8,488 matches
-
soarelui cald (1969). Ceea ce îi caracterizează temperamentul este sentimentul de independență, de refuz al constrângerilor, dar și o puternică dorință de autoiluzionare. În poezia lui coexistă contrastele: pe de o parte - un vitalism debordant, pe de alta - o oboseală copleșitoare, dublată de o neliniște bântuită de spaime, de întrebări existențiale. Cartea Mașina timpului (1975) este expresia altei vârste și a altei atitudini. Exuberanța și vitalismul au dispărut, lăsând loc unei noi ipostaze a poetului: aceea în care „înnebunind de luciditate”, „nu
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
operațiune, pentru identificarea sepulturilor și supravegherea transferului. Pe de altă parte, Augusta se află după o îndelungată cură de psihoterapie și, în principiu vindecată, își reasumă sinele, printr-o autoscopie retrospectivă - în care anamneza morții Agatei are un loc important -, dublată de o mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
de afinitățile cu poetica argheziană, concretizată în prima carte, Pasărea paradisului (1939), culegere de versuri care inaugurează o colecție îngrijită de G. Călinescu, se bucură de aprecierile criticii și reprezintă, poate, vârful valoric al scrisului lui P. Vocația lirică e dublată de aceea de umorist, în genul epigramatic; numit în 1945 redactor-șef al ziarului constănțean „Cugetul liber”, dar stabilit un an mai târziu la București, va deține mai bine de două decenii funcția de redactor la revista „Urzica” (1952-1974). Următoarele
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
o „povestire vie”), de Lucian Boz (pentru „vioiciunea și ochiul ascuțit”, ce îi permit să realizeze, cu un “condei acid”, „o vie și susținută șarjă contra politicienilor”) și de Nicolae Roșu (care constată „un spirit de vrajbă cu lumea înconjurătoare”, dublat de o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta, Perpessicius îi reproșează falsa abordare, motivare și tratare a temei, ceea ce face ca scrierea să eșueze
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
deplin: el merge întotdeauna la izvoare, caută să aducă date inedite, să corecteze aserțiuni și informații intrate în uz, să demoleze false gloriole, luptându-se cu diletantismul unor istorici literari. Latura polemică este poate cea mai fascinantă, deoarece specialistul e dublat de un polemist împătimit, cu vorbe de duh memorabile, rămase în istoria nescrisă a vieții academice clujene și mai ales în memoria generațiilor de studenți care i-au urmărit vituperările, izbucnirile umorale de mare efect. A publicat un volum din
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
posibilitatea și legitimitatea împreunării lor o căutăm pe suprafețele liniștite ale logicii obișnuite. Sunt însă și altfel de logici; există o logică a instinctului, există una a pasiunii. Bănuim un determinism al furtunei, închipuim o cauzalitate a valului. [...] O Casandră dublată de o analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale ființei nostre, purtând cu sine
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
întruniți fortuit într-un compartiment de tren, un tânăr bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte) vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a cunoaște este a pune în acuzație, adevărul - pentru a fi acceptat - trebuie să treacă mai întâi printr-o lungă contestație
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat Gazotti este dublată de alte două, unde eroi sunt nepoata sa, Mândra, pianistul Dragoș Donea și Valentin Albotă. Acesta din urmă se află, de asemenea, în centrul unui volet secundar, al istoriei propriei familii, identificată în mare parte cu existența Băncii Cambanis, care
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind un model de exegeză atât prin pertinentele note pe marginea textului, pe care aproape îl dublează, cât și prin excursurile referitoare la principalele probleme ridicate de acesta - teoria despre comedie și concepția despre istorie a Stagiritului -, precum și despre natura inspirației la Aristotel și Horațiu. Ca traducător, a publicat Fragmentele eleaților, cu texte din Xenofon, Parmenide, Zenon
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale. Aparatul critic este, în esență, o confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul care demonstrează natura proteică a geniului eminescian, reintegrează fragmentele disparate, delimitează etapele creației, cronologia ei interioară. Este pus în aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea în timp
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
mișcările lipsite de spectaculozitate ale unui elev, student și apoi mărunt funcționar din România anilor ’50, sub o formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
evreul generic”, „abstract” și „virtual” sunt urmărite exhaustiv, de la portretul fizic și profesional la cel moral și intelectual, de la portretul magico-mitologic la cel religios, fiecare dintre aceste portrete fiind dezvoltat în câte o secțiune separată. Studiul de imagologie etnică este dublat de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
