9,239 matches
-
Iluminismul a ajuns în cele din urmă dincolo de ceea ce și-a stabilit ca limită a consistenței, nu în sensul deschiderii care include alternative, ci în sensul celei care exclude metode. Experimentul ca instanță a adevărului în cunoaștere a scos din ecuația cogniției ceea ce nu putea fi imitat sau reprodus. Adică, Iluminismul a exclus pur și simplu antinomia esențială a limitei, de a fi și de a nu fi (ca posibilitate) demonstrată empiric. Cumva metafizic a eliminat din calea posibilului chiar limita
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
emancipatoare, atribuită, prin relaționarea consumator-producător, celor care li se interzisese anterior accesul în Agora, deschizându-li-se de acum drumul către Piață. Chiar și pervertirile noționale nu au rezolvat inadecvarea din conținutul Economiei raționaliste, de natura adversității părților implicate în ecuație. Limbajul primenit, care invită atenția spre perceperea statutului corect politic al egalității de șanse și rol, cum ar fi cel sugerat de conceptul de „capital uman”, de exemplu, nu rezolvă adevărata problemă a maniheismului de funcții și consecințe. Creează o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de sub semnificația principiului adversității. Chintesența manifestă a principiului adversității, de tipul coruperii maniheismului etic, o reprezintă economia concurențială, mai sinceră ca limbaj, dar și mai sofisticată în pervertirea relaționărilor, mai ales în destinația socială a finalității. În această formulă conceptuală, ecuația economiei cedează identitatea ecuației Politicii, finalitatea procesului economic fiind echivalată cu finalitatea procesului politic, avuția devenind interșanjabilă ca sens cu puterea, până la fuziunea generatoare de practici și instituții. În această configurare, conceptualizarea Economiei deschide Cutia Pandorei spre speculație și virtual
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Chintesența manifestă a principiului adversității, de tipul coruperii maniheismului etic, o reprezintă economia concurențială, mai sinceră ca limbaj, dar și mai sofisticată în pervertirea relaționărilor, mai ales în destinația socială a finalității. În această formulă conceptuală, ecuația economiei cedează identitatea ecuației Politicii, finalitatea procesului economic fiind echivalată cu finalitatea procesului politic, avuția devenind interșanjabilă ca sens cu puterea, până la fuziunea generatoare de practici și instituții. În această configurare, conceptualizarea Economiei deschide Cutia Pandorei spre speculație și virtual, aducând grozăvia experimentului în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop randamental care a dus la scoaterea din ecuație a omului. Este nu doar întoarcere propriu-zisă, ci inversiune de sensuri, semnificații, procese și finalități în raport cu economia platonică ce se fructifică în economia antropică, sugerând totuși o cale (care conține un salt radical) pe care o numesc drept calea situațională
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adiția formelor de economie, căci reprezentarea lor tetraedrică se transformă în sferă, cel mult, deși cel mai sigur este vorba despre o suprafață configurată mandelbrotian, simplificată pentru înțelegere la un cerc. Intersecțiile sectoriale ale perspectivelor economice sugerate de principalele funcții (ecuații) folosite în descrierea (formalizarea) Economiei - funcția de producție, funcția monetară și funcția pieței (E - ca economie reală, M - ca economie monetară și P - ca mecanismul de reglare numit piață) - arată în felul următor: Starea de raționalitate a eforturilor de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să fie maxim. Evident că Economia ne descrie starea ideală, realitatea însă, cum am văzut, se îndepărtează tot mai mult de această stare. Economia este înainte de toate un produs al cunoașterii și nu doar un consum energetic și financiar. În ecuație se află două variabile de capital antreprenorial: capitalul uman și capitalul financiar, amândouă având inovarea ca funcție randamentală. Noua problemă a Economiei este fundamentarea unui model explicativ al îndreptățirilor la prosperitate. Sugestia economiei antropice nu este o iluzie. Recurs la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cogniția economică seamănă cu evaluarea pe care o face medicul a stării unui pacient pentru a-i prescrie medicația. Starea economică nu este invariabil repetitivă, nu are conținuturi transcendente decât dacă reducem totul la absurd, adică scoatem omul viu din ecuația economică. Ceea ce, se știe, pare să fie o preferință a unor teoreticieni să renunțe la propria conștiență pentru a ne propune teorii „superbe”. Problema cogniției în Economie este în esență problema celui care declanșează cogniția. Este, pe scurt, o problemă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
