2,833 matches
-
, Miron Radu (2.X.1911, Zimnicea - 17.II.1971, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Paulinei Paraschivescu (n. Scorțeanu) și al lui Romulus Paraschivescu, învățători. Urmează școala primară la Vălenii de Munte, Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești și face studii de arte plastice la Cluj și la București, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
MTI), una din eminențele cenușii ale politicii ungare din perioada interbelică, anunța în după- amiaza zilei de 30 august, la orele patru și un sfert, "uriașul succes și uriașul rezultat obținut la Viena". Șeful secției pentru literatură din Radio, remarcabilul eseist Cs. Szabó László, aflase vestea în timpul vacanței de la lacul Balaton și a evocat-o într-una din cărțile sale minunate astfel: " După-amiaza devreme m-au trezit niște bătăi în ușă. Oradea, Clujul, Târgu-Mureș sunt ale noastre! Cred că am bâiguit
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
BLAGA, Lucian (9.V.1895, Lancrăm, j. Alba - 6.V.1961, Cluj), poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Tatăl lui, preotul Isidor Blaga, a avut ideea să dea tuturor copiilor săi nume începând cu litera L: Letiția, Lionel, Liciniu, Liviu, Longin, Lelia ș.a., poetul fiind al nouălea dintre ei. Om cultivat, preotul cunoștea bine limba germană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
, Ion Marin (15.VI.1893, București - 2.II.1964, București), prozator, dramaturg, eseist, cronicar dramatic și literar, traducător. Este fiul Emiliei (n. Petrescu) și al medicului Nicolae Marinescu, care și-a adăugat numele Sadoveanu; S. își va oficializa numele de scriitor abia în 1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
BULAT, Virgil (24.II.1940, Răduleni, j. Soroca), poet, traducător și eseist. Este fiul Eufrosinei (n. Bâlici) și al lui Ion Bulat, învățători. La ocuparea și trecerea Basarabiei sub administrația sovietică, în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov, familia se refugiază în România, astfel încât B. își începe educația școlară în comuna Balș, județul Olt (1946-1953), urmând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
, Dan (26.IX.1907, Adjud - 13.I.1958, București), poet, dramaturg și eseist. La 1560, când primește înscrisuri de noblețe, un Toader Bota (Botha, Botta) își avea reședința la Cernești, în Maramureș. Din acesta descinde, se pare, Theodor Botta (Botha), tatăl lui B.; student la Medicină la Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele inovații, satisface și nevoia de simplitate, și pe aceea de revelație. Obsesia absolutului și a purității spirituale se menține, dar vehicul, de data aceasta, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
AMZĂR, D.[imitrie] C. (15.X.1906, Suseni, j. Argeș - 10.III.1999, Sigmaringen, Germania), etnolog și eseist. Este fiul Ioanei și al lui Christian Amzăr. Elev al lui Nae Ionescu, este și primul editor al cursurilor universitare ale acestuia, încă din perioada studenției (1926-1929). În 1929 și 1930 participă la două dintre campaniile sociologice ale lui D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
MAZILU, Dumitru (29.XI.1922, Broșteni, j. Vrancea - 11.VII.1981, București), traducător, eseist și editor. Este fiul Matildei (n. Georgescu) și al lui Dionisie Mazilu, învățător. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, pe cele secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1933- 1941), devenind student la Facultatea de Drept a Universității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
, Marcel Constantin (9.VIII.1947, Priseaca, j. Olt - 13.IV.1987, Cluj-Napoca), prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Pârvulescu) și al lui Constantin Runcanu, ofițer. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1961-1965), iar între 1966 și 1971 Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1968 face parte din prima echipă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
funcția dramatică a subiectului secundar. De asemenea, în Lectures on Dramatic Art and Literature (traduse în engleză în 1815) scria: "în Regele Lear știință compasiunii este epuizata. Aici nu joacă personajele principale ci acelea care suferă". 1811 Charles Lamb (1775-1834), eseist, este printre primii care se ridică împotriva oricărei modificări și mai ales împotriva introducerii unui happy-end conchizînd: "A-l vedea pe Lear pe scena înseamnă a vedea un om ce se clatină în fața spectatorilor cu un baston, aruncat pe drumuri
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
1811-1863) afirmă într-una din scrisori: "Toți am gasit piesă plicticoasa... Deși este aproape o blasfemie să afirmi că o piesă de Shakespeare este proastă, nu pot să mă abțin să spun că așa cred eu". 1817 William Hazlitt (1778-1830), eseist englez, scria în Characters of Shakespeare's Plays (Personajele din opera lui Shakespeare), că Regele Lear "este prea mare pentru a fi reprezentată" și [Regele Lear] este "cea mai bună piesă dintre piesele lui Shakespeare". 1818 John Keats (1795-1821) scrie
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
