2,955 matches
-
relație atât cu totalitatea socială, cât și cu „puterea”. Cultura confruntațională înseamnă autodenumirea și cultivarea curajului de a-i spune puterii adevărul, de a o numi din afară, însă în cadrele sensibile ale unei conștiințe a propriei vulnerabilități (fără gesturile egoiste ale unui eroism masculinist). Cultura confrontațională poate fi un mediu pentru cultivarea unei etici a adevărului comunal, finit și vulnerabil, împotriva culturilor aculturante produse în modernitate. În al doilea rând, politica trans-autonomistă înseamnă eforturi dedicate dezvoltării unei culturi pozitive a
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-și ia o soție tânără și cuminte. „Fără să fie prea egoist”, fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Elise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre. Cleante trebuie să o ia înaintea tatălui său, dar nu are nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
o grupare conservatoare a marilor proprietari de pământ, industriași, negustori, aristocrați care doreau să stoarcă plusvaloarea de pe urma exploatării maselor largi, pornind de la concepția total opusă în care omul din popor e ignorant, leneș și nepriceput; ca individ fiind slab, total egoist și violent. Persoane ca Eldbirge Gerry, semnatarul Declarației de Independența, Edmund Randolf, Roger Sherman, Alexander Hamilton, William Livingstone, Charles Cotesworth Pinckney considerau că democrația putea să reprezinte un pericol și că masele agitate și schimbătoare sun rareori capabile să aibă
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
lupta împotriva imperialismului american. Lansează faimosul îndemn antiamerican: „Să creăm noi Vietnamuri!”. În 24 februarie 1965, la Alger, ține un discurs care va deranja enorm Moscova. Țările socialiste sunt atacate violent, pentru că sacrifică lumea a treia pe altarul intereselor lor egoiste. URSS-ul este ținta principală, iar Castro primește reproșuri de la Kremlin. La întoarcerea în Cuba, după discuții între Castro și Guevara, Che nu mai apare în public. Pleacă în Africa, în Congo împotriva lui Mobutu. Înainte de a pleca în Congo
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
să fie închis în el împreună cu sufletul său, pentru a-i permite lui Naraku să supraviețuiască printr-un conflict etern cu ea. Dorința lui Naraku poate fi îndeplinită doar dacă Kagome ar fi manipulată să își dorească ceva în mod egoist pentru a se salva, însă are destulă încredere în Inuyasha, care va veni să o salveze, iar Kagome își va dori ca Giuvaerul să dispară pentru totdeauna. Kagome este trimisă înapoi în timpul ei, Inuyasha este trimis de asemenea în Japonia
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
aceastei lumi care piere, există personaje cu firi puternice și lacome totodată, pasionați de a câștiga și stăpâni că "Scarlett O'Hara" și "Butler", care nu se dau înapoi de la nimic pentru a-și atinge scopurile. Însă, total opusă acestor egoiști lăcomi, dornici de înavuțire prin orice metodă, apare frumusețea morală a "Melaniei", ființa plină de bunătate, delicată și de o elegantă morală deosebită, ocrotindu-i pe toți, fără deosebire, dar cel mai mult pe "Ashley", soțul ei, pe care-l
Pe aripile vântului (film) () [Corola-website/Science/299535_a_300864]
-
studiază comportamentul economic, cum ar fi teoria jocului. Unii cercetători au primit deja Premiul Nobel acest tip de cercetări. Alt modele sunt luate în considerare și anume cel al actorului cu comportament oportunist ("opportunism", Williamson) care acționează într-un mod egoist, cu viclenie și subterfugii și cel al actorului cu capacități cognitive limitate ("bounded rationality", Simon), model al rațiunii umane îngrădite. Asemenea atribute umane sunt luate în considerare în noua economie instituțională. Modelele matematice joacă un rol considerabil în economia generală
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
un grup de oameni (o companie, o societate) acceptă premisele acesteia și în mod particular ideea că indivizii iau în considerare doar funcția de utilitate personală și că — așa-numita — "mână invizibilă" lucrează pentru a face ca aceste decizii pur egoiste să avanseze interesele societății. Structurile guvernamentale și normele sociale ale unui astfel de grup vor recompensa efectiv egoismul și vor descuraja sau ridiculiza comportamentele deviante cum ar fi altruismul, echitatea sau munca în echipă; idolii acesteia vor fi aceia care
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
