4,224 matches
-
cu bomboane gelatinoase din fructe, În special cu semilunile galbene cu gust de lămâie. Ceea ce a determinat ca acapararea trufelor de către Rosamund să aibă un efect atât de atrăgător pentru Ravelstein era faptul că soția mea apărea ca o tânără drăguță, bine crescută, manierată, inteligentă. Îl incita pe Ravelstein ideea că se Îndrăgostise de un tip În vârstă ca mine. - Există o categorie de femei care, În mod firesc, se lasă atrase de bărbați bătrâni, Îmi spunea el. Așa cum am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bună. - Se descurcă la fel de bine ca și ceilalți. Greaca ei e mai mult decât corectă, și nu‑i scapă nimic, Înțelege perfect textele. Foarte nervoasă și nesigură pe sine. Și foarte atrăgătoare, nu? Nu‑i genul sexi, dar e realmente drăguță. Ravelstein nu a știut‑o; o dată i‑am luat‑o și eu Înainte. Nu aveam de gând să‑l las pe el s‑o aleagă pe Rosamund pentru mine. Nu‑i puteam Îngădui să‑mi aranjeze căsătoria așa cum făcea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein. Era o convingere care nu‑l părăsea niciodată. Figura În toate raționamentele lui. Adeseori vorbea favorabil despre Rosamund. O considera onestă, muncitoare, inteligentă. Era o tânără drăguță și vioaie. Femeile tinere, gândea Ravelstein, erau Împovărate de ceea ce numea el “Întreținerea farmecului”. Mai mult, natura le Înzestrase cu dorința de a avea copii, prin urmare de a se mărita, deci dorința stabilității vieții de familie. Lucru care, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu entuziasm. Dar carnea din piață era grosolană. Când Îmi pregătea supe, nu suportam să Înghit nici măcar o lingură. Francezii de jos continuau să gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te examineze un doctor? E un doctor francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întâlniri ar fi fost mai lungi (deși preferam să fie cât mai scurte posibil), le‑aș fi vorbit despre soția mea, căreia Îi revenea tot meritul. Din când În când se materializa câte un specialist care o observase: „Ce femeie drăguță!”. „Ce devotament!” Adeseori rudele muribunzilor arată ca niște păsări buimace, zăpăcite de luminile de pe câmp și care zboară orbește. Dar nu era și cazul lui Rosamund. Ea făcea tot ce era necesar ca să mă salveze. Și de aceea, personalul secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
toate medicamentele care mi‑erau prescrise și medicii au constatat că‑i putea informa despre felul cu reacționasem la fiecare doctorie În parte, la ce eram alergic și la ce nu, și ce tensiune avusesem alaltăieri. În capul acestei femei drăguțe exista un aparat de sortare extensivă. Mi‑a spus, plină de Încredere, că vom apuca adânci bătrâneți, că vom Înainta bine În noul secol. Mi‑a declarat că sunt o minune. Eu unul mă vedeam mai curând ca o pocitanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iubit, te iubesc, ce-i aia? Un cuvânt slav din care imposibil să pricepi ceva. Pe când te voiesc de-a binelea e foarte clar. Ce zici? Aveți dreptate, doamnă Aurora. ─ Măi băiete, măi! Să știi că și eu te iubesc, drăguță. Mă bucur că ai venit. Nevasta ce-ți face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă, iar au apucat-o durerile de spate. Dar copiii sunt bine. Mă descurc. Uite de ce te-am rugat să vii. M-a sunat Paul Cantuniari că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
destul ca să nu ne mai ia fata? întreabă și Garofița. Stau toți trei la masa din sufrageria familiei Mihai. E pe la amiază, toată dimineața domnișoara Carbon a stat pe Obcina Mare, la evidența populației. Cunoaște acolo pe cineva, un locotenent drăguț care a mai ajutat-o și altă dată. Mai un zâmbet, mai o ochiadă, a mers. De fapt, a fost ușor, nici ea nu se aștepta să fie atât de ușor, domnul locotenent îi scrisese certificatul pe loc, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Radu, spuneți-mi Radu. Și eu pot să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cumva ceva? — Nimic, am răspuns eu. Când le-ai văzut ultima oară? M-am întors cu gândul la trecut și am reușit să-i dau data exactă când îi văzusem ultima oară pe tatăl Helgăi, pe mama ei și pe drăguța ei surioară plină de imaginație, Resi Noth. — 12 februarie 1945, am precizat și i-am povestit despre ziua aceea. Ziua aceea a fost o zi atât de geroasă încât mă dureau până și oasele. Am furat o motocicletă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a zis ea. Asta n-o mai cred. Vrei să-ți spun ceva? întrebă ea. — Dă-i drumul! De vreme ce nimeni n-o să mai trăiască prea mult, zise ea, nu văd de ce nu ți-aș spune că te iubesc. E foarte drăguț din partea ta. — Vorbesc serios, chiar te iubesc, insistă ea. Când trăia Helga și veneați amândoi aici, o invidiam pe Helga. Când a murit Helga am început să visez cum o să cresc și o să mă mărit cu tine și-o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
