3,103 matches
-
cam superficială. Am răsuflat ușurat. — Deci o publici? — Cred că da. Cu condiția să faci modificările necesare și, desigur, să-i compui un sfârșit. — Categoric. La asta lucrez acum și sper să iasă ceva... în curând. Foarte curând. Cuprins de extaz, am simțit brusc un val de prietenie față de Patrick. Știi ceva? Eram sigur că această carte este ideală pentru piața de acum, dar nu pot să-ți spun ce mare nevoie aveam să te aud pe tine spunând asta. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o ediție Penguin a operelor lui Ovidiu, găsi inspirația pentru prima ei serie de tablouri importante, toate având ca teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale celui animal. Fără să-și dea seama - pentru că nu îngăduia ca extazul să-i fie tulburat de absolut nimic - pășea pe un teritoriu periculos: se îndrepta spre acel punct de răscruce demodat dintre pictura abstractă și cea figurativă, dintre pictură decorativă și pictură accesibilă. Era pe punctul de a deveni nevandabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot ce mi-ar fi fost necesar ca să găsesc verigile care lipseau din lanțul acestei derutante investigații. Imaginează-ți entuziasmul meu, Michael. Imaginează-ți valul de adrenalină și năvala sângelui prin venele mele bătrâne într-un torent de mândrie și extaz. M-am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai cântăm o dată La Cucaracha? Întrebă mexicanul Îngrijorat. — Da, spuse domnul Frazer. Mai cântați-o o dată. E mai bună decât ce-aud la radio. Revoluția, se gândi domnul Frazer, asta nu-i nici un fel de opiu. Revoluția e catharsis. Un extaz care nu poate fi prelungit decât prin tiranie. Opiul, În toate formele lui, e pentru Înainte și după revoluție. Gândea bine, puțin prea bine. În curând o să plece, se gândi, și o să ia La Cucaracha cu ei. Și el o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care i-au deran... O detunătură pornită ca din Infern i-a oprit șirul vorbelor locotenentului. Cerul s-a luminat ca la eruperea unui vulcan. Asta-i magazia de „amuniție” a rușilor - a remarcat Toaibă. Au stat câteva momente în extaz, admirând reușita grupului sergentului Cicoare. Da’ unde era „leitenantul” lor? Cum de nu s-a trezit? - a întrebat locotenentul. Cred că a gustat cu spor din samahoancă și dormea buștean - a răspuns Trestie. Întrebarea-i pe unde ne strecurăm la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi înfruntai pe quazi, aveai chipul celui care a coborât în infern și s-a întors în bătălie cu forța unui zeu. Era chipul unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul sacru și ți-a dat o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi prea bine - Antonius întinse mâna, iar Valerius Mucrus i-o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce-i unea pe adepții cultului lui Mithra. Sunt pregătit, pater. După ce am trecut prin cele șase grade de inițiere în misterele cultului lui Mithra, sunt pregătit să-mi ritualizez extazul. — Putere, curaj, credință, moralitate desăvârșită... Acesta va fi crezul tău, religia care îți va aduce viața veșnică, șopti Valerius Mucrus. Vei da ultima probă. E grea, te previn. Ți-e teamă? — Poate. — Ție nu ți-e teamă de oameni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai transfigurat. — Nu mai auzeam nimic. Nu auzeam strigătele quazilor, nu auzeam zgomotul armelor... — Erai în extaz... Erai cuprins de furia sacră... — E greu să-mi găsesc cuvintele. — E chiar cu neputință, murmură Valerius. „Velunda“, se gândi. Velunda nu avea nevoie să asculte cuvintele ca să înțeleagă. El da, avea nevoie. Se gândi la ea. Ochii, mâinile, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care o purta la gât, o strânse în pumn și o revăzu pe Velunda în fața focului, transfigurată, îi auzi glasul care îi prezicea lui Julius Civilis pericolul reprezentat de romani și, mai ales, de Nero. Oare clarviziunea nu era tot extaz? — În timpul luptei cu quazii păreai nebun. M-ai speriat. Antonius își plecă privirea. — Odată, la puțină vreme după ce l-am cunoscut pe Julius Civilis, am inspirat împreună cu el și cu oamenii lui, într-o tabără de dincolo de Rhenus, fumul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nici Piso, pe care l-am cunoscut cu mult timp în urmă. Era un om pe care nu l-am văzut niciodată. Dacă l-aș vedea, l-aș recunoaște pe loc. — Un om care distrugea Roma? — Da. — În starea de extaz în care ai fost, viziunile sunt profeții... Previziuni, spuse Valerius. Omul acela există cu adevărat. Omul pe care l-ai văzut va distruge cu adevărat Roma. — După viziunea pe care am avut-o, știu cu siguranță că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre flori, măslini,smochini și chiparoase. Stări de conștiință vecine cu extazul îi provocau ceremoniile de natură sacrală. De Rusalii, poeta avea, în pruncie, sentimentul că, în timpul oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
