3,549 matches
-
nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune "El Bosco". Aflat în sudul Olandei de astăzi, 's-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari orașe ale ducatului Brabant, care aparținea din 1430 ducilor de Burgundia. Nu se cunosc detalii din viața sa. Fiu și nepot de pictori, proveniți probabil din Aachen (în flamandă: "Aken"), continuă tradiția familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
perioada carolingiană. Din 1157, Lausanne s-a aflat sub stăpânirea dinastiei Zähringer, al cărei ultim reprezentant a murit în anul 1218. Terenurile întinse de pe malul nordic al lacului Geneva au intrat apoi sub controlul episcopiei.Orașul se afla sub jurisdicția ducilor de Savoia.În anul 1434, Lausanne a fost ridicat la rangul de oraș liber imperial, iar în 1525 s-a aliat cu orașele Fribourg și Berna pentru a frâna tendințele expansioniste ale demnitarilor bisericești și ale nobililor din "Casa de
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea asupra „Oceacului de peste Nistru”. În secolul al XVII-lea, la 1681, o parte din Transnistria a intrat în stăpânirea domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici au fost atunci organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei, dovedită de condicile de socoteli și biruri ale acestora, a durat până în 1713. Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
Este doar o cetate că multe altele, un cuib liniștit între munți care este al lor încă din evul mediu. Este puțin mai mult, ca un municipiu în cadrul Statului Papal, o mică autonomie fără întăriri, fără apărare. În Italia pretutindeni duci, mari prinți, marchizi, baroni, regi și împărați. Peste tot este răspândită asuprirea și absolutismul. În Olanda situația este mai puțin posomorâta. În Veneția apare o mică rază de lumină. Ajunge la Veneția vestea că pe un vârf al muntelui Apenin
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]
-
de 98.757 de locuitori și ocupă o suprafață de 43,15 km², fiind unul dintre cele 100 mai des populate orașe ale țării. Se învecinează cu comunele Kobylnica și . Stolp a primit drepturi de oraș în anul 1269 din partea ducilor lui Danțig. Drepturile au fost confirmate în 1310 de către margrafii Brandenburgului. A fost pentru mult timp un centru administrativ și comercial al regiunii — nefăcând totuși parte din Liga Hanseatică — până în 1648, când Ducatul Pomeraniei a fost împărțit între Brandenburg-Prusia și
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite. Churchill s-a născut în familia aristocrată a Ducilor de Marlborough. Tatăl său, Lord Randolph Churchill, a fost un politician carismatic care a îndeplinit funcția de ministru de finanțe. Mama sa, Jenny Jerome, a fost o americancă care avea o poziție socială importantă. Ca tânăr ofițer de armată, a
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
înr-un sondaj din 2002, Churchill este considerat una dintre cei mai influente persoane din istoria Marii Britanii. S-a născut pe data de 30 noiembrie 1874 într-un dormitor din Blenheim Palace, Woodstock, Oxfordshire. A făcut parte din familia aristocrată a Ducilor de Marlborough, o ramură a familiei nobiliare Spencer. Winston Leonard Spencer-Churchill, folosea, ca și tatăl său, numele „Churchill” în viața publică. Strămoșii săi, George Spencer și-a schimbat numele în Spencer-Churchill în 1817 când a devenit Duce de Marlborough, pentru
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
și a districtelor turcești Erdehan și Kars, precum și asupra districtului georgian Batumi. Cea mai mare parte a acestor teritorii au fost cedate Imperiului German, care intenționa să le transforme,de facto, în părți ale imperiului, prin impunerea unor regi sau duci dependenți de Imperiu. În legătură cu teritoriile cedate, tratatul stipula că "Germania și Austro-Ungaria vor hotărî soarta lor viitoare de comun acord cu populația locală ". Se intenționa, de fapt, să fie impuși candidați germani pe tronurile Finlandei, Letoniei și Lituaniei. Până în cele
Tratatul de la Brest-Litovsk () [Corola-website/Science/298538_a_299867]
-