a fost considerată atât de eficientă în cazul muncitorului calificat, așa cum a fost cazul industriilor tradiționale, creîndu-se astfel un nou interes în ceea ce privește motivația ce nu se încadrează în modelul "Homo oeconomicus". Această viziune nu ține cont de faptul că acționând egoist nu este neapărat același lucru ca și a acționa într-o manieră de urmărire a propriilor interese, ceea ce poate explica altruismul într-o anumită măsură. Cazul cel mai clar de profeție care se autosatisface în ceea ce-l privește pe "Homo
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
acestora ar fi biologia.) Hirsch, Michaels, și Friedman (1990, p. 44) afirmă că "Homo sociologicus" este în sens larg o "tabula rasa" pe care societățile și culturile își scriu valorile și scopurile; spre deosebire de "oeconomicus," "sociologicus" acționează pentru a urmări interese egoiste, însă pentru a îndeplini roluri sociale. Acest "individ" ar putea fi toată societatea, nu doar un singur individ. Acest lucru sugerează mai degrabă nevoia de a combina intuițiile modelului "Homo oeconomicus" cu cele ale modelului "Homo sociologicus" pentru a crea
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
cu Nora Barnacle. Destinul literar al lui James Joyce avea să se schimbe la sfârșitul anului 1913, când, printr-o scrisoare neașteptată, poetul american Ezra Pound l-a invitat să publice în două reviste cu care întreținea „conexiuni informale”: "The Egoist" și "The Cerebralist". Bazându-se la început doar pe informații primite de la William Butler Yeats, Pound a consimțit în scurt timp, după ce a primit manuscrisele "Portretului" și ale "Oamenilor din Dublin", că Joyce este un prozator modern comparabil unor Henry
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Portretului" și ale "Oamenilor din Dublin", că Joyce este un prozator modern comparabil unor Henry James, William Henry Hudson sau Joseph Conrad. Sub auspiciile lui Ezra Pound, romanul "Portret al artistului în tinerețe" apare într-o formă serializată în "The Egoist" începând cu 2 februarie 1914. În același an, "Oameni din Dublin" este tipărit de Grant Richards Ltd. Cele două publicații îl aduc pe Joyce în centrul scenei literare: Arthur Symons îi admiră realismul francez, implementat într-un mod original, tipic
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Goldschmidt. Continuă să se bucure de notorietatea câștigată de ultimele publicații, dar situația sa materială rămâne neschimbată. Predă lecții particulare de engleză și este susținut, moral și financiar, de Pound, Yeats, H. G. Wells și Harriet Shaw Weaver, editorul revistei "The Egoist" și cea care avea să îi livreze mai mult de 23 000 de lire până în 1930. Mai mult, Joyce primește regulat, de la admiratori anonimi, sume ce se pot ridica și până la 1500 de franci pe lună. Între timp, "Portret al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lună. Între timp, "Portret al artistului în tinerețe" apare pentru prima oară în volum la 29 decembrie 1916, în Statele Unite, sub îngrijirea lui B. W. Huebsch. Abia mai apoi, o ediție paralelă este tipărită și în Marea Britanie, la o editură (Egoist Press) înființată de Weaver special pentru această carte, pe care toți ceilalți editori păreau să o respingă. La începutul anului 1917, Joyce suferă un puternic atac de glaucom, care îl lasă fără vedere chiar în mijlocul străzii, obligându-l să se
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
puritan și modernismul inovator. Victime colaterale, Margaret Anderson și colega ei, Jane Heap, sunt aduse în fața instanței pentru propagarea textului imund al romanului "Ulise". În Anglia, unde publicul era chiar mai puțin tolerant ca în America, domnișoara Weaver și "The Egoist" nu reușesc să publice, între ianuarie și decembrie 1919, decât fragmentele unor capitole care nu aveau prin ce să scandalizeze: II, III, VI și X ("Nestor", "Proteu", "Hades" și "Stâncile rătăcitoare"). Exilat din spațiul anglofon, "Ulise" va vedea așadar lumina
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și rigiditatea regulelor slăbise credința. Lucrarea tratează temele spiritualității comune răsăritenilor și apusenilor, dar cu un stil propriu, cu un penel gingaș dar ferm care lasă a se întrevedea superioritatea uneia față de cealaltă, dar aceasta nu la modul grosier și egoist, ci conturând o evidență clară a bogăției de înțelesuri venită dinspre Orient, de unde izvorăște pe bună dreptate și verbul : a te orienta. 2. Cuvinte duhovnicești - Este o lucrare în care se profilează chipul și experiența duhovnicească a autorului. Pe parcursul răsfoirii