unul (1982), Clopote sub apă (1984), Moștenirea (1987), Munții nu cad (1989). Pentru schițele de început, apărute în 1959 în presă, i se atribuie Premiul revistei „Luceafărul”. Doi factori generează în principal, dar și limitează, proza lui O.: temperamentul coleric, dublat de o melancolie ce izbucnește pe alocuri în semn de frondă, și, în al doilea rând, experiența sa de viață, care explică personajele, ca în proza americană, traversând rebele cele mai diverse medii sociale și practicând meserii dintre cele mai
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
și Don Quijote sunt transferate sub chipurile lui Anghelache și al mai vârstnicului său însoțitor; mașina Felicia Imaculata reprezintă nechezatul peste timpuri al Rocinantei, gloaba Cavalerului Tristei Figuri. Narațiunea principală, cea care desfășoară harta drumului străbătut de cei doi picaro, este dublată de numeroase narațiuni secundare. Rama devine adesea o simplă rampă de lansare a noi fire epice - diverse povestiri ale unor personaje care într-un chip sau altul intersectează traseul celor doi. Construcția romanului este, tehnic vorbind, ingenioasă. Funcția naratorului este
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
configurații strict obiective ale sistemelor sociale și umane. Schema funcțională, după cum s-a văzut, nu cuprinde în ea ca elemente fundamentale nici o formă subiectivă. Subiectivitatea este pusă complet între paranteze. Categoriile „obiective” ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte (Zamfir, 1972). În cadrul schemei funcționale sepresupune că subiectivitatea reprezintă un mediator al mecanismelor obiective, ea exprimându
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
numai dinamica „naturală” a sistemului cercetat, ci și dinamica sa posibilă, în vederea optării pentru diferite strategii politice. Autorii analizează, astfel, ce s-ar întâmpla dacă s-ar introduce un control eficace asupra poluării sau a creșterii populației, dacă s-ar dubla resursele naturale disponibile pentru procesul productiv etc. Se evită catastrofa dacă se introduce o măsură sau alta? În cadrul modelului definit atunci de autori, singura soluție care putea duce la o stare stabilă, echilibrată a lumii era celebra „creștere zero”: înghețarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presiuni complexe exercitate asupra sociologului, având o dublă sursă: intern-științifică și extern-socială. În calitatea ei de cunoaștere științifică, sociologia conține în ea însăși presiuni spre dezvoltare într-o direcție obiectivă, echidistantă, spre contracararea contaminărilor ideologice necritice, manipulative. Critica internă este dublată de o critică externă. Monopolul ideologic al claselor dominante tinde să fie spart. Există un proces tot mai clar de conștientizare independentă la nivelul tuturor claselor și grupurilor care compun societatea contemporană a propriilor lor poziții și interese. Pe de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de stadii necesare care, în medie, necesită fiecare un anumit timp: apariția unei noi idei științifice, aplicarea ideii sub formă de tehnologie, difuzarea industrială sub formă de bun de larg consum a noii tehnologii; sau în cât timp s-au dublat cunoștințele științifice în secolul trecut spre deosebire de timpul necesar în momentul actual. În principiu, acest tip de probleme par justificate pentru o teorie generală a evoluției. Ne-am putea întreba în continuare care sunt diferențele dintre o știință generală atemporală și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
orientat spre perfecționare, spre identificarea unor soluții mai bune decât cele practicate, deși și acestea din urmă pot fi suficient de bune. Din cauza acestei superiorități în comportamentul uman individual și colectiv există o puternică tendință ca mecanismele cibernetice să fie dublate și înlocuite de mecanismele decizionale. În fine, datorită faptului că mecanismele cibernetice sunt fundate pe o lungă secvență de încercări și corecții, ele sunt eficace în mod special în medii relativ stabile în medii dinamice, mecanismele cibernetice pot claca definitiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
engleză. Trăia repliată în sine însăși. In anul academic următor, Gwen a început cursurile de infirmieră, „o a doua alegere și ultima mea șansă de a reuși”. Ingrozită în perioada examenelor, ea a observat cum crizele sale de bulimie-vomisment se dublează și s-a prăbușit într-o stare de depresie severă. A luat în greutate (59 kg) și a început atunci să abuzeze de laxative pentru a ajunge din nou la 55 kg. Epuizată și disperată, ea i-a mărturisit mamei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să se însoare, dar, scos din minți de această nouă intervenție în viața lui, puștiul îl ucide. Interesantă este construcția cărții, care, dincolo de dinamica acțiunii, de ritmul susținut, motivat și de trama polițistă, este un roman dublu: povestea propriu-zisă e dublată, în fundal, de o poveste a poveștii, scrisă de un personaj-martor neutru - Ștefan Albini, cel care scrie și care, prin aceasta, determină într-un fel povestea celorlalți, a lui Theodor Hristea, a Cristinei (amanta doctorului) și a puștiului. Chestionarea adevărului
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]