KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

că io nu mai gândeam În timp. Pă bune, conașule Larramendi, când s-a-mplinit ăi doi coți dă pedeapsă, mi-a părut că s-au dus dântr-un foc. I-adevărat că Domnu Îmi dase viziuni căcălău, toate miștoace pă veridic. Când don Wenceslao Îmi parola, să Îndulcea la moacă. Dă la bun Început io am suspicionat că fericirea Îi venea dân amintirile dă suvenir, da p-ormă m-am priceput că ceva se Întâmpla În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
la moacă. Dă la bun Început io am suspicionat că fericirea Îi venea dân amintirile dă suvenir, da p-ormă m-am priceput că ceva se Întâmpla În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am ginit ce ghiftuise ochii lu don Wenceslao. Pă cer iera mișcare mare. Șozuri mari se nălțau dânspre crângu dă la stabilimentu rustican Izvoarele și curba de-o făcea trenu. Făceau hagialâc la zenit. Unele părea că dau roată Împrejuru altora, da fără să-mpedice mișcarea generală, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
nădejde că o să fie al nost pentru vecii vecilor, cum iera mai nainte stelele și azuru. Da peste un moment, nici urmă n-a rămas din toată rotiseria. Vai de inema mea, nici adio nu mi-am luat dă la don Wenceslao. Am mers juma dă leghe dă izlazuri cu cracii dârdâind ș-am intrat ca-n șvaițer În hanu gării, unde am cinat c-o poftă c-ar fi tret să mai Închiriez niște fălci. Asta-i tot, domne. Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-n șvaițer În hanu gării, unde am cinat c-o poftă c-ar fi tret să mai Închiriez niște fălci. Asta-i tot, domne. Ori aproape tot. Nicicând n-am mai fost dă față la vro altă viziune a lu don Wenceslao, da mi-a zis el că altele n-or fi mai puțin minunate. Și io crez așa un șoz, fincă jupân Zalduendo era bulca lu Ăl de Sus, bașca că, Într-o după-amiază, trecând pă la casa lui, câmpu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
iubita noastră stradă Corrientes, cu comis-voiajorul și oaia. Am ieșit sub soarele nemilos al străzii; n-am avut nevoie de nici un vehicul și, În jumătate de oră, după ce am admirat puternicul avânt al localității, am ajuns la conacul poetului. Proprietarul, don Nicasio Medeiro, ne-a debitat, după o vișinată scurtă și niște sandvișuri cu brânză, mereu noua și amuzanta anecdotă cu fata bătrână și papagalul. Ne-a asigurat că, grație Atotputernicului, un mediocru reparase șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ar spune că Gracián a presimțit lucrul acesta când a emis vorbele care, deși total perimate, nu sunt mai puțin exacte, căci afirmă că „ce-i bun, de-i scurt, de două ori mai bun e“ sau, după lecția lui don Julio Cejador y Frauca, „ce-i scurt, de-i scurt, de două ori mai scurt e“. E neîndoios, de altfel, că Loomis s-a Îndoit Întotdeauna de virtutea expresivă a metaforei, mult lăudată, În primul deceniu al veacului nostru, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
priceput, oare, că facem aluzie la vestitul volum intitulat, cu resemnare sau ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele, grumezele, labele, spinările, cozile, biciuștile, păturile de sub samar, samarele, șorțurile de piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
În L’Officiel. Președinte al Comisiei Pro Statuia lui Bradford pe fosta Rambla de Lemn din Necochea, el a adunat semnături și sume considerabile. După câte știm, monumentul nu s-a concretizat. Mai circumspect și mai ambiguu s-a arătat don Gervasio Montenegro, care a ținut la Universitatea de Vară un mic curs cu privire la hainele confecționate cu pensula și la neliniștitoarele perspective deschise de ele În fața activității croitoricești. Restricțiile și refuzurile expozantului n-au Întârziat să suscite vestita Plângere a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul patronimic al idolului pe care-l aclamă microbiștii? Răspunsul a făcut să mă lase toate membrele. — Cum? Dumneata mai crezi În microbiști și idoli? Pe ce lume trăiești, don Domecq? Chiar atunci a intrat o ordonanță care părea pompier și a șușotit că Ferrabás voia să-i vorbească domnului. — Ferrabás, crainicul cu voce de catifea? am exclamat. Promotorul cordialei după-amieze de la treisprezece și cincisprezece și al săpunului Profumo? Propriii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mi-l potrivească cu rezultante negative. Pentru ca cititorul neprevenit să-și facă un plan de bătaie, voi Începe rezumatul comprimat al povestirii lui Huergo, pe care o voi condensa după cum urmează: Naratorul face la Chubut o vizită unui moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
face la Chubut o vizită unui moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele, am vedea-o așa cum e, infinită. Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
