4,972 matches
-
nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau expediate par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de cutii cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru „alte analize”. Nikki mi‑a confirmat informația, dar a adăugat că rezerva pe care o voia Ravelstein nu era disponibilă până săptămâna viitoare. Duminică a dat iar o petrecere - pizza și bere, În stil de picnic, cu pahare și farfurii din plastic. Cumpărase un nou echipament video - dernier cri - spunea el (până și eu preferam expresia asta decât „cel mai sofisticat nivel tehnologic”) - și cântăreții și instrumentiștii erau expuși În mărime naturală, aureolați de o lumină de junglă tropicală. Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi tremura În mână și se ciocnea de farfurie, zăngănind; nu reușeam să o ridic la gură. Doctorul Bertolucci a venit să ia masa cu Rosamund și cu mine. Încă departe de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi văzut înainte de decadență... ARTUR: Sunteți în decadență? GARDIANUL: Suntem în decadență! ARTUR: Mi s-a părut mie că ceva e ireal, că e misterios... GARDIANUL: Plutim într-un ochi de fiară, domnule! Orașul ăsta a fost curat ca o farfurie, a fost ca o foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răsucindu-și coada și trupul pe lângă pulpele stăpânei. ─ N-am să înțeleg niciodată de ce faci chestia asta, zice Aurora Martinescu, ce-ai frate, potolește-te! E prima oară când îți dau să mănânci? Tu n-auzi să scoți capul din farfurie ca să pot să-ți pun mâncarea? Poftim, acuma ești mulțumit? Of Doamne! Uite în ce hal te-ai făcut, ai bucățele de Dante pe cap. Nici nu-ți pasă, văd. Doamne, ce motan ai putut să-mi dai! Pleosc, pleosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
împotriva umanității sunt bineveniți să-l examineze detaliat. Guvernul Statelor Unite nici nu confirmă nici nu neagă că am fost un agent de-al lui. Oricum, faptul că nu neagă această posibilitate e cât de cât ceva. Cu toate că îmi răpește din farfurie și această singură bucățică bună, negând că un oarecare Frank Wirtanen ar fi fost vreodată în slujba guvernului în vreunul din organismele sale. Nimeni nu crede în el, în afară de mine. Așa că de-aici înainte mă voi referi adesea la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
acea acțiune patriotică. Două luni mai târziu, chiar de Crăciun, cum stăteau și petreceau la masă și urmăreau la televizor un concert de cântece patriotice transmis de la Sala de Spectacole a Ministerului de Interne, Fărmăcata, mama fetei, observă cum deasupra farfuriei cu piftie a Mantinelei se face dintr-o dată o lumină rozulie. Ca și cum răsărea soarele și o rază ajunsese pe farfuria fetei. Din rază, apoi, se iți o pasăre albă, mai mică decât o vrabie. Bătu de câteva ori din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un concert de cântece patriotice transmis de la Sala de Spectacole a Ministerului de Interne, Fărmăcata, mama fetei, observă cum deasupra farfuriei cu piftie a Mantinelei se face dintr-o dată o lumină rozulie. Ca și cum răsărea soarele și o rază ajunsese pe farfuria fetei. Din rază, apoi, se iți o pasăre albă, mai mică decât o vrabie. Bătu de câteva ori din aripi pasărea aceea și o zbughi drept spre icoana Sfintei Parascheva, de deasupra televizorului. „Pardalian! Pardalian! Pardalian!“, ciripi de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă farfuria cu oasele din fața popii și i-o aruncă în față bărbatului acela. Din ușa bucătăriei de vară Geta, nevasta de-a doua a lui Sighirtău, văzu ce se-ntâmplă. Se repezi spre fata veterinarei. Mai să-l zvârle din scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știe, mergea cu Stelian acolo, era o stupină mai spre pădure, cumpărau miere de la Afanasi, scapetele, a nenorocit-o și pe fata asta profesorul ăla își spune scârbită, apoi alte poze, Tomnea cu doamna Veturia la o masă plină cu farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cu toate evidențele, vestea nu-mi dădea pace. Pe toți ceilalți îi văzusem în mormânt. Nu puteam să-mi sfârșesc zilele fără convingerea netă a morții unui rival. Voiam să-i văd vasul și resturile echipajului, craniile cu mandibule desprinse, farfuriile cu inscripția KM. Fabulam plimbându-mă ca o fantomă deasupra punților rupte și albastre, care deveniseră vizuini de pești, atingând timona umflată de