târziu au arătat că prezența românească în acest teritoriu datează din Evul Mediu. Potrivit lui, au existat două etape principale în domeniul migrației și instalarea țăranilor moldoveni în acest teritoriu, care a devenit patria sa. Prima a fost în timpul domniei lui Duca Vodă la sfârșitul secolului al 17-lea, iar a doua sub rus împărăteasa Ecaterina cea Mare. Smochină a vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care a ajuns până la est ca Oleksandriya. Smochină însăși era descendent ai răzeșilor
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa Inocențiu al III-lea (1204). Mențiunea germană din "Nibelungenlied" a unui "duce Ramunc din Țara Vlahă" (circa 1215 - 1220), și apoi cea a ducilor "Roman și Aloha" de către misionarul italian Giovanni da Plan Carpino (1247), întâlniți la curtea hanului tătar sunt indicii prețioase că în prima parte a secolului al XIII-lea cei doi erau deja cunoscuți. Între această epocă și cea a prezumtivei
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
primar al Odesei caracterizează astfel activitatea lui Inculeț: După Unire Ion Inculeț a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte al Consiliului de miniștri în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-1937). În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei și Unirea din 1918, el spunea: La 10 octombrie 1918 Inculeț a fost ales membru al Academiei Române la recomandarea lui Petru Poni. Inculeț s-a stins din viață în urma unui atac
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
pe cea a Daciei (doi lei afrontați, care sprijină o sabie). Ulterior, variante unite ale stemelor Moldovei și Țării Românești s-au regăsit în sigiliile multora dintre domnitorii secolului al XVII-lea: Radu Mihnea, Vasile Lupu, Grigore I Ghica, Gheorghe Duca. Acest lucru semnala fie o situație reală (domnii în ambele țări) fie o aspirație de viitor. Un loc aparte îl ocupă stemele sau sigiliile care conțin scena săgetării corbului, ori corbul cu inelul în cioc. Acestea erau menite să sugereze
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
un permanent colaborator al lui Ion I. C. Brătianu, pe care l-a susținut în toate acțiunile întreprinse pentru apărarea integrității țării și a formei de guvernământ, pentru realizarea reformelor vizând modernizarea structurală a societății românești. După spusele lui Ion Gh. Duca, a fost "„singura personalitate populară din acele vremuri deoarece, în calitate de primar al Iașului (27 aprilie 1914 - 14 decembrie 1916) și de șef al organizației liberale locale, a făcut eforturi deosebite pentru încartiruirea refugiaților și aprovizionarea populației”". El a depus eforturi
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
aprovizionarea populației”". El a depus eforturi extraordinare pentru reîntregirea României în hotarele sale naturale, locuința sa din fața Universității ieșene devenind un loc de întâlnire a politicienilor acelor vremi (Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Barbu Delavrancea, Nicolae Iorga, Vintilă Brătianu, Ion Gh. Duca, Vasile G. Morțun, Emil Costinescu și alții). De asemenea, s-a ocupat de buna dezvoltare, gospodărire și reconstrucție a orașului Iași de după Primul Război Mondial. În noiembrie 1916, a fost ales în funcția de vicepreședinte al Adunării Deputaților. Remarcat de către
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh. Duca, care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția "„a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
în 1624 pe care a făcut adnotarea că era la acea dată "„starețul mănăstirii Sf. Axente și episcop al Țării Vlahilor”". Ca urmare a unor persecuții, dar și a creșterii impozitelor, în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1669-1672) și în anii următori, a avut loc o emigrare în masă a armenilor din orașul Suceava, împreună cu episcopul Mennas, în Transilvania, unde unii dintre ei au trecut la catolicism. Astfel, mănăstirea și-a pierdut din strălucirea de odinioară. La
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
Lărgeanca"), " Unde am să nasc?". A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la Borșa, Sighet șiOradea, și despre "Evreii din Maramureș" (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr.Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod. A tradus din literatura universală, uneori in colaborare cu soția, Lisette Daniel-Brunea.
