9,442 matches
-
de data aceasta, când la tonul cinic-neutru al legistului preocupat să stabilească circumstanțele decesului, când la tonul familiar al celui înclinat să dezvăluie amănuntele sadice. Se pare că evenimentul în sine a existat, ceea ce presupune că punctul de plecare al ficțiunii se regăsește în realul-evenimențial, de altfel pretextat de narator. Dar modul în care este povestită tortura, cu detaliile fictive adăugate, de pildă familia martoră la execuția atipică, prezența copiilor, "obligați să asiste și să observe că i s-au prins
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o perioadă propice exploziei pamfletare, în descendența ilustră a lui Pascal, Diderot, La Bruyère și Voltaire, a făcut din scrisoare și jalbă forme canonice ale polemicii pamfletare. Angenot descrie astfel principiul de funcționare al scrisorii deschise: "Acest sub-gen transpune în ficțiune schimbul epistolar real ale cărui caracteristici le demontează: confidențialitatea conținutului, intimitatea relativă a corespondenților, reciprocitatea schimbului. Aici, aceste elemente sunt înlocuite de altele total opuse; secretul misivei este divulgat publicului larg; nimic nu-l determină pe expeditor să se adreseze
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută dal capo al fine
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grație revenirii la evenimențial, recursului la argument (altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton sau atitudine. Această menținere a pamfletului ironic în limitele polemicii urbane nu duce la deliteraturizarea textului, cum s-ar crede, atâta timp cât ficțiunea nu mai reprezintă unicul indiciu al literarității. Ni se pare incitantă, la Arghezi, tocmai depistarea elementelor de natură estetică într-un tip de discurs construit în limitele comprehensibilului (un discurs accesibil, adaptat la rigorile publicistice) și ale evenimențialului (un discurs
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la un consens
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alegorie, realitatea obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Te aștept să te retez în două cu nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a sunat ceasul năpârcă. Îl asculți? A bătut ceasul tău din cimitir". Avem în față nu desfășurarea de imagini din ficțiunea iconică, ci un tir verbal de reproșuri, acuzații, insulte, a cărui miză e exclusiv de ordin afectiv. Amenințarea răului e iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
românești. El se situează, empatic, în asentimentul "masei", de aceea mesajul său nu are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oficial al puterii. Privite dinspre teoria enunțării, toate cele trei texte se înscriu în categoria actelor ilocuționare verdictive și exercitive 206, însă fictivizarea adversarului, ca destinatar direct, marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
utopist, xenofob, antisemit etc., pentru a se plasa în dimensiunea argumentativă a discursului în care, fără îndoială, conceptele și principiile dobândesc valențe noi. Astfel, vizionarismul său utopic devine, la nivelul textului, printr-o fertilă metamorfoză a Istoriei în istorisire, o ficțiune explicativă, euristică, după inspirata formulă a Monicăi Spiridon. Scrisul jurnalistic se naște, la Eminescu, dintr-un imbold etic și presupune, înainte de toate, o atitudine sacerdotală în fața ideii de Adevăr. Acest Adevăr, legitimat istoric, se cere imperativ reafirmat, în condițiile în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de viață traumatizante, cum ar fi, de pildă, perioada monahală sau cele două detenții. Atitudinea anticlericală la Arghezi, dacă e să facem conjuncția dintre om și operă, este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
desfășurare amplă, logic articulată, susținută prin argumente de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriptic arghezian, subliniat întâia dată de Tudor Vianu, rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3. Textele propuse de noi spre analiză, "Unul din argumentele cele mai obicinuite"(1880)225 și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
date statistice, documente oficiale politice, economice sau demografice și, cel mai ades, informații istorice și istoriografice. Gazetarul nu e interesat să impresioneze prin forța de sugestie a metaforei, ci mizează, aproape exclusiv, pe soliditatea raționamentului și superioritatea erudiției. Recursul la ficțiune este rar și atent dozat, pentru că aceasta nu este, la Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin forța de sugestie a metaforei, ci mizează, aproape exclusiv, pe soliditatea raționamentului și superioritatea erudiției. Recursul la ficțiune este rar și atent dozat, pentru că aceasta nu este, la Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
amplă și eterogenă informație, în scopul de a-și cimenta demonstrația, Arghezi invocă prodomo însuși textul pe care-l semnase în urmă cu trei decenii ca argument-evidență, suficient sieși. Spre deosebire de metodicul său predecesor, poetul Florilor de mucigai nu recurge la ficțiune, pentru a cosmetiza când și când argumentul, ci face din acesta o trambulină pentru plonjarea în imaginar. La Eminescu, prin convocarea unor surse eterogene textul se dilată concret, în planul ideilor, iar una din virtuțile polemistului rezidă tocmai în armonizarea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului, ignorând cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă, în orice situație, amprenta inconfundabilă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de cetățeni, de lipsa căruia patria noastră nu se poate plânge. Slavă domnului! Avem destui". Urmează povestea "capuținiștilor" (= secta intelectualilor, definită în contrast cu marea masă a "profanilor"), care aveau sediul la Brofft, un sediu care, întâmplător observă naratorul -, rima cu "moft". Ficțiunea satirică aduce izbitor cu cea din publicistica argheziană, care anunță, prin formă și conținut, Tabletele din țara de Kutty. Urmând coerența logică a parabolei, "capuținism" înseamnă "orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale, despre înalte chestiuni de artă, litere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al cărei sens inexprimat vizează calitatea de literat autentic a adversarului. În final, pretextând o reconstituirea unei imagini onirice, pamfletarul justifică proiecția victimei într-o scenă animalieră de un comic grotesc. Visul rizibil e, aici, o strategie care permite, prin intermediul ficțiunii, pretinsă drept creație a subconștientului, atacul, aparent inofensiv, prin anamorfozarea sugestivă a umanului; însă râsul este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în care grotescul acaparează ficțiunea, devenind sursa unui comic fantezist, care se substituie, prin ficțiune iconică, de cele mai multe ori, coerenței argumentative. Dată fiind pregnanța procedeului în pamfletul arghezian, considerăm oportună o analiză mai amănunțită. Mai întâi, trebuie remarcat că grotescul arghezian sancționează obiectul nu prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]