înfrânte în alte științe ar fi o variantă de urgență a soluției. Sugestiile sunt numeroase. Bunăoară, timpul nu mai poate fi interpretat doar ca resursă în conceptualizarea economică și mai ales ca ceva exterior, dat, limitat pentru că asta scoate din ecuația economică omul. Timpul (știm deja) este un flux al conștienței, este subiectiv, este un ingredient inefabil al celui care este și observator, și obiect, și finalitate în procesul economic. Timpul nu mai poate să rămână în înțelesul de program de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca dimensiunea intersubiectivă a naturii umane (Economia se hominizează). Cezura este de factură paradigmatică pentru că Economia se dematerializează și la propriu și la figurat, materialismul întorcându-se definitiv în lumea hobbesiană a trecutului, apar procedurile prin care omul revine în ecuația economiei ca ființă vie, și nu doar ca forță de muncă, și se rupe definitiv dependența verticală care a generat adversitate instalându-se dependența firească, pe orizontală a relațiilor. Desigur, în limbajul curent, cuvântul sistem și derivatele sale abundă și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Modelele de economie nu au aceeași anvergură a consecințelor și semnificațiilor și nici gradul de cuprindere. În esență, un model de economie se referă la viziunea asupra reglatorilor și la modul în care se gestionează funcțiile economice și se rezolvă ecuațiile economiei. Modelele atașate sistemelor pot fi modelul economiei de piață autoreglată, modelul economiei de piață reglementată, modelul economiei de piață coordonată, modelul economiei sociale de piață, modelul economiei socialiste de piață etc. Raportat la funcțiile Economiei, putem considera modelul economiei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... 5 O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. În secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: hard-disk-ul informatic. În orice caz, cauzalitățile oarbe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de consistență internă). Din punctul de vedere al valabilității în timp a evaluării diagnostico-prognostice, este evident că valabilitatea cea mai lungă o vom obține în cazul personalităților hiperintegrate, iar cea mai scurtă, în cazul personalităților slab integrate. Dacă introducem în ecuație și legile heterocroniei și heteronomiei, ajungem la concluzia că în sistemul personalității raportul constant/variabil își modifică semnificativ aspectul de-a lungul vieții individului: până la vârsta adultă, predomină variabilul de tip antientropic, susținând procesul dezvoltării; la vârsta adultă, până la limita
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
evoluție în cel mai bun caz mediocră într-un rol profesional. Avizul de inaptitudine nu reprezintă o contraindicație generală și nu poate fi extins automat la orice altă activitate. Avizul psihologic nu este rezultatul unei aprecieri actuariale, folosind o formulă (ecuație regresivă în care scorurile la testele psihologice sunt puse în legătură cu criteriul profesional) derivată empiric, ci se fundamentează pe realizarea unei complementarități (optime) între metodele „psihometrice” și cele „clinice”, utilizate în cunoașterea psihologică a persoanei, în acord cu tendința contemporană de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
strict caracteristicile liderului: predispoziție spre asumarea responsabilității, control emotiv, integritate personală, comunicativitate, ascendență, trăsături pozitive de caracter, experiență și activitate, maturitate, creativitate și independență etc. (Petrullo, Bass, 1961; Stogdill, 1974; Radu, Iluț, Matei, 1994 ș.a.). Reconsiderarea factorilor de personalitate în ecuația conducerii a implicat și luarea în studiu a unor noi variabile (locul controlului - Rotter, 1966), a unor structuri operaționale (structuri de procesare a informației - Lord, 1985; Lord, Maher, 1990; structuri atributive - Green, Mitchell, 1990 ș.a.) ceea ce reprezintă revenirea pe un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și grupul condus, factorii de personalitate și motivațiile care-i permit integrarea în rol. 3. Obiectivele cercetării Cercetarea pe care am inițiat-o și-a propus să identifice componentele competenței psihosociale în structura personalității liderului militar, ponderea acestor componente în ecuația de regresie a eficienței conducerii, structura factorială a competenței psihosociale, precum și eventualele aspecte diferențiale în structura competenței, în funcție de nivelul ierarhic în organizația militară. În cele ce urmează ne vom referi doar la rezultatele subsumate obiectivului de identificare a structurii factoriale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
