2,836 matches
-
niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că acele aclamații și manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles-o. Totuși acest mod de gândire duplicitară, parțial autoapărare față de pervertiri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întemeiază toate hotărârile pe câteva precepte, învățate de la mama și bunica ei, țărănci cu firi exemplare. Fiecare lucru, fiecare om e situat într-o categorie sau alta nuanțat, cu precizie, fără dubii și fără reveniri ulterioare. Romanul nu devine însă dogmatic, căci Sânziana nu este perfectă. Divorțată, cu un copil din flori, cu o mulțime de iubiri ratate (inclusiv mari iubiri nemărturisite), ea rămâne totuși un om drept, cu o viață obișnuită. Cu romanul Carnetul din port-hart se adaugă figuri noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
comuniștii vizați, Imre Aladar, a fost expulzat din România 745. În toamna anului 1931, C. Ionescu-Olt a formulat aprecieri noi față de mișcarea de extremă stângă. El a realizat o comparație cu accente critice între doctrina comunistă și doctrina liberală. Comunismul dogmatic a creat, potrivit georgiștilor, un partid care cerea adepților săi supunere necondiționată și sărăcie. Recompensele așteptate de comuniști (mândria de a fi apostoli ai cauzei, fericirea de a fi utilizați în folosul comunității) confereau acestui partid o aparentă superioritate morală
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
contestare (prin aceleași mijloace). Axa politică vs culturală (asumare prin coerciție vs asumare prin persuasiune) este dublată de axa elite-mase populare - memoria oficială poate să fie În acord sau În conflict cu memoria populară: Cultura oficială se Întemeiază pe „formalismul dogmatic” și pe prezentarea realității În termeni mai degrabă ideali decât ambigui sau problematici. Ea prezintă trecutul Într-un mod abstract, atemporal și sacru. Cultura oficială promovează o cultură naționalistă, patriotică, care mediază Între interesele populare. Cultura populară reprezintă un ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Școala Normală din Siret (1946-1947) și apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1947-1953). În 1953 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, de unde este îndepărtat după numai un an din motive dogmatice (scrisese un scurt scenariu după romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu, carte brusc interzisă). Va urma Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954-1955), după care va fi student la Facultatea de Filologie din Universitatea București, secția critică literară și proză (1955-1959
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
pătrunde ecoul anilor lungi trăiți departe de țară, apoi piesele de teatru Meșterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930) și Avram Iancu (1934). Admirația stăruitoare a gânditorului pentru Goethe își găsește o expresie cuprinzătoare în eseul Daimonion (1930). Începând cu Eonul dogmatic (1931), B. încredințează tiparului lucrările care vor alcătui sistemul său filosofic. Dintre ele, Spațiul mioritic, apărut în 1936, anul când e ales membru al Academiei Române, cunoaște un deosebit ecou. Devine profesor la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, unde se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
o trezește civilizația „rece”, „calculată”, „mecanică”. B. întâlnește aici curentul filosofic profețitor, de la Nietzsche la Spengler și Klages, al declinului Occidentului pozitivist și al prăbușirii încrederii lui în puterile rațiunii. Orientarea aceasta a gândirii europene autorul o anunță în Eonul dogmatic. Cu acest volum, inaugurează șirul lucrărilor care se vor aduna succesiv, câte trei, spre a clădi sistemul său filosofic original. Astfel, pe lângă Eonul dogmatic, Trilogia cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prăbușirii încrederii lui în puterile rațiunii. Orientarea aceasta a gândirii europene autorul o anunță în Eonul dogmatic. Cu acest volum, inaugurează șirul lucrărilor care se vor aduna succesiv, câte trei, spre a clădi sistemul său filosofic original. Astfel, pe lângă Eonul dogmatic, Trilogia cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi alcătuită din Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937), în timp ce Artă și valoare (1939), Despre gândirea magică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
