să mă conduci pînă acasă? Mihai îi atinge cu vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sat; eu îți caut compania, să am cu cine discuta literatură, iar mama te detestă, cred că face un fel de alergie la prezența ta, scuză-mă că ți-o spun, dar ai observat-o și tu... Vezi, de-aceea dimineață, cînd m-ai jignit, am vrut să-i spun mamei, ca prin ea, știindu-i sentimentele, să te lovesc. Furie de moment. Cînd am ajuns la ușa ei..., încuiată. Asta nu mi s-a mai întîmplat. Mi-a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nasul meu; la prima încercare de-a o curta, mă repede că nu mă văd. E bine să rămîn la vînzătoarele mele... Cred că-s măgar! Cristina nu merită să mă gîndesc ironic la ea. Trebuie să o revăd în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am făcut-o lată noaptea trecută, obișnuia să glumească rușinat, cu degetele mari în buzunarele de la blugi și cu părul răvășit. — Ce, nu-ți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să cheme polițistul de proximitate și începu să se teamă să nu fie arestați. Dan dormise în tot timpul ăsta - iar un bărbat care doarme cu capul pe măsuța telefonului nu putea avea o conștiință prea curată. 3 Revolta În dimineața de după noaptea în care încercase să memoreze prefixul orașelor din Anglia stând efectiv cu burta pe cartea de telefon timp de opt ore, Dan se trezise mormăind. „Ce...“, exclamase el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață, șase bărbați solizi îmbrăcați în smoching i-au dat pe ușă afară. Pe drum, în mașina lui Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât de obicei. Ceilalți îl întrebaseră care e problema, dar el nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându-i lui Beverley, fie programându-se la Flaherty; ori una, ori alta, poate chiar ambele variante. Atenția i-a fost astfel distrasă de la problemă - pe care o lăsă de izbeliște, în speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câte știu eu, nu se manifestaseră până atunci -, începu să se evidențieze și în alte privințe. Dan plănuia să facă un dulăpior pentru CD-uri și aparatura video. În marțea de după prima ei întrunire de la Alcoolicii Anonimi, Carol plecase de dimineață să cumpere un pistol cu bolțuri și bucățile de PFL de care aveau nevoie de la un magazin din Wood Green. Toată treaba era programată să înceapă sâmbătă dimineața. Cu ocazia drumului la Wood Green, Carol a făcut încă un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită de tendoane, din spatele genunchiului său stâng. E lesne de crezut că Bull nici nu l-ar fi observat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tocmai ridicase grilajul mobil al unei guri subterane de aprovizionare. Bull se uitase la un instalator care-și făcea de lucru, la biserica metodistă de cărămidă roșie, care se ridica deasupra panoramei de acoperișuri suburbane și mirosise aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea întotdeauna să-l motiveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]