viață, încât nu mi-a trecut prin cap că ar putea să prefere moartea. Eram în suficientă măsură un om de lume sau suficient de lipsit de imaginație - alegeți ce vă place - ca să cred că o fată așa de tânără, drăguță și deșteaptă va ști să-și facă viața agreabilă, indiferent unde ar arunca-o în clipa următoare soarta și politica. Și după cum i-am explicat și ei, nu putea s-o aștepte nimic mai rău decât deportarea. Nimic mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adăugat el. — Nu m-am gândit niciodată la asta, am recunoscut eu. — Altfel de ce s-ar schimba oamenii așa de tare? a insistat el. Fratele meu s-a dus în Japonia și mi-a spus că japonezii sunt cei mai drăguți oameni pe care i-a întâlnit vreodată și totuși japonezii l-au omorât pe tata! Gândește-te puțin la treaba asta! — S-a făcut, am zis eu. — Musai să fie chimicale, nu-i așa? insistă el. — Înțeleg ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat. Părea că se gândește la lupta dintre generații. Oftă resemnat, în cel din urmă: - Insuportabil, într-adevăr, din punctul de vedere cu canicula. Altfel, oamenii sunt drăguți, n-am ce zice. Dar nu-ți vine să crezi ce-i acolo. Mai ales noaptea. Încep ăia să urle, să geamă, se plimbă pe culoar ca drogații. Ce-or fi vrând? Acuma au adus și un popă care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
biserici în Viena. Într-un fel, m-am bucurat că-și pierduse buletinul. Însemna că va trebui să urmăresc rubrica Pierderi din ziare și să mă aștept la o recompensă substanțială. În fața casei, am examinat iar poza. Era o fată drăguță, dar avea buzele mult prea mari pentru gustul meu. Într-adevăr au fost uimiți - și doamna director, și Magda, și ceilalți. Parcă noaptea trecută nu arăta așa frumos. Era mai ceva ca în desenele animate, unde curățenia e sugerată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și în final întreaga clădire a institutului. Am pus și mici capcane pentru zilele când inspectorii veneau neanunțați. Paul montase un dispozitiv în podea programat să se activeze și să pună piedică în timpul controalelor, mă rog, tot soiul de chestii drăguțe, dar și unele foarte importante. Singura limitare a proiectului era dată de dimensiunea spațială și de cei 34 de ani de previziune. Noi am prevăzut că întreaga clădire va fi foarte afectată în ’77, de unde am presupus că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-l schimbe când o fată i-a zis că ăla cu piciorul nu-i Hector, ci Ahile, dar până și taică-su s-a învățat să-l strige Hector, că adică Hector seamănă cu Nestor, și chiar e mai drăguț. Mă plictisea îngrozitor. A fost totuși o chestie că a adus televizor. Și așa am aflat încă ceva: că se uită la filme porno, ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu mai era muzică, lumea se răsfira și puțini continuau să bea și să fumeze, iar fata voia să fumeze iarbă, pentru că nu putea fi altceva (și tolomacul de Beni e nervos pe curent), și avea o siluetă cel puțin drăguță, cu linii suple și delicate, deși mi se pare că avea pantaloni largi, cu lanț. M-am ridicat. Când m-am ridicat, am atins doza de Tuborg cu piciorul și am vărsat-o pe jos. Am înaintat cu lumina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în afară de faptul că roșea, din când în când în când, lui nu-i păsa de ei. Îl chema Matthew și era foarte dulce. Am hotărât că-mi trebuia și mie un Matthew. În locul ei, aș fi ales pe cineva mai drăguț, dar ea nu se cobora, în mod evident, până la nivelul acestui mizer snobism estetic. Mai târziu, aveam să aflu că, făcând această observație, mă înșelasem amarnic în privința ei. Fusesem chemată în sala de repetiții, o aulă bisericească din Belsize Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați pe care-i știam să le stea bine în așa ceva; deși era subțire, pantalonii i se mulau pe fundulețul rotund și drăguț. Pantalonii dungați nu stau bine dacă atârnă ca o pleașcă, la spate, în lipsa unor fese bombate. Cafea și după aia vorbă, spuse cu hotărâre, luând-o pe urmele lui Marie, în camera de aranjamente florale. Cine e tinerelul ăsta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
valea tu, ăla de la Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre și care habar n-aveau să se dea cu ruj. Clonele lui Robert Smith 1. Atât de răpitoare. —Iată o porție de mafie de Cambridge, mă informă Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bucuros să-și audă numele rostit de augustele buze încât orice alte cuvinte care îl însoțeau aveau o importanță minoră. —O cunoști pe Sally de la școala de arte, nu? îmi zise Sophie. Nu încetam să mă minunez de cât de drăguță era, cu ochii ei mari, cu gene ascuțite pe fața în formă de inimă și de cât de vădit era rolul modei actuale de a ascunde toate astea. Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma. Nu mă fraierea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]