6,786 matches
-
stres, inclusiv de veștile proaste de la Majestatea Voastră privind țara. Mi-am permis luxul de a crede că Nuharoo se gândea la binele meu, și am fost de acord să fiu mutată. Însă în clipa în care am ieșit din dormitorul Majestății Sale am simțit că făcusem o greșeală. Destul de curând, adevărul avea să iasă la suprafață și n-am mai reușit niciodată să ajung înapoi în acel dormitor. Ca pentru a adăuga încă o doză de nefericire vieții mele, eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acord să fiu mutată. Însă în clipa în care am ieșit din dormitorul Majestății Sale am simțit că făcusem o greșeală. Destul de curând, adevărul avea să iasă la suprafață și n-am mai reușit niciodată să ajung înapoi în acel dormitor. Ca pentru a adăuga încă o doză de nefericire vieții mele, eunucul-șef Shim mi-a spus că nu mi se va permite să-mi cresc propriul copil. Eram considerată „una dintre mamele prințului“, dar nu singura. Aceasta este tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că sănătatea împăratului este din nou în declin. Chipul lui palid și ochii goi îngrijorează pe toată lumea. De când ne-am mutat înapoi în Orașul Interzis, miniștrilor Curții li s-a poruncit să-și dea raportul cu privire la treburile de stat în dormitorul Majestății Sale. Mi s-a rupt sufletul să-l văd pe Hsien Feng renunțând la speranță. Înainte de a pleca din palatul meu, mi-a zis: — Îmi pare rău. Și ridicându-și privirea din leagănul fiului său, mi-a zâmbit trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Că, deși îl am pe Tung Chih, mă simt confuză și pierdută. L-am implorat să rămână peste noapte: — A trecut prea mult timp, Hsien Feng. El a înțeles, dar nu a rămas. În ultimele câteva luni, a umplut toate dormitoarele disponibile din Palatul de Vară cu frumuseți din toată țara. Mi-a zis: — Nu mă simt bine. Doctorul m-a sfătuit să dorm singur pentru a preveni ca esența mea să se risipească. Încep să le înțeleg pe Nuharoo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo, doamna Yun continuă: Azi-dimineață s-a întâmplat un lucru foarte ciudat la mine la palat. — Ce anume? întreabă celelalte doamne, întinzându-și gâturile spre doamna Yun ca niște gâște. — În colțul dormitorului meu, își coboară ea glasul, șoptind, am descoperit o ciupercă uriașă. Mare cât capul unui om! Văzând că și-a uluit audiența, doamna Yun zâmbește: — Lucruri și mai ciudate se vor întâmpla. Astrologul meu a citit un semn de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care împăratul a încetat să mai împartă patul cu mine. Acum are un motiv și mai bun să se simtă în siguranță în ceea ce mă privește mine: Hsien Feng nu se va mai întrema niciodată ca să vină înapoi în dormitorul meu. — Ei, atunci te las să-ți vezi de durerile de cap, zâmbește ea și se ridică. Ca să-i ofer și mai multă pace sufletească, îi spun că nu am experiență în privința Curții, și nici nu am relații. — Aici sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rup când încercăm să le deschidem. Eunucii fac tot ce pot pentru a îndepărta mucegaiul și murdăria de ani de zile. Mi se dă un apartament, lângă cel al lui Nuharoo, pe o latură a palatului principal. Împăratul ocupă, desigur, dormitorul cel mai mare, chiar în mijloc. Biroul său, care se numește Sala Interesului Literar, se află lângă apartamentele lui Su Shun și ale altor mari consilieri, în cealaltă parte a palatului. Nuharoo se ocupă de Tung Chih, în timp ce eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este sculptat cu crini. Îmi amintesc că odată mi-am agățat rochia de acesta când mi-am petrecut noaptea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-i tot răspund. Mai pe urmă am aflat că el nu dădea niciodată nota zece și că mie a trebuit să-mi dea fiindcă i-am răspuns la toate întrebările. Am ieșit din clasă împleticindu-mă și seara în dormitor am simțit iar că de fapt nu adorm, ci îmi pierd cunoștința, așa cum mi se întîmplase la Câmpulung. M-am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că n-am rămas în gară. Obișnuit cu viața de cămin, Ieduț nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La etaj, un cerdac cu geamlîc înconjura clădirea. Pe vremea cînd casa aparținea celui care o zidise, fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cum o să-și explice vecina prezența mea? Fixînd intrarea prin care trebuia să apară aceasta, îmi și închipuiam figura și mă cuprinse necazul pe toanele Patriciei. Singura încăpere a locatarei (se vedea bine, era o sărăntoacă) avea mai multe destinații: dormitor, spălătorie, bucătărie, cameră de primire. Pornind de la plita de lîngă ușă, un burlan înconjura pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez rotofei. Cu fruntea bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cu Lică se Împrieteniseră Într-o tabără pentru elevi. Era undeva, pe malul unui râu, Între niște dealuri care lor, crescuți la câmpie, li se păruseră munți uriași. Barăcile În care dormeau copiii erau aproape numai din lemn și În dormitoarele băieților cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la câmpie, li se păruseră munți uriași. Barăcile În care dormeau copiii erau aproape numai din lemn și În dormitoarele băieților cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici Împotrivire și revoltă - paturile erau și așa foarte mici -, profesorul care Îi Însoțea hotărâse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și să se bucure Împreună de toate. Cei doi veri rămăseseră și ei cam stingheri. Își desfăceau pungile În tăcere. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care Comandantul Îl scrisese pentru mai marii săi era mincinos de la un capăt la altul. Ca să scape de anchete și alte buclucuri de care era În stare mașinăria justiției militare, scrisese că militarii ce-și frânseseră ciolanele plecaseră din dormitoare noaptea, cu găleți În mână, după apă rece. Nefiind Încă obișnuiți cu locurile, căzuseră Într-o fostă groapă de var, pe fundul căreia era depozitată o grămadă de fier vechi. Desigur, locul fusese imediat Împrejmuit și se luaseră toate măsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fată, că sunt și ei mici și n-au de unde. Avem și noi frați În armată și știm că le e greu. Hai, unde mergem?”. „La baracă”, răspunse soldatul tremurat și cu țiuit În ureche. Fetele preluară comanda. Intrară În dormitorul lung și pustiu. Încercară, hâțânându-le, paturile scârțâitoare de fier. Aleseră două care li se părură de Încredere și cerură două cearceafuri curate. Înfățară cu ele saltelele sfâșiate. Cerură două lighene cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unuia și traseră numerele de ordine. Așteptau cuminți, Înșiruiți la intrare, cu busturile goale și cu prosoapele atârnate pe mâna stângă, cum fuseseră Învățați de sergentul de la cazarmă că era regulamentar să intre dimineața În spălător. „Primii doi!” auziră din dormitor și li se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe ei. Aveau priviri pierdute, descurajate și pline de rușine. Camarazii, de la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pomeni gândind, „n-ar ști nimeni ce-a făcut ea până acum...” Se scutură ca de muște. „Are dreptate tata: mă Îndrăgostesc numai de curve. O fi vreun blestem. Mi-o fi făcut cineva vrăji...” Se ridică și porni spre dormitor. Sufletul, tulburat de dragoste și de rămășițele făcătoare de rău ale vinurilor din noaptea ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să-și pună bocancii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar acum, eventual, îi putea scrie câteva versuri, pe care sora lui avea să le înțeleagă mai sigur. După dispariția lui, sub pretextul de a ține doliu, s-ar fi putut desprinde din mulțimea de femei care se înghesuiau în jurul dormitorului lui Hideyoshi, ca florile de viță la poartă. Când ajunse la moșia sa din Mino, Hanbei își petrecu ziua rugându-se la mormântul strămoșilor săi, după care făcu o scurtă vizită pe Muntele Bodai. Nu mai fusese acolo de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere, oamenii erau treji. — Unde e Domnia Sa? — În apartamentul său de dormit. La intrarea în culoarul care ducea spre dormitorul lui Mitsuhide, Toshimitsu stinse lumânarea. Dintr-o privire, îl invită pe Mitsuharu să intre și deschise ușa masivă. Imediat ce Mitsuharu intră, Toshimitsu închise ușa în urma lui. Doar din cea mai îndepărtată cameră de pe coridor - dormitorul lui Mitsuhide - se strecura lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în culoarul care ducea spre dormitorul lui Mitsuhide, Toshimitsu stinse lumânarea. Dintr-o privire, îl invită pe Mitsuharu să intre și deschise ușa masivă. Imediat ce Mitsuharu intră, Toshimitsu închise ușa în urma lui. Doar din cea mai îndepărtată cameră de pe coridor - dormitorul lui Mitsuhide - se strecura lumina slabă a unei lămpi. Când Mitsuharu privi în încăpere, nu văzu nici slujitori și nici paji. Mitsuhide era singur, îmbrăcat într-o kimono de vară din voal alb, cu sabia lungă lângă el și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe. Pentru el, o mică realizare ca dominația asupra provinciilor de la apus și asupra insulei Kyushu nu era de ajuns pentru a umple o întreagă viață de om. „E dimineață,“ murmură Nobunaga în sinea lui și se ridică, ieșind din dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]