EXPRESUL NAȚIONAL Din nefericire, stimați cititori, textul stenogramei ultrasecrete s-a terminat aici din lipsă de fonduri. Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru a face
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi mania paranoiei, prin dedublare poporul român va fi mult mai numeros, Într-un cuvînt, aproape dublu. În totuși iubirea lui, directorul ei nu ezită să ne extazieze pentru a ne a ajuta să-i atingem și noi starea de extaz de proaspăt senator. Susține că are gata „un proiect despre transformare a județului Dolj Într-o Elveție de cîmpie”. Unde să se tragă apa, prin cantoane, ca la munte. Plus lacurile, ce vor inunda totul. Mai ales județul Dolj, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revista Fufa care, aflată la prima apariție, surprinde plăcut printr-un articol unde se recomandă femeilor să se așeze goale În fața oglinzii și să se mîngîie pe buze. PÎnă aici, nimic neobișnuit. Însă, În timpul exercițiului trebuie „să folosiți sunete specifice extazului sexual. De genul Ommmmm! Ahdî! Ommm!” O cititoare susține În continuare că „sînt mulți gușteri aligatori care vor să vîndă țara”. Ommm! Nu, doamnă, gușterii aligatori nu vor acest lucru. Ei se hrănesc cu insecte și stau În apă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plecat cu sentimentul că sînt doar figurantul optimist al călătoriei altcuiva, mai ales că aveam 34 de ani. PÎnă la Praga am Încercat, În cușeta de dormit, să descîlcesc ghemul de impresii contradictorii ce mi se rostogolea deja prin minte. Extazul atît de Îndelung așteptat se transformase, printr-un contact prelungit cu exersata resemnare că nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar foarte trist. Era așa, cu doi tineri ca noi, care se iubeau, și totuși n-au putut rămâne împreună. Nu înțeleg de ce, dar n-au avut voie să rămână împreună... Nu se înșelase: ritmul era într-adevăr hebdomadar, deși extazele paramediumnice (cum se hotărâse să le numească) aveau loc la ore diferite. "Materiale pentru istoria documentară a limbajului, își spuse clasând cele patru casete. După egipteană și ugaritică, a urmat o mostră de, probabil, protoelamită și una de sumeriană. Coborâm
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Parcă eram mai tânără și mai frumoasă atunci, acum trei luni, spuse. Puține săptămâni în urmă, își dădu seama că Veronica avea dreptate. De câtva timp, nu mai arăta atât de tânără. "Documentele pentru Arcă sunt de vină, își spuse. Extazele paramediumnice au epuizat-o." - Mă simt mereu obosită, îi mărturisise într-o dimineață, și nu înțeleg de ce. Nu fac absolut nimic și totuși mă simt obosită. La începutul lui februarie a reușit s-o convingă să consulte un doctor din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici chiar gândurile... Ascultă numai cum îl zugrăvește pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe când era fericit alături de iubita lui. Ascultă cum sună însă versul lui atnci când se simțea nefericit: “Unde-i teiul cu-a sa umbră Cu-a lui flori până-n pământ? Vis a fost viața noastră Iar norocul nostru vânt.” De la extaz la deznădejde nu-i decât un pas, pe care poetul l-a exprimat cum nu se poate mai frumos. Teiul încă trăiește, deși poartă multe semne care arată că timpul nu l-a iertat. Dar... De unde ai mai scos un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iar gutuile sînt gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la Turner. M-am simțit sub o atingere vegetală și chiar m-am gîndit: o să-i scriu că-mi place nomadismul pictural voit, de la Vermeer la Hals, de la Hals la Turner, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un an, în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau discursul din octombrie '70, la a 25-a aniversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan. Cum? Eu nu puteam folosi cuvîntul ca armă? Scrie Hemingway, în corespondență: "Leul este foarte bun de mîncat". Da, i-am răspuns, gustînd din carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]