rugină și în final intrând în cabina căpitanului, unde scheletul său și filele jurnalului de bord încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că angajații vor fi mai productivi și mai plini de viață dacă vor învăța pe dinafară un cântec, la alegerea lor. Ne-a arătat și un memo. Ce cântec vreți? ne-a întrebat. Pe la prânz, în vreme ce mi-a turnat în farfurie borșul de perișoare, am văzut că la baza degetului mare mi-a apărut un coș. Nu era chiar un coș, dacă mă gândesc bine, ci un fel de umflătură cu lichid. Am încercat s-o storc. La început a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clapetei α. Selectați opțiunea Blue Render și introduceți parametrii: 12, 7854, 23, File Dropper 1...” — Ești un delicat, a spus Mama Mare făcându-și apariția cu dulceața. Am pus repede hârtia jos. — Poftim? - Ești un delicat, a repetat întinzându-mi farfuria. Ai o jenă. Nu te simți bine aici. Te-am văzut de mai demult cum te comporți când vii la mine. Amândoi vorbim numai prostii și când te întreb ceva îmi răspunzi cu niște cuvinte care nu ți se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de mai demult cum te comporți când vii la mine. Amândoi vorbim numai prostii și când te întreb ceva îmi răspunzi cu niște cuvinte care nu ți se potrivesc. — Cum? Ce nu mi se potrivește? — Mănâncă. Am cules de pe marginea farfuriei lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi vrut s-o întreb „și care-i filonul de aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi vocea. — Ia și mănâncă. Mă simțeam de parcă aș fi făcut o gafă. Umerii mi se ridicau, gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca garnitură. Mi se părea de o familiaritate reconfortantă. MM, Matthew și Sally erau deja la masă, împreună cu Steve, directorul de scenă de la Cross. Înțelesesem de la Sophie că se pregătea o mișcare strategică de câștigare a lui Steve de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva grav. —O galetă? îl întrebai eu, pasându-i farfuriile. Ha-ha, double entendre 1. —Nu știu de ce te încăpățânezi să folosești replici franțuzești, că ai un accent groaznic, izbucni Hawkins în timp ce eu îmi ronțăiam galeta. Oricum, am venit să-ți zic că eu și cu Daphne ne gândim să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Parcă-ți plăceau provocările. — Creatură mică și neștiutoare, nici nu știi că te joci cu norocul. — O, spusei eu, ridicându-mă, ba cred că știu. Într-un final, ne-am mutat în dormitor, cu o sticlă de sherry și cu farfuria cu biscuiți. Îl convinsesem pe Hugo să-i luăm (își făcea griji pentru siluetă) atrăgându-i atenția că eram în plin proces de dat jos tot ce punem pe noi. Eram extraordinar de relaxată dar, paradoxal, parcă ajunsesem la punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A, bravo. Dacă aș fi trează, ar fi un lucru extraordinar. Am intrat în bucătărie împleticindu-mă și am umplut filtrul cu cafea. Sally a scos o farfurie din bufet, s-a uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bufet, s-a uitat la ea cu o neîncredere abia disimulată și a spălat-o cu atenție în chiuvetă, cu săpun. De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a îngrămădit pe ea produse de patiserie scoase dintr-o pungă maro. M-am dus la baie să mă spăl pe dinți și pe față și, când, am reapărut, câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâna-n foc că nu ai dispărut vreo zece minute, acolo. Vreau să zic că eu urmăream ce se întâmpla pe scenă. Sally păru lovit de moarte. — Mă duc la teatru, ne anunță el, ridicându-se în picioare și îndepărtând farfuria, printr-un gest de repudiere. O să vorbesc cu Sophie și o să vedeți că ea își aduce aminte că am stat tot timpul lângă ea. Da, dar - dădui eu să zic ceva. N-avea rost. Sally o luă cu pași apăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat acum ținta. Ar trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru Sir Toby Belch 2 peste douăzeci de ani. Violet se înfrupta din ouăle ochi și din salata creață cu pui cu atâta poftă, de parcă ar fi fost o porție uriașă de cartofi prăjiți. Deja aruncase o privire dezaprobatoare către farfuria mea, care era plină cu așa ceva. Hei, eu nu trebuie să apar la televizor, îi amintii eu. Nici o grijă că mă îngrașă camera cu trei kilograme. Care se fac cam cinci, când ai oase mici, zise Violet cu jale. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]