prezida așa demn. Lu mandea Îmi iera frică dă riturile dă inițiere, care ni se umflă bostanu cu iele, da cum te văd și cum mă vezi mi-au dășchis ușile Maffiei parc-aveam pile la Nunțiu. Între patru faruri, don César mi-a fredonat secretu care mă onorează. Mi-a șoptit că situațea iera beton, da i-adusese mai mulți dușmani ca păduchi și că poate Îi vine la socoteală să steie o vreme Într-o quinta uitată dă lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-i prea departe pentru ăl de știe drumu, iar puhoiu dă vizcacheras Îi sparie pă străinari. ți-o dau ca pretenar și chiar pă daiboj. Ultima vorbă l-a dat gata. Dându-și talente că-i simplu ca orșicare baștan, don César a Întrebat: — Cu pansiune și tot tacâmu? Ca să nu mă las, i-am suflat: — Poți conta pă bucătar și argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai făină să-i fac gnocchi la prânz, da don César nu a perdut timpu, care ie aur, și a făcut percheziție totală, care n-a lăsat sertar neumblat; a dat dă un clondir cu zamă d-aia albă dă strugurei, perdut În talieru dă tâmplărie. Și uite-așa, gnocchi-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
idei un urlet dă mai mare groaza, care-o să-mi rămână pregnant cât oi mai trăi. C-a depășit În oroare orice cartoforeli. Cotoiu Cachafaz ăl bătrân să Îndrăznise În prag la ogeacu meu după obiceiu lui Înveterat, iar don Capitano Îl descăpățânase cu forfecica dă unghi. Am deplâns, ba bine că nu, c-o mierlise, da m-am veselit la suflet că maidanezu tigrat trecea căcălău nevoie mare În meniu nopții. Da ce mai boambă! Nici nu băgase bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
forfecica dă unghi. Am deplâns, ba bine că nu, c-o mierlise, da m-am veselit la suflet că maidanezu tigrat trecea căcălău nevoie mare În meniu nopții. Da ce mai boambă! Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit puzderie dă aiurea și, matale n-are să-ți vie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
neadormit, ci și p-o porție dă fârtați potop dă cinstiți: toți, Fonghi, magu bombelor dân pisoare, P. Zappi, duhovnicu la sechestrați, Mauro Morpurgo, zis Golgota, Aldo Aldobrandi, Harlechinu Morții, o să cadă unu după altu, fieștecare după puteri. A avut don César motivu lui să-mi zică, dând cu pumnu d-a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
gândit atâta Într-o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă blat, În plină impunitate, pencă don César să Înflăcăra cu Caruso sau să bucura d-a-mprostulea dă planurile lui dă vendetta. Da melomanu nost știa să cază cu zgaibaracele pă dușamea. Crezi-mi: m-a certat un arșin că ieram prea cumsecade. — Pari storcocit. Halește, bagă cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu că nu te țin balamalele nici să mă torni, nici s-o iei la sănătoasa. — Asta-i pătărania, don Busto. Scapă-mă, te rog. Cazu iera cu adevărat delicat. Să mă bag În trebile Maffiei iera ceva cu totu și cu totu străin dă profesia mea dă scriitor; să-l las pă june În voia sorții presupunea ceva curaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
fincă Dinte dă Lapte pescuia nema boscârți, ca și mandea, iar tovarășii dă coadă făcea pă dragomanii, care aproape Îmi ciuruia timpanu, și-și trecea dă la unu la altu Faberu paradit, să-și zgârie adresa lu rusnacu. Dân fericire, don Marforio, care ie mai subțire ca fanta dă la otomatu cu firfirici, ie un antic d-ăia care tu-l confunzi c-o grămăjoară dă mătreață și iel atinge cele mai fine resorturi dân sufletu poporan, așa că nu să egzistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
amânând distribuțea chiar pentru ziua festivă, sub pretextu că Departamentu dă Gabori tărăgăne trasportu dă pușcoace. Nainte să stau o oră juma planton, la o coadă care nici baremi nu iera la benzine, am primit chiar dă pă gingiile lu don Pizzurno poronca s-o șterg trap-galop, care am Împlinit-o cu câte un trăiască entuziast care furioasele lovituri dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din ăia dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl oprise pă camionagiu să apese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din ăia dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl oprise pă camionagiu să apese pă viteză decât dacă vrunu s-ar fi Înviorat să Întenteze o fugă fulgerată. Alta a fost chestia În Quilmes, unde mârlănimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
chimir să surâză văzându-l pedalând așa veselos, da după ce i-au mers pă urme vro patru cvartale l-a perdutără dân vedere, că pietonu, deși Înzestrează mâinile cu pantofi Pecus, nu obișnuiește să-și păstreze laurii neînvinși În fața lu don Biciclu. Entuziasmu conștiinței În mers a făcut ca În mai puțină vreme decât Învestești tu, grăsulico, ca să lași tejgheaua fără factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
pă juma verzi, mă-nțelegi, o brânză ca năsipu și alta băloasă, ș-un cafetoi-espres cu spume, că te Îmboldea mai mult să-ți razi barba decât să-ți tunzi păru. În toiu la cafeaua spumoasă, s-a arătat chiar don Chissoti, În formă de grappa, care ne-a făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le dau știroaia-bombă care și cămila cu cocoașa ei cade pe spate. Fără să mă perz În prefațe sau anticamere, mi l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]