marea trecere, Cluj, 1924; Fețele unui veac, Arad, 1925; Daria, Cluj, 1925; Fapta. Învierea, București, 1925; Fenomenul originar, București, 1925; Ferestre colorate, Arad, 1926; Meșterul Manole, Sibiu, 1927; Lauda somnului, București, 1929; Daimonion, Cluj, 1930; Cruciada copiilor, Sibiu, 1930; Eonul dogmatic, București, 1931; Cunoașterea luciferică, Sibiu, 1933; La cumpăna apelor, Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, București, 1934; Avram Iancu, Sibiu, 1934; Orizont și stil, București, 1936; Spațiul mioritic, București, 1936; Geneza metaforei și sensul culturii, București, 1937; La curțile dorului, București, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
i, construite În diferitele țări ale lumii, respectă nota originală a locului, În vederea unirii tuturor energiilor creatoare spre o pace universală, fără discriminări etnice, rasisale, de sex, susținând principiul globalizării cultelor, pe baza principiilor general umane de ordin moral, etic, dogmatic. În decurs de mai bine de un secol, numărul adepților cultului baha’i a crescut, fiind Întâlniți atât În Asia, Europa, dar și America, Australia. Sediul central al acestui cult se găsește la Haifa, În Israel 392. 392 Baha’i
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai numeroase și foarte compacte în țări în curs de dezvoltare, care au o natalitate foarte mare. Dacă tot vorbim de o nouă economie vom pute vorbi în curând și de un nou creștinism. Nu atât din punct de vedere dogmatic, ci mai degrabă al repartizării rasiale. Suprapunând această realitate peste efectele globalizării și al ascensiunii islamului, vom putea asista revenirea la acel sistem al ordinii transnaționale din evul mediu, care a dispărut prin apariția sistemului statelor naționale și ascensiunea secularismului
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
evident de interesele acestora, iar impactul În plan social se manifestă specific pentru fiecare segment. Componenta pozitivă este legată de faptul că orice criză impune ca lucrurile să se schimbe, iar această situație poate produce progres. Spargerea conservatorismului și managementului dogmatic, introducerea creativității și inovației care să fundamenteze noi strategii, flexibilizarea proceselor de business și adaptarea la noi direcții strategice de dezvoltare pot fi doar câteva dintre soluții. Privirea liderilor trebuie ațintită asupra factorilor politici, economici, sociologici, tehnologici și legislativi care
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
ei cu ideea de experiență necesită o ulterioară atenție față de sensul comun al credincioșilor (sensus fidelium), ca posibil mediator al experienței. 2.4 Atenția crescândă față de sensus fidelium Reflecția despre sensus fidelium a cunoscut un impuls remarcabil cu ocazia definiției dogmatice a Adormirii Maicii Domnului (Pius XII - 1950). Existau multe studii care examinau în mod direct sensus fidelium, cu referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
le-a spart". Humorul își poate găsi aplicare tocmai împotriva celor care cred că au spart toate nucile din lume, cu toate că nu și-au spart decît proprii dinți. Marele humor va fi legat de o permanentă căutare, opunîndu-se tuturor cunoștințelor dogmatice, indiferent dacă apar în numele minții omenești sănătoase, al științei sau al religiei. Vremea în care s-a căpătat o pricepere a faptului că tocmai într-o mentalitate ca aceea pe care am descris-o s-ar afla un tip de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rațiunii" și a relei voințe decît să te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că cu cît s-au dezbărat mai mult de presupunerile dogmatice și totodată de stările antipacice și polemice pe care le creează ușor munca de emancipare, cu atît au căpătat mai tare convingerea că există o viață spirituală omenească independentă, ce s-a dezvoltat istoricește sub variate influențe din partea religiei și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este diferită pe diversele trepte ale dezvoltării, după cum a arătat Auguste Comte, în teoria sa despre diversele stadii în evoluția cunoașterii. Interpretarea științifică constă în iluminarea unei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul, seriozitatea și jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin cele mai îndrăznețe oscilații ale misticismului. Nu existau nici un fel de condiții de dezvoltare pentru un sentiment total, care să se fi întemeiat pe o experiență de viață imediată. Renașterea a adus în această direcție o schimbare, parțial
