7,566 matches
-
G. interesează mai ales prin proza și teatrul său. Proza scoate efecte umoristice fie din cultivarea dilemelor fantasticului, fie din scrieri deghizate sub forma romanului cu cheie. În Misterele Bucureștilor (1997) și în Enigme în orașul nostru (2001), autorul echivalează fantasticul cu paradoxalul. Sunt revizitați cei doi Caragiale, Mircea Eliade, chiar Ion Creangă. În unele proze, inexplicabilul este găsit în paradoxurile științei (inclusiv cibernetica) și transpus într-o formulă narativă care să îl potențeze prin suspans. În altele, legile paranormalului par
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
Aurel Marin, Traian Chelariu, Vlaicu Bârna. Proza aparține, în cea mai mare parte, unor autori de frunte: Cezar Petrescu (sub pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
în ideea că „o mare parte din basmele actuale, dacă nu cea mai mare parte, s-au dezvoltat din nuvele și povestiri, pe care poporul, cu încetul, le-a schimbat în basme, înzestrându-i pe eroii acelor povești cu trăsături fantastice și cu facultăți supranaturale, luate sau din credințele vechi, sau din cercurile literaturii apocrife și romantice”. Credincios acestei optici (nu întru totul neverosimilă, de vreme ce a fost susținută și de alte mari spirite ale vremii, precum Reinhold Köhler, Emmanuel Cosquin, N.
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
, Alexandru (1793 - 31.I.1869, București), traducător. Boier muntean cu rang de paharnic, G.-L. a tălmăcit din rusește Povestiri din spaimile vrăjitorești (1839), o culegere din surse diferite (rusești, franceze ș.a.) de narațiuni cu subiecte fantastice sau mistice. Pentru a atenua caracterul terifiant al povestirilor, traducătorul adaugă la sfârșit mai multe anecdote, relatate cu haz, într-un limbaj arhaizant. A mai transpus Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor (1836), o carte intitulată Tâlcuirea viselor (1836
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
mai propice climat pentru valorificarea artistică a predispozițiilor sale în cenaclul macedonskian de la „Literatorul”. Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru problematica morală și religioasă, să-i accentueze gustul pentru straniu, pentru fabulos, să-i sporească atracția către arta rafinată și către frumos în genere. O sensibilitate ca
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
demențial de pasiunea stârnită de viitoarea cumnată, pe care o vrea pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
să tempereze mânia ciobanului. Nereușind, îi împlinește cererea: „Iataganul pe care turcul îl ținea încremenit în soare căzu cu șuier pe gâtul lui Iordache și, cu căpățâna lui cu tot, răsună de pământ.” Pofta de înavuțire generează și conflictul povestirii fantastice Moara lui Călifar. Spre a se „procopsi”, un flăcău se duce (în vis) la moara unui vrăjitor aflată pe alt tărâm: o „moară cu noroc” infernală. Scăldându-se, la îndemnul morarului, în lacul de alături, țăranul devine, prin căsătorie, boier
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului lăsat de G., publicat postum (1973-1980), deosebit de interesant și valoros din punct de vedere documentar. Elementele esențiale ale literaturii [lui Gala Galaction] sunt deci: epicul popular, romantic, și basmul fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
București, 1986 (în colaborare cu Ruxandra Maria Georgescu). Repere bibliografice: Dinu Flămând, „Antologia eseului hispano-american”, LCF, 1976, 24; D. Radulian, Invenție, construcție, integrare, ST, 1980, 3; Doru Vianu, „Casa Weber sau Ieșirea din noapte”, CL, 1983, 3; Mircea Muthu, Nivelele fantasticului, ST, 1983, 4; Victor Ivanovici, „Casa Weber sau Ieșirea din noapte”, ST, 1984, 2; Firan, Profiluri, 357-359; Velea, Universaliști, 89-99; Dicț. scriit. rom., II, 360-361. St.V.
