6,113 matches
-
peștilor drept re fugiu, mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie. Dă să se disculpe: — Le-a dat copiilor alte nume... Augustus nu se ostenește să-l întrebe care. Din ce în ce mai disperat, mai face o sforțare: — Asta înseamnă că a făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orice frântură de gând coerent. Se lasă tăcerea. După un timp, împăratul adaugă cu un oftat: — Eu nu vreau să le mai tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și se lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă. E din ce în ce mai convins că va fi condamnat pentru defăimare. Flaccus va pretinde că a fost indus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încremenit într un extaz letargic. O imagine dureroasă, mult prea dureroasă pentru el. Îl cuprinde remușcarea, se simte înjosit de propriile lui trăiri animalice. Femeia îi adresează un mic zâmbet recunoscător, înainte de a se întoarce la somnul ei. Un urlet disperat îi urcă pe buze. Mariamne, cum de te-am pierdut? Cum de te-am lăsat să pleci? Refuză să și-o închipuie cuibărită la pieptul altui bărbat. Strânge cu putere din pleoape pentru a bloca gândurile, dar imaginea rămâne în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o coadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident, era și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat lui Tiberius. Calvarul bărbieritului începe. O tiranie de care nu-i chip să scape. În spatele lui Lygdus se profilează deja siluetele celor doi frizeri, înconjurați de ajutoarele lor. Imediat, Panthagathus, bărbierul principal, începe să ascută briciul, o lamă de fier
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate-ți masca ipocriziei de pe față, dacă din cauza ei nu vezi realitatea. Velleius Paterculus, alb la față, constată că, în afară de Tiberius Nero, este singurul martor care asistă la această scenă. Caută disperat din ochi un mod de a scăpa, dar nu-l găsește. — Nu te băga, o imploră speriat flaminul. Marcia îl împinge mânioasă la o parte: — Ovidius nu a fost un libertin și nici nu a corupt tineretul cu scrierile sale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorbește. Computere, Internet, World Wide Web. Vom fi pe linie și vreau ca toți din birou să participe la cursuri. Pe linie? Oare nu se referă la on-line? mă întreb eu când ies, cu un zâmbet pe față. Redactorul-șef, disperat să-și afișeze credibilitatea politicoasă, dovedește încă o dată că trăiește în continuare în anii ’80. Mă duc înapoi la biroul meu, întrebându-mă leneș de ce nu-mi dă o șansă. Îi convine să fac un nenorocit de curs de calculatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum să întâlnești oameni pe net? ― Nu chiar, nu era genul acela de curs, dar e extrem de interesant, poți găsi aproape orice. Și apoi am fost să beau ceva, de-asta nu am mai ajuns acasă aseară. Sunt atât de disperată să povestesc cuiva, oricui, despre Ben Williams, încât practic izbucnesc. Ești sigură că nu te mai poți abține, Jemima? Dă-i drumul atunci, spune-le totul. ― Cu cine? Văd că le-am prins: vor să știe, și nu le învinovățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Geraldine dă mai tare înapoi, cu atât mai insistent va fi Dimitri. Probabil că totul se va termina cu o cerere în căsătorie, pe care Geraldine o va refuza, pentru că până ca propunerea să fie făcută, ea va fi deja disperată să scape de el. Totuși, va păstra inelul. Așa face mereu. ― Poate c-ar trebui să aștepți, să vezi ce se întâmplă. ― Sau poate ar trebui să încep să mă văd cu alții. Nu! O, Doamne, nu! Asta ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
minte, cum ar fi Ben Williams. Iese afară din cameră și nu se lasă deranjată de faptul că pentru o clipă, le poate auzi pe Sophie și Lisa șoptind ceva despre ea. Jemima Jones deschide ușile de la dulap și caută disperată ceva nou. Ceva interesant, ceva îmbietor, ceva care ar putea s-o facă să pară slabă, sau cel puțin destul de slabă ca să atragă avansurile unui anumit domn Williams. Dar grăsimea unei persoane atât de masive ca Jemima nu e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa că aleargă în jos pe scări să se uite de aproape, încă sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
