5,981 matches
-
Anetei (n. Grigoraș) și al lui