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
a lui Patapievici, din postfața cărții, pune În legătură mutația de imaginar cu modificarea epistemică: Nu s-a subliniat niciodată Îndeajuns faptul că suportul acestei teorii a schimbării istorice este nu atât schimbarea de imaginar ș...ț, cât Înlocuirea cunoașterii fantastice și a subiectului epistemic care a făcut-o posibilă (subiectul transcendental al magiei) cu o formă de cunoaștere bazată pe opoziția subiect/obiect, făcută posibilă de subiectul transcendental carteziano-kantian3. Revenirea unui nou gnosticism (ca recuperare a gândirii magice, la Culianu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a debutat editorial În 1995, cu volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. A mai publicat: Xenograme (1997), Visul lupului de stepă (1999), De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (2001), Opoziții constructive (2002), Matei Călinescu. Monografie (2003), Cercul de grație (2003), Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic (2003), Mitologie generală I. (2004), Despre Thomas Mann și alte eseuri (2005). A coordonat volumul colectiv Experiența externă (1999) și a realizat câteva traduceri. A colaborat la numeroase volume colective, printre care: Dicționarul Scriitorilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
povestire în revista „Mugurașul” (1936), colaborând în continuare la publicații ale elevilor, precum și la Radiodifuziunea Română, cu poemul dramatic Din durerile neamului. A scris scenarii și a tradus librete de operă. În arhiva poetei, se păstrează, de asemenea, eseuri, nuvele fantastice și o bogată corespondență cu muzicieni și scriitori. Editorial, debutează cu volumul de versuri Viorile primăverii, în 1942, cartea având pe copertă mențiunea, „Mariana Șerban, clasa VIII A, Liceul «Regina Maria», București”. Celelalte cărți i-au apărut postum. Primul volum
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
n gios/ Și merg toate dimpotrivă, anapoda și pe dos”). Moldova la anul 1829 aduce elogiul păcii, reașezarea vremurilor fiind văzută ca o revenire a veacului de aur. Suplement la Geografie conține o descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
dat conceptului de G. R. Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
Miorița] (1963), Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor] (1969), Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde] (1971), Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan] (1974), Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești] (1976) și Rétek harmatában-Pe pârâu de rouă (1985) se remarcă nu numai prin performanța traducătorului, dar și prin aportul folcloristului care relevă specificul baladelor și colindelor românești, comparându-le cu cele maghiare. Într-un volum consacrat cântecului bătrânesc, Balladák
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
szól az ének [Cântecul Novăceștilor], București, 1969; Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde], București, 1971; Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], București, 1974; Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești], București, 1976; Rétek harmatában - Pe pârâu de rouă, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mitruly Miklós, Két népköltészeti, KOR, 1965, 10; Kerekes György, Balada Novăceștilor în limba maghiară, TR, 1970, 16; Ist. comp. Rom., 281-282; Mihai Beniuc, A barátság hídja, HT
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
pseudonime (S. Fantezian, Paracelsus, Avicena ș.a.). Debutează publicistic în presa timișoreană (1945), colaborează la „Studentul român” (1947), apoi devine redactor la ziarul „Scânteia”, unde avea să lucreze timp de peste două decenii. Adevăratul debut al scriitorului poate fi considerat volumul Romanul fantasticelor pățanii și aventuri și coșmaruri ale curajosului James B. Clawhead, marele Maestru al Obiectivității, omul care a trecut Cortina, roman satiric, cu accente de furibund pamflet politic, apărut în 1954, și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nopții, este pentru a mă vedea cum mă văd ceilalți, pentru a mă bucura de multipla mea prezență, nealterată de nimic, în ochii lor adoratori.” Între aceste două identități se situează nenumăratele înfățișări ale unei opere întotdeauna perfecte: poezie alegorică, fantastică, simbolică, autoreferențială, istoric-politică; traduceri excepționale, din creatori precum Goethe, Mallarmé, Valéry; eseuri despre rostul ființei (Tragic și demonic - elaborat încă din 1948 ca teză de licență cu Lucian Blaga, în filosofia culturii, nesusținută), despre raporturile poetului cu limbajul și cu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Mediu, în ce privește Fiziologul nu interesa opoziția adevărat/neadevărat din perspectiva științelor naturii, ci posibilitatea oferită de însușirile unui animal de a servi drept significans în construirea unei similitudo fie spiritual-teologică, fie moral-didactică. Așa se explică alcătuirea unor istorisiri, astăzi numite „fantastice”, relative la animale denumite tot astăzi „fabuloase”. Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu trebuie înțeleasă ca o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Figuri, pref. trad., București, 1978 (în colaborare cu Angela Ion); Maurice Blanchot, Spațiul literar, pref. trad., București, 1980; Marcel Proust, Eseuri, pref. trad., București, 1981, În căutarea timpului pierdut, I-VI, 1987-2000, Indiferentul, Paris-București, 2001; ... Elixirul de viață lungă. Proză fantastică franceză în secolul al XX-lea, I-III, București, 1982 (în colaborare); Paul Ricoeur, Metafora vie, pref. trad., București, 1984; Gustave Flaubert, Bouvard și Pécuchet, București, 1984; Eugen Jebeleanu, Hanibal, ed. bilingvă, pref. Aurel Martin, București, 1985; Pierre Chaunu, Civilizația
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă înțelegere a fantasticului), Ion Frunzetti (Problema tragicului modern), M. Camilucci (Nevoia de poezie). Intervenții critice fac Al. Husar („Luceafărul” și „Meșterul Manole”), Ion Șiugariu (Titu Maiorescu, criticul), Mihail Isbășescu (Schiller estetician, Hans Carossa), Pericle Martinescu (James Joyce, Portretele lui Eminescu). Cronica literară este
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
că putem detecta o ușoară deplasare spre monofizism: pasajele în care Roman subliniază umilințele și suferințele lui Cristos sunt rare chiar și în imnurile dedicate Patimilor Mântuitorului și el preferă să-l vadă pe Cristos mereu triumfător. În reprezentările sale fantastice și poetice un loc central ocupă economia faptelor lui Cristos (care se potrivea mai bine cu activitatea omiletică și liturgică a lui Roman), reprezentată mai ales de coborârea în infern și de cruce; neliniștitoare este întrebarea ce revine mereu: Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]