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea este un somn sau o tranziție spre o altă viață, care s-ar duce în compania zeilor. Prima posibilitate i-a fost, în mod destul de clar, mai aproape 98. Dar o decizie dogmatică și o apreciere subliniată a unei asemenea decizii nu s-ar potrivi cu marea importanță pe care el o acordă cunoașterii clare și nici cu poziția centrală pe care o ocupă, în viziunea sa, punctul de vedere etic, în comparație cu cel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre viață sau stare sufletească vitală, deosebită de limitele puse, pe de o parte, de tragic, pe de alta, de acțiune. Granița pe care o trasează activitatea intelectuală nu provine din exterior. Marele humor nu obișnuiește să presupună vreun fundal dogmatic, rotunjit odată pentru totdeauna și care ar exclude o muncă intelectuală continuă. Din contra, așa cum am văzut (* 34-35), marele humor va include și cunoașterea căpătată realmente și o va trata "humoristic", fiindcă va exista mereu posibilitatea unor noi enigme și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fundalul unei dezvoltări vioaie și libere a vieții sentimentale, atunci realistul se cuvine să-și privească critic propriul realism. Aceeași condiție este valabilă și pentru idealism. Kant, care se îndreptase critic și humoristic, în Träume einees Geistersehers, împotriva unui idealism dogmatic, a deschis, în Kritik der reinen Vernunft, calea unui realism critic. Dacă realistul se întreabă cu seriozitate ce este propriu zis realitatea, el va deveni atent la faptul că, îndoindu-se în ce măsură ceva este sau nu real, ne îndreptăm, atît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cît și pentru a căuta o legătură cît mai exactă între observațiile reținute. Noțiunea de realitate există ca un ideal de care ne putem apropia, dar care ridică mereu noi pretenții. Înarmat cu acest ideal, marele humor înlătură orice realism dogmatic. Nici o realitate ce ne stă în față nu satisface conceptul de realitate (cf. § 34). Într-o astfel de considerare a existenței, pe care o face posibilă această noțiune de realitate, concomitent ideală și experimentală, putem împreuna interesul și înțelegerea pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
desfășoară viața în locul determinat al existenței, pe care îl ocupă individul. Existența unui adevăr cu caracter personal este realistă, cu toate că a fost formulată mai întîi de un idealist. Experineța ne arată tot mai mult cît pot fi de neînsemnate explicațiile dogmatice în raport cu realitățile vieții interioare. Din profesiuni de credință, din revelații și propovăduiri, nu se poate trage nici o concluzie sigură, dacă nu căpătăm acces, pe altă cale, la viața interioară, aflată în spatele lor. Realismul și împreună cu el humoristul caută în spatele teologiei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înfrânte de Carol Martel, care pune astfel capăt expansiunii musulmane în Occident. Islamul s-a răspândit și în Asia și de la Samarkand la malurile Indusului până la porțile Chinei în 751. Interdicția mahomedană a vinului (el khamr)30 își găsește sursa dogmatică în Coran (odinioară Alcoran, cuvântul provenind din arăbescul al-Qurăn, "citirea"), mai exact în versetele 90-91 al suratului al cincilea: "O, voi, cei care credeți! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate și săgețile pentru prezicere sunt din lucrătura lui Șeitan. Deci
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează chipul tânărului constructor al socialismului nu-i poate ajuta lui Ștefan Andrei în creația sa, deoarece cronicarul formulează obiecții dogmatice care pot deruta pe scriitori (...). Ștefan Andrei are încă multe de învățat, scrisul său e abia în formare, dar autorul dă dovadă de reale însușiri, care pot fi dezvoltate numai prin muncă serioasă, prin studiu aprofundat”. Primul roman al hidrocentralei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]