structura factorială a competenței psihosociale s-a validat. 6. Concluzii Structura factorială a competenței psihosociale a conducătorului militar este o realitate multidimensională, cu componente cognitive, motivațional-aptitudinale și relațional-comportamentale. Validarea acestei structuri s-a făcut și indirect, în sensul că în ecuația de regresie a eficienței conducerii militare au intrat variabile semnificative din fiecare dimensiune. Implicațiile sunt numeroase, atât în planul formării liderilor militari, cât și în acela al evoluției lor în carieră. Bibliografie selectivă Adair, J. (1990), Great leaders, Talbot Adair
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
printr-un eșec lamentabil care va arunca o umbră negativă și asupra profesiei de psiholog ca atare. Să nu uităm faptul că activitatea organizațiilor și activitatea de muncă reprezintă sisteme complexe care nu pot fi rezumate la un set de ecuații și principii. În primul rând, fiecare organizație își are propria ei „personalitate”, propria cultură; or, psihologul va derula activități specifice netransferabile de la o organizație la alta. Metodologiile particulare ale psihologilor care lucrează în organizații nu se pot împrumuta sau cumpăra
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
s-a încercat să se profite de pe urma neștiinței comunităților, dar cazurile au fost izolate. Argument invocat mai des în discursul informal, dar care se regăsește uneori și în analizele științifice. De pildă, M. Pfieffer a introdus „coeficientul de inteligență” în ecuația cauzală, pentru a explica de ce există discrepanțe de dezvoltare intraregionale în landul Brandenburg (Germania de Est), prezentare în cadrul unei conferințe despre dezvoltarea rurală și regională în România după aderare (2006). Adaptare după R. Nollan (2002) și J. Willigen (1993). În
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
că aceste trei aspecte se structurează de fiecare dată într-un mod specific în psihicul individual, în funcție de măsura în care este atribuită factorului frustrant calitatea de a ne de poseda de un drept, sau de satisfacția îndeplinirii unui scop. 2. „Ecuația psihologică personală” își pune amprenta pe toate aspectele interacțiunii persoanei cu ambianța, determinând: evaluarea situației frustrante, reactivitatea particulară a subsistemelor psiho-fiziologice angajate de situația, frustrantă, vulnerabilitatea, sau toleranța, la frustrare, alegerea modalităților de răspuns și de adaptare etc. Pornind de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu atât de obstacol, de natura și forța de acționare a acestuia, cât mai ales de deosebirile care există între subiecții frustrați în ceea ce privește caracteristicile tipologice, motivaționale, și particularitățile generale ale personalității. Cu cât vom deține o informație mai bogată asupra „ecuației personale”, asupra particularităților psiho-fiziologice individuale, care introduc o variabilă definitorie a „stării de frustrație”, cu atât vor spori șansele de predicție a conduitei unei persoane aflate într-o situație frustrantă. „Starea de frustrație” exprimă, de fapt, tensiunea nervoasă, afectivă, trăită
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cel puțin două persoane, opuse una celeilalte. Acesta este cel mai mic numitor comun al supravegherii, activitate colectivă desfășurată, de preferință, de către membrii unor comunități având proiecte socio-politice divergente. În afară de divizare, supravegherea mai este, așadar, asociată și cu opoziția termenilor ecuației, cu conflictul dintre ei. Diviziunea și opoziția părților angrenate în actul supravegherii stau la baza acestei practici niciodată gratuite, niciodată dezinteresate. Supravegherea trebuie să fie utilă și, mai ales, eficientă. Ea este și va fi veșnic instrumentalizată. Așa cum am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
termeni cu grade diferite de vizibilitate. Diferențierea poate atinge un maximum în situația paradigmatică în care una dintre persoanele implicate este perfect vizibilă, iar cealaltă pândește ascunsă undeva, nu se știe unde. Acesta este prealabilul oricărei relații supraveghetor/supravegheat și ecuația pe care trebuie să o rezolve orice regizor. În fond, regizorii sunt puși în fața aceleiași dileme cu care se confruntă atunci când au de-a face cu reprezentarea fantomelor: ei trebuie să aleagă fie soluția unei fracturi vizibil/ invizibil, fie, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
3 , (3.37) În care: n = numărul de grupe de personal operativ avute În vedere În analiză. Corelarea productivității muncii (W) cu ponderea personalului operativ salarizat În acord (A) și cu ponderea celui ce depășește normele (D) conduce la o ecuație de legătură de tipul regresiei multiple: EMBED Equation.3 (3.38) Norma tehnică luată În calcul ca bază pentru munca În acord trebuie să fie rezultatul unei organizări raționale a procesului de muncă. Norma este Însă și un criteriu al
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii țin să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit școlii valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]