4,829 matches
-
ființă rațională. Omul nu este un animal pe atât de rațional pe cât se crede, iar Swift ilustrează ironic această aserțiune: caii sunt reprezentările naturale ale rațiunii, în timp ce omul poate varia de la brutalii și agresivii yahoo până la educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În sinea sa rugăciuni, ce avea menirea să-l apere de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare superioritate, privindu-l, cum se spune, de jos, dar de la o Înălțime colosală, inaccesibilă unei făpturi umane, nu-l miră defel. „În fond”, Își spuse el, „ar fi fost mai bine dacă În loc de picior ar fi apărut În fața mea un cort sau un copac gen Oliver, cu ochi și degete?!” Sau dacă ar fi fost bântuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capu-n nori pe mijlocul șoselei. Dar pictorul era Încăpățânat din fire. Agățându-și reclamele de haine, mergea bodogănind de unul singur, apostrofându-i pe șoferi. Odată și odată, avea să i se Înfunde. Un singur pas greșit și Întreaga făptură a lui Bikinski avea să se transforme În terci. Unele semne ale unui posibil accident pluteau În aer. Când Împărțea vatmanilor ziare vechi, Bikinski putea luneca sub roți... Nici icoanele pe care le ținea sub braț nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl aproba, foșnind din frunze sau scoțând pe gură un cârâit. Noimann privi cu atenție În jos. Piciorul, afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Putem zice și așa...” Și spunând aceasta, arătarea se smuci din mâinile lui Noimann cu putere. Medicul rămase pentru o clipă Înmărmurit. Nu se așteptase ca fantoșa de care probabil era bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de făpturi ce se Întrupau dintr-un rezid interior, În esența lui greu de explorat, dispăreau la prima atingere sau la primul strigăt. Apăreau În scurt timp altele, care apoi se făceau nevăzute când le aruncai o privire mai pătrunzătoare. Fantoșele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ele, să abordeze un ton catifelat, cu iz ușor ironic, păstrând dialogul În limitele unui limbaj civilizat. Rar i se Întâmpla să-și iasă din fire. Ieșirea lui de acum era de neînțeles. Ce-l apucase oare să bruscheze această făptură ce i se ițea În cale odată ce știa că e la fel de inconsistentă ca o umbră sau ca un gând?! Ce rost avea s-o bruscheze, s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Între oamenii-picior aflați În stabilimentul doctorului Perjovski și această creatură ce-i apăruse În fața ochilor exista, probabil, o strânsă corespondență. Toți venim de undeva și mergem undeva, Își spuse Noimann. Și În drumul nostru ne intersectăm cu tot felul de făpturi, mai mult sau mai puțin reale. Poate că procesele de conștiință ale lui Noimann erau influențate, atunci când se afla În stare critică, tocmai de aceste entități hibride ce sălășluiau Într-un spațiu imperceptibil simțurilor. Unele din entități se Întrupau intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că vremea sa e aproape și că tot ce era scris să se Întâmple se va Întâmpla. Desigur, pentru a-i netezi calea noului Mesia, masterandului Îi era sortit să treacă prin multe Încercări. Poate că nu Întâmplător toate aceste făpturi se Învârteau prin preajma lui, căutând, prin orice mijloace, să-l facă să cadă În ispită. Dar, chiar dacă ar fi fost să cadă În mrejele unor creaturi precum femeia-șarpe sau Olivia, care Încercase să-l atragă În scorbura ei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-l apere, făcând un zid în jurul lui. Veniră ajutoare și dintre furnici și dintre fluturi. Greierul se împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat încât și oamenii au rămas uimiți, simțindu-se mici. Și lumina s-a ridicat deasupra tuturora, a mai stat o vreme, devenind mai mare și mai mare, apoi
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
AȘ VREA... În nopți de var-aș vrea să te alint Și să-ți sărut ca umbrele, făptura; La fel ca raza lunii de argint, Să-ți mângâi tandru, părul blond și gura; Cu mâini de neguri, trupul să-ți cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi, vrăjitorul, care prin meșteșugul său descoperise că străina nu spunea adevarul, își șoptea în barbă privind-o: “Frumoasă și vicleană făptură,las-că-ți joc eu ție o festă de n-ai să mai ai pricină să te lauzi cu vizita ta aici”. Carol Magnul, pentru a o ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de întrebări
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
celui adormit, apoi îl boteză cu apă din fântână, îngenunchind și rugându-se Domnului pentru el, cu mâinile împreunate. Într-un târziu a ridicat capul și l-a privit; iar văzând că se schimbă la față și că întreaga-i făptură era rece, el l-a lăsat acolo pe marginea de marmură a fântânii, așa înarmat cum era, cu spada lângă el și coroana pe cap. AVENTURILE LUI RINALDO ȘI ALE LUI ROLAND L-am lăsat pe Rinaldo acolo unde ,după ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcută să să bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o făptură vrăjită, fără seamăn de puternic, de iute și de frumos, care disprețuia hrana semenilor săi - iarba sau ovăsul. Numele lui era Ranican. Acest cal minune, după ce stăpânul său, Argalia, fusese ucis de către Ferrau, pomenindu-se liber s-a întors la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dezlegat imediat calul și, plin de regret, a axclamt: Oricine ai fi, om sau zeitate a acestor păduri, iartă-mi, te rog, greșeala ce fără de știința mea am făptuit. Dacă mi-aș fi închipuit că această scoarță tare acoperă o făptură simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
treziri rămâne; Oricând aș vrea, în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te încânt Să-ți mângâi părul, buzele, făptura, S-ascult și eu nepotolitul cânt, Ce-l spune-adesea-ți fermecată, gura...
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori, fericirea...
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
târziu, prin calma mea paloare... Sau în acele nerostiri pierdute De-a lungul tinereții zburătoare, Ca un covor de amintiri țesute Ce te apasă, chinuie și doare... Poate târziu, în clipele sleite, Sub goana timpului mereu arzând, Ce-au mistuit făpturile iubite Și-au calcinat fuioarele de gând...
M? VOI CUNOA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83825_a_85150]
-
mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vederea mobilierului. Mal îl urmă, uitându-se atent la Loftis. Era un bărbat înalt și cărunt, la fel ca în descrierea suspectului lui Upshaw. Era și extrem de chipeș pentru cei cincizeci și ceva de ani ai lui, iar întreaga sa făptură crea senzația de distincție. Purta o pereche de pantaloni de tweed și un jerseu tricotat și stătea tolănit pe divan, picior peste picior. Mal se așeză lângă el. Buzz se prăbuși pe un scaun, nu departe de ei. — Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pereche de urechi înțelegătoare înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume! 15. Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare! 17. De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]