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
Constantin Petrovicescu a fost trecut în rezervă la 4 septembrie 1938, invocându-se ""atitudinea avută în procesul Codreanu"", când a cerut achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu și a generalului Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul în procesul intentat acestora după asasinarea primului ministru I.G. Duca. La 25 octombrie 1940, prin decretul generalului Ion Antonescu, prim-ministru al guvernului național-legionar, Constantin Petrovicescu, ministru de interne din partea Mișcării Legionare, era ridicat retroactiv la gradul de general de divizie cu vechime de la 1 iunie 1938 și era reintegrat
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
președinte, și de generalii Costandache, Cămănescu, Dona și Filip, membri, au fost judecători în procesul intentat unui număr de 52 de căpetenii ale Mișcării Legionare, printre care Corneliu Zelea Codreanu și generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, în legătură cu asasinarea fostului prim-ministru I.G. Duca pe peronul Gării Sinaia, în data de 29 decembrie 1933, de către o echipă de trei legionari, numiți ulterior Nicadori. Generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, fiind militar, nu putea fi judecat decât de judecători cel puțin egali în grad cu el, astfel că
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
o notație proprie și un sistem de scriere original, find primul de acest fel din lume. În Constantinopol, centru cultural puternic și inima Bizanțului (și putem afirmă că chiar a întregului creștinism), arta capătă o direcție ascendentă care incearca sa duca omul spre Dumnezeu. În plan muzical apar două mari școli de psaltichie: școală aghiopolită, renumită pentru măiestria punerii cântărilor după podobii (cântări model) și școala constantinopolitană, născută în Mănăstirea Studion, renumită pentru adâncimea duhovniceasca a frazelor care trebuiau cantate. În
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
Cantacuzino grecul etc... Toate aceste întâmplări, fac ca Șerban Cantacuzino să nu intre în posesia moșiei Cotrocenilor, decât după 11 ani și 5 luni, adică la anul 1671, noiembrie, 18” Un episod important pentru istoria Cotroceniului îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă împotriva lui Șerban Cantacuzino, care ajunsese atotputernic în vremea respectivă. Astfel domnitorul a încercat să-l elimine pe acest pretendent la tron pentru a scăpa de concurență: „Pe când Duca Vodă era „cu împărăția la Kehrin”, simțind lucrurile, trimite emisari
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
Un episod important pentru istoria Cotroceniului îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă împotriva lui Șerban Cantacuzino, care ajunsese atotputernic în vremea respectivă. Astfel domnitorul a încercat să-l elimine pe acest pretendent la tron pentru a scăpa de concurență: „Pe când Duca Vodă era „cu împărăția la Kehrin”, simțind lucrurile, trimite emisari în secret să-l prindă, dar Doamna îl înștiințează și atunci Șerban Cantacuzino fuge, în ziua de 7 octombrie 1678, la moșia sa de la Cotroceni. Aici el stă ascuns trei
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
dată teritoriului din sudul regiunii Țărilor de Jos. Regiunea cuprindea marea majoritate a teritoriului actual al Belgiei (cu excepția Principatului episcopal Liège care făcea parte din Sfântul Imperiu Roman), teritoriul Luxemburgului și teritoriul actualei regiuni franceze Nord-Pas-de-Calais. Începând din secolul XIV ducii de Burgundia au unit provinciile Țărilor de Jos, care au intrat în 1482 sub dominație Habsburgică. În timpul Războiului de optzeci de ani provinciile din nord s-au separat formând Provinciile Unite. Provinciile din Sud au rămas sub dominație habsburgică, mai
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia (ctitorită de el și sfințită la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în anul 1990). În schimbul Hlincei, el
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
Ravenna, "Ducatus Romanus", Calabria și Apulia. Următoarele două sute de ani ei au încercat să ia aceste teritorii de la Imperiul Bizantin. Statul lombard era diferit de statele germanice precedente din Europa occidentală, fiind considerat cu adevărat barbar. Inițial, era puternic descentralizat, ducii având suveranitate practică în ducatele lor. Timp de un deceniu, după moartea lui Cleph în 575, lombarzii nu au ales un rege. Primul cod de legi scris a fost scris într-o latină stricată în 643: "Edictum Rothari". Era în
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]