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”. Ca urmare a acestui proiect, Gauguin va veni să locuiască cu Vincent la Arles. În 1887, tensiunea dintre Theo și Vincent crește. „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece” declară Theo despre fratele său. Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune: „Viața alături de Vincent este insuportabilă. Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”. La Paris pictorul
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
putere între proletarii din centrul euro-atlantic și cei din restul lumii au fost teoretizate și dezbătute încă dinainte de apariția „internaționalei a treia”, iar diviziunea imperială joacă aici un rol cel puțin la fel de important ca apartenența de clasă. „Umanismul” arogant și egoist al lui Conradi care e dezinteresat, sau chiar inconștient, de consecințele pentru localnici ale clovneriilor sale, reprezintă, rămân la părerea inițială, doar dispunerea de puterea pe care o conferă poziția dominantă.</strong> Toate clovneriile lui Conradi sunt înlesnite de fapt
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
o trimit direct la gunoiul reprezentat de lacheii sistemului. Cu alte cuvinte, profesorul Conradi, beneficiarul cu vârf și îndesat al dominației istorice și prezente a Europei de Vest, care profită pe tot parcursul filmului de „occidentalitatea” sa, în scopuri exclusiv egoiste (reglarea relației cu fiica), este bufonul blând care ne spune adevărul despre alienarea și dezumanizarea lumii. În schimb, de asistenta locală, exploatată și umilită pe tot parcursul filmului, merită să râdem cu gura până la urechi. Ar fi facil și superficial
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
în lupta pentru puterea politică) 3. conștiința de clasă În "Manifestul Partidului Comunist" el recunoaște în primul rând rolul revoluționar al burgheziei care "„a scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul cavaleresc al mentalității mic-burgheze în apele înghețate ale calculului egoist”". Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea. „Rușii în Moldova și
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
place camera sa decorată în stil retro, cu „lampa cu lavă”, un pat mare și rotund și un glob disco. Este văzut ca ordonându-le celor doi Ezi să execute farsele, neimplicându-se în munca fizică a acestora. Este foarte egoist, preocupându-se doar de propria persoană și de obținerea sfarmă-fălcilor, alegându-le chiar și pe acestea din urmă în locul prietenilor săi. Eddy nu știe nimic în afară de rețeta de bombe El Mongo urât-mirositoare și unde sunt casele din copaci. Eddy este
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
au aranjat o întâlnire cu un psihiatru care i-a prescris niște medicamente antipsihotice. Starea lui a început să se îmbunătățească semnificativ, începând să semene cu vechiul Nash, prima dată după mulți ani. Era mult mai plăcut, iar natura sa egoistă dispăruse complet. A început chiar să se întâlnească cu Eleanor și să-și vadă din nou primul fiu. La mai puțin de un an după mutarea sa în Boston, Nash a încetat să-și mai ia medicamentele, cauzându-i revenirea
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
este un concept evoluționist introdus în 1976 de biologul Richard Dawkins în cartea sa „Genă egoistă”, care definește ipotetica unitate de informatie culturală moștenita, utilizată și transmisă de individ. Așa cum genă este o unitate informațională macromoleculara, purtătoare de caracteristici biologice, structurale și interactive ale individului, meme este simbolic vorbind o genă informațională mentală, o purtătoare specifică
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
apoi pe metabolom și așa mai departe , ea poate să ajungă la un moment dat pe structurile nervoase, unde se întâlnesc cu memele care se află la baza culturii. Aceste meme sunt niște replicatori culturali. Richard Dawkins, autorul cărții ,Genă egoistă’’ încearcă să demonstreze cu ajutorul mai multor exemple din etologie că genele nu sunt singurele elemente de replicare și că transmiterea culturală este analoga cu transmiterea genetică. După D. Dennett, memă este o unitate de cunoaștere iar după R. Brodie o
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
iubire: έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) și αγάπη (agape). Cuvîntul έρως semnifică în general iubirea pasională. În dicționare și enciclopedii îl găsim tradus ca pasiune, amor, dorință puternică, intensă. Este asociat de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind astfel un mod defectuos al relației personale, însă poate desemna și o iubire prietenească mai puternică decît philia. Poate fi asociat de asemenea sentimentelor care stau la baza cuplului sau căsătoriei. Ceea ce
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]