B.[enjamin] (pseudonim al lui Benjamin Wechsler sau Wexler; 14.XI.1898, Iași - 2.X.1944, Auschwitz), poet și eseist. S-a afirmat în literatura franceză sub numele Benjamin Fondane. Tatăl său, Isaac Wechsler, era meseriaș și agent de asigurări, iar mama sa, Adela, era sora scriitorului și folcloristului Moses Schwarzfeld, colaborator al revistei „Contemporanul”. Frumoasa bibliotecă a bunicului după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Tristețe, 107-111; Pop, Recapitulări, 134-141; Mirodan, Dicționar, II, 299-323; Z. Ornea, La centenarul Fundoianu, RL, 1998, 49; Mănucă, Perspective, 26-41; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 109-125; Dicț. esențial, 320-322; Gina Sebastian Alcalay, Fundoianu, eseist, filosof și profet, RL, 2001, 20; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 55-87, 182-186; Dicț. analitic, III, 419-422; Catherine Grün, Fondane et la philosophie, Timișoara, 2001; Dan Mănucă, Opinii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
1988; ed. (Timpul celor aleși), București, 1999; Viața pe fugă, București, 1998; Învățarea lumii, București, 1998; Platonia, București, 1999; Toward a Cyberlegal Culture, New York, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Imaginația critică, „Scânteia tineretului”, 1979, 9 241; Laurențiu Ulici, Critici și eseiști, RL, 1979, 14; Elena Tacciu, „Lecturi moderne”, R, 1979, 6; Mircea Iorgulescu, Critică și implicare, RMB, 1979, 10 774; Gheorghe Grigurcu, „Lecturi moderne”, VTRA, 1979, 10; Vasile Chifor, Critica printre lecturi moderne, VR, 1980, 2; Ioana Rauschan, „Dumitru Radu Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
CIOCÂRLIE, Livius (7.X.1935, Timișoara), prozator, eseist, teoretician și critic literar. Este fiul Corneliei Ciocârlie (n. Băcilă), învățătoare, și al lui Simion Ciocârlie, profesor. A urmat la Timișoara Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală (1942-1946), Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1946-1950) și Liceul Clasic (1950-1953), apoi a devenit student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
1966 în „Analele Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Kafka, V. Voiculescu, Jean Ricardou, Michel Butor ș.a.). Demersul teoretic-critic al lui C., deși „textualist”, nu se perimează, pentru că implică o rezervă ironică (față de doctrină) și prezintă o excelență a „realizării” care transcende orice mode culturale. În Mari corespondențe (1981), eseistul se ocupă de „corespondența” dintre, pe de o parte, opera destinată publicării și, pe de alta, corespondența câtorva scriitori francezi (Voltaire, Flaubert, Proust ș.a.) ori critici români (T. Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea, G. Călinescu ș.a.). Autorul operează prin acumulare de parafrazări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
au scris despre scriitori români contemporani (Marin Preda, Radu Petrescu, Sorin Titel). Metoda e, în aceste texte, mai puțin „semiotică”, identificabilă mai degrabă cu o hermeneutică, cu ample descrieri a diverse procedee de abordare. Aici, ca și în alte rânduri, eseistul ține parcă să ilustreze opinii pe care le formulează și teoretic: „O prea strictă determinare teoretică a criticii sfârșește, după un moment de mic imperialism intelectual, prin a produce efectul Taine. Deoarece teoria se perimează inevitabil, schelăria ei rămasă prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
, Dumitru (14.XII.1932, Galați - 10.II.2003, București), dramaturg, prozator și eseist. Este fiul Esterei (n. Capmare) și al lui Iacob Solomon, funcționar. Urmează la Bârlad școala primară, apoi Liceul „Gh. Roșca Codreanu” (1944-1951), absolvind în 1955 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Până în 1962 este redactor la „Gazeta literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
MIHĂIEȘ, Mircea (1.I.1954, Sântana, j. Arad), critic literar, prozator și eseist. Este fiul Floarei și al lui Mihai Mihăieș, funcționari. După ce urmează cursurile gimnaziale și liceale la Arad, intră la Facultatea de Filologie, secția engleză-franceză, a Universității din Timișoara, pe care o va absolvi în 1980. Un an predă în comuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
1990, 6; Ioan Holban, Să nu mai scrii? Ce e de făcut?, CRC, 1990, 38; Mircea Țicudean, Ieșind din garsoniera de fildeș, APF, 1991, 6; Cornel Ungureanu, „Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea”, O, 1995, 11; Alex. Ștefănescu, Mircea Mihăieș, eseist român, RL, 1995, 43; Ioana Pârvulescu, Cei care scriu jurnale, RL, 1995, 44; Daniel Ilea, Imaturitatea matură și maturitatea imatură, LCF, 1996, 14; Ruxandra Cesereanu, Între thanatolog și poetician, ST, 1996, 3; Alexandru George, A scrie despre ce nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
o discuție pe care am avut-o mai întâi la un post de radio, prin telefon, Boierul având atunci 38,5 grade, pentru că suferea de pneumonie. La rugămintea doamnei Paleologu, eu am vrut să renunț să-l mai obosesc, dar eseistul nostru nu s-a lăsat, mi-a dovedit cine avea ultimul cuvânt în casă! Glumesc, era un om nefiresc de atent cu femeile, inclusiv cu soția, ceea ce nu e prea răspândit la bărbatul român, cel mai adesea bădăran. Dorin Popa
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
HADÂRCĂ, Ion (17.VIII.1949, Sângereii Vechi, j. Bălți), poet și eseist. Este fiul Ninei și al lui Dumitru Hadârcă. Își începe învățătura în comuna natală și, după un stagiu în armată, studiază la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1970-1974), devenind colaborator și doctorand la Institutul de Limbă și Literatură al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]