citesc rapid, în mare, după care o mai citesc o dată, încet. ― Cum adică ce spun? Brusc, mă simt scuturată de groază. Nu! Nu pleca! Doamne, dacă pleci de la ziar, la ce m-aș mai putea aștepta eu? Aș fi complet disperată și n-aș vrea să continui. ― Ce crezi? repetă Ben, apăsând altfel cuvintele. M-ai vedea în televiziune? ― Da, sigur, răspund eu, pentru că Ben are nevoie de susținere, și adevărul e că l-aș vedea chiar și în televiziune. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune nimic, și Doamne, îmi aduc aminte cum e să fii Jenny! Îmi amintesc cum mă simțeam când îmi era prezentată o persoană slabă și frumoasă, cât de aiurea mă simțeam, cum n-o puteam privi în ochi, și încerc disperată să mă gândesc cum s-o fac pe Jenny să relaxeze. ― Minunată cămașă, spun eu în sfârșit. Ai luat-o de aici? ― Nu, îmi răspunde Jenny, ca și cum ar fi fost forțată să vorbească, după care se întoarce spre Brad. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îngroșată, profundă. Nu mi-e dat să întâlnesc prea des bărbați așa fermecători ca tine. ― Mersi, Diana. Să mai luăm niște apă minerală? ― Ben, spuse ea din nou. Ceea ce încerc eu să-ți spun e că... ― Ospătar? Ben se uită disperat în jur după un ospătar; Diana suspină și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja că Ben avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu cineva. A fost în fiecare cafenea Starbucks pe care a putut s-o găsească și-a desăvârșit arta de a comanda cafea în stil american, fie ea latte, mocca sau frappuccino. A mers peste tot pe Main
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
schimb, eu am avut parte doar de un Charlie jalnic la pat, așa că mai caut încă. ― Nu poți doar să faci cumva să nu pară atât de evident? șoptesc eu. Nimic nu dezumflă mai mult un bărbat decât o femeie disperată. Sunt întreruptă de barman, care ne pune băuturile în față și-i fixează privirea lui Lauren, mai mult decât e nevoie. ― Ce ziceai despre bărbații care să se dezumfle? îmi spune Lauren și-mi zâmbește cu superioritate, sorbindu-și cocktailul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun mâna pe telefon și sun la sală. ― Charlene? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
porumb anul trecut, sunt acum în lipsă (...) de ale mâncării, ceea ce i-a făcut să dea năvală la lucrările portului și tunelului. Câți nu încap se întorc plângând înapoi, grupuri-grupuri, după ce flămânzesc câteva zile pe străzile orașului"2343. Situația era disperată "afară de regiunea plășii Silistra Nouă, unde cultura cerealelor e foarte restrânsă"2344 ca urmare a faptului că acea plasă era "în mare parte, păduroasă"2345. În primăvara anului 1899 aveau să se producă noi schimbări în aparatul administrativ din Dobrogea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
le pusese în scrisori aveau să fie îndeplinite cu dragă inimă. Pe la prânz am pornit înapoi, iar pe drum trecătorii întâmpinau trăsura noastră cu urale, la fel ca la dus. — Fiindcă n-avem altă cale, le-am zis eu solilor disperați, cred că o să mă duc singur în Spania ca să aduc un răspuns bun. Ei tăceau. Nu de supărare, ci pentru că nu știau ce trebuie să facă. Încetul cu încetul, l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bine de șase luni în Havana pentru reparații. Aici, însoțitorul lui Tanaka Tarozaemon și-a dat ultima suflare, sărmanul de el. Era vorba despre omul care fusese grav rănit la genunchi. Chiar și după înmormântare, Tanaka a fost atât de disperat, că ți se rupea inima. L-am văzut de multe ori pe acest bărbat trufaș cum privea țintă marea Caraibelor cu chipul întunecat, de parcă și-ar fi pierdut propriul frate. După aceea ne-au lovit încă două furtuni stârnite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite, să creadă că n-a fost nimic. Fără îndoială că nimic altceva nu i-ar putea însenina sufletul disperat. Ei n-au fost soli de neprețuit, ci doar momeli menite să înșele țările străine, dar acum nu mai avea nici un rost să se gândească la acest lucru. În Sfatul Bătrânilor fuseseră neînțelegeri între seniorul Shiraishi și ceilalți oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
odată plecat de la Luarca, era de la sine-nțeleasă, din moment ce oricine care avea cât de cât ceva de făcut Își permitea să stea aici, iar proprietăreasa nu-i stresa cu chiria decât pe cei despre care știa că-s Într-o situație disperată. În acel moment locuiau la Luarca trei matadori, doi picadori foarte buni și un excelent banderillero. A sta la Luarca pe durata sezonului de primăvară era un lux pentru picadori sau banderilleros, care-și aveau familiile la Sevilla; dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]