3,527 matches
-
Sale și i-au omorît pe toți. Pe această terasă. Îi văd în lanțuri, resemnați. Apleacă supuși capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile efemere ale unei vieți mizere, plină de privațiunile din universul concentraționar. Poezia religioasă este mult mai prezentă la Crainic decât la Radu Gyr, o consecință probabil și a formației profesionale, primul căutând cu ostentație în poeziile sale motivele religioase. Astfel, descoperim
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
aceștia au trăit perioade mari de timp să apară asemenea capodopere, în mare măsură cu tentă religioasă, pentru că acolo și-au dat seama că numai credința, nădejdea și dragostea sunt cele care te pot ajuta în trecerea prin această viață efemeră. Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca SCOP: Să creeze o atitudine propice renașterii spiritului național, prin identificarea și antrenarea celor „cu sufletul curat și credință în Dumnezeu”, români adevărați, care își doresc să facă într-adevăr ceva pentru ca România să-și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
gard, așteptând răbdător ca gardul să cadă. Și așa se Întâmplă, că acela e mort, iar copacul viu. Dar acum, avem poate o dovadă a tendinței entropice, degradante, a evoluției lumii, când perenității și identității i se cere sacrificiul În favoarea efemerului și cosmopolitismului. Ar fi trist ca, tocmai de asta, vorbele mele să sune În pustiu. „Radiosfera“, 11 februarie 1997, ora 9,53 7. În loc de mărțișor Astăzi am oferit câțiva ghiocei, contrar convingerilor mele obișnuite, dar conform ideii de sacrificiu, Îndeplinit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
1424. Am dat și bacșiș, aceluiași Constantinopol, subvenționând Muntele Athos. Nu peste mult, am dat și peșcheș, dar turcilor, pentru a-l sui pe tron pe Ștefan al II-lea, În 1433. Iar peșcheșul avea să conducă la acele domnii efemere ale secolelor 16 și 17, pentru a-și mări frecvența. Și, cum fiece domn - de-o zi chiar - avea nevoie de pomenire, s’au Îndesit și bacșișurile, subvenționarea Athosului până la situația intolerabilă pe care avea s’o curme Cuza-vodă. În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rupt coada, ajungând pe pământ. Fiind silit să se cațăre fără materiala coadă, dar cu imateriala - cu ghilimele - rațiune. Apoi cu o altă - și mai imaterială - altceva. ... Fără sfărșit, ca evoluția Însăși, care nu e doar biologică. 9. Doi pui Efemerul undei radio e uneori un avantaj: acela al rapidității reacției mai ales când pleci cu un plan și te Întâlnești cu neprevăzutul. Așa am pățit deunăzi<footnote id=”84”><pentru prietenii apropiați, 24 septembrie 1999 /footnote>, pe când traversam orașul. În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la un capăt și ascuțit la celălalt... Ce poate Însemna asta, o asimetrie, decât o manifestare geometrică a negentropiei, aspect care dublează amintita negentropie chimică Întruchipată de fapt În concentrarea calciului disipat entropic În mediu? De ce atâta negentropie investită În efemerul unui ou, doar o etapă Între două manifestări vizibile ale vieții - găina și puiul? E refugiul păsării, o ramură evolutivă Închisă, pentru a produce totuși evoluție adică, din nou, negentropie. Un alt mod, care nu reprezintă altceva decât ubicuitatea negentropiei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nemanifestat, e intangibil... 21 septembrie 1999 CARTEA A DOUA. Vorbe de clacă 1. Omniprezenta apă Extrovertit de felul meu, nu pot rezista ispitei de a vă face părtași la cât mai multe din gândurile mele, chiar și dintre acelea materializate efemer; o discuție liberă, dar radiodifuzată, pe care o reconstitui acum, urmărind niște notițe care acoperă un pachet de țigări. Celălalt fumător, de dincolo de microfon, redactorul Aurel Brumă, m’a Îndemnat la o gură de apă (!?). Dar nu din oricare, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și toți tizii săi. CARTEA A ȘAPTEA. Civica Aveți sub ochi alt text complet, al altor spuse ale mele la Radio Iași. Nu „Pro Natura“, ci altceva, dar totuși un caz particular al ei; firesc, expun astfel acum și latura efemeră a unui gând unitar În globalitatea lui. Dacă „Pro Natura“ e sortită, de mine cel puțin, unei vieți lungi, atunci cazul ei particular, numit de mine „Civica“, este efemer. Căci surprinde evenimente punctiforme, dar care merită totuși a fi consemnate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un caz particular al ei; firesc, expun astfel acum și latura efemeră a unui gând unitar În globalitatea lui. Dacă „Pro Natura“ e sortită, de mine cel puțin, unei vieți lungi, atunci cazul ei particular, numit de mine „Civica“, este efemer. Căci surprinde evenimente punctiforme, dar care merită totuși a fi consemnate, fie numai ca Încărcătură istorică, adică fixarea În scris a gândurilor generate cuiva de acel efemer, trăit totuși. Și mă gândesc și la ideea că un popor care n
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puțin, unei vieți lungi, atunci cazul ei particular, numit de mine „Civica“, este efemer. Căci surprinde evenimente punctiforme, dar care merită totuși a fi consemnate, fie numai ca Încărcătură istorică, adică fixarea În scris a gândurilor generate cuiva de acel efemer, trăit totuși. Și mă gândesc și la ideea că un popor care n’are istorie n’are nici viitor; căci, În lumea În veșnică schimbare În care suntem „condamnați“ a trăi, nu putem supraviețui, exista adică, decât echilibrându-ne pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
terenul e mai mișcător umana politică, adică zoon politikon -, nu ferm ca’n naturala ecologie. Dar gândit, pas cu pas, la fel. Contez desigur pe Îndelung verificata Înțelegere tacită a cititorului, acela care sunt sigur va ști să aleagă din efemer esența perenă. De ce am ales numele „Civica“? Simplu: cives, adică cetățean, e acela care fără să știe măcar face ecologie, trăind Într’un spațiu pe care, chiar de l’a smuls Naturii, Îl guvernează/administrează tot conform acelorași reguli. Ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care au devenit mai ieșeni decât mine, Încât Iașii sunt o Moldovă În miniatură, ba una chiar istorică; iarăși spiritul locului... Sfidând secole de istorie, sub oblăduirea unui Radu al lui Vasile nume voievodal și deopotrivă imperial un premier la fel de efemer precum politica care l’a promovat, care, eufo... scuze! emoționat de un coktail bine stropit, desigur și-a promis Întregul sprijin, pe care dracu’ știe dacă-l va putea onora, dar oricum prost inspirat, și managerial și strategic, Bacăul contestă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am preferat să public ca articole lucruri ce puteau fi brevetate, doar pentru a câștiga timp. Și articolul așteaptă destul așa Încât, cum aflu ceva, dau fuga la Radio să-mi vărs năduful, unul cu sau fără ghilimele. Rapid, chiar dacă și efemer. În fond, aici sunt acasă. Neliniștea copilăriei nu m’a părăsit. Și astăzi, cu părul bine albit, caut domenii În care să mă Împrăștii, căci ador zonele de frontieră - chiar și obârșia mea, de undeva pe malul Prutului, a devenit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
instructori. În casa locuitoarei Căpățână Ecaterina a fost organizat un punct sanitar, la primărie, cancelaria detașamentului încartiruit, iar la Ocolul silvic funcționau locul de adunare și o bucătărie de batalion. Am încercat să deșirăm aci povestea tristă a unei perioade efemere, dacă e privită din perspectiva istoriei satului, interminabilă și necruțătoare dacă o luăm în considerație la scara unei vieți de om, a unor vremuri triste, care a făcut să curgă multe lacrimi de durere și nemângâiere pe bujorii din obrajii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cârțean, Sâlca, Bucurenciu, Pandrea, Nan, Mandan, Budac și altele. Aproape toate aceste familii au dat oameni care au rămas prin ceva anume în scripte sau în memoria colectivă a satului. Pentru îndelungata persistență a numelui de Budac, și pentru apariția efemeră, dar sclipitoare a unor eroi de baladă cu acest nume încercăm să reținem în cronica noastră, prin acte ieșite din comun, în mod conștient înfăpuite, din dorința de a face să fie pusă în evidență starea de nemulțumire la un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate fără seamăn, fiindcă deasupra tuturor gloriilor efemere și deșărtăciunilor legate de patimile noastre omenești, un singur punct rămâne fix, neclătinat de nici o catastrofă istorică: geniul 161. Atâta timp cât vor exista versuri pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
c-o saltea de paie, c-o plapumă roșie și-naintea patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop245. Portretul interior al poetului/copilului de geniu, conștient de valoarea și de talentul său venit din cerurile-nalte revine sublimat în caracterizarea lui Dionis: Așa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
substantiv colectiv) și mai mult cititor spre... singular, din știuta pricină a concurenței pe care cartea o îndură din partea audiovizualului și a ofertei de pe pestrița și acaparatoarea piață a gazetăriei și internetului. Rămân, oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul. Cel care trăiește extatic, până dincolo de punctul de fierbere, clipa miracolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acaparatoarea piață a gazetăriei și internetului. Rămân, oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul. Cel care trăiește extatic, până dincolo de punctul de fierbere, clipa miracolului scenic, spre a pieri în neant după ultima rafală de aplauze, oricât de generoase și entuziaste. Cine să mai știe, acum, câtă emoție va fi "ars
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca, de pildă: Orizonturi nord-americane (1977), Orizonturi europene (1980-1981), Orizonturi euroasiatice (1984), Fluviul Dunărea (1985), Europa (1986). De la acești indiscutabili și venerabili magiștri, care priveau și vedeau misiunea lor la catedră cu mult deasupra implicațiilor și fluctuațiilor politice ale puterii efemere, noi, cei tineri, am avut de învățat pentru o viață întreagă; și exemplul lor ne-a modelat și fortificat, în pofida caracterului atât de pestriț, divers, amalgamat, al colectivului în care ne-am aflat, în acei ani. Alegerea și șederea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
forțe spirituale salvatoare care încearcă să opună celor stăpâniți de ură și răzbunare mai ieri, dar și celor robiți azi de lene, necinste, minciună, lăcomie sau nepăsare lumea celor ce pot spera, iubi, crea ceva, care să dăinuie dincolo de viața efemeră și firavă a trupului, dând astfel, un preț oricât de modest, dar onest, o picătură din această forță invizibilă, clipei de viață ce ni s-a dat. Toată zbaterea sa de până acum, s-ar putea înfățișa cronologic și tematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un răspuns posibil la acea cutremurător de grea întrebare: "a fi sau a nu fi", pentru care autorul propune varianta: "a visa, a crea, a făuri ceva, a adăuga" cât de puțin la valorile care există, a urca astfel de la efemer și temporal, la atemporal sau supratemporal, la ceea ce sfidează moartea și ființează de-a pururi peste și după moarte. E, însă, tot atât de adevărat că clevetitorii, cârcotașii, cei ce cată nod în papură, ar putea lesne zice: autorul procedează neorganizat. În loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
neputând să mori prin condiția dată, poți „muri” de plictiseală. Nu e ușor să „trăiești” în veșnicia goală, unde totul e absolut neschimbat. Cucerirea nemuririi - a condiției arhetipale - nu generează, prin urmare, altceva decât dorința de a recupera limita condiției efemere. Eroul alege să trăiască în ciclul Marii Reîntoarceri și refuză nemurirea - iată un hybris surprinzător! Dar asta se-ntâmplă numai după ce a ajuns să-și atingă ținta cognitivă. Geții acceptă cu mare seninătate realitatea morții. Potrivit preceptelor propovăduite de Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ca să mă pot regăsi. Simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile creative pe traseele banalității zilnice, pe care nu puteam să obțin decât victorii efemere, în saloanele literare sau în alcovuri. Hybris E moartă. Acum știu. Adevărul mi-a apărut dinaintea ochilor cu repeziciunea unui fulger. Aia a preferat să se sinucidă decât să se mărite. Eu nu știu cum să mai continui acest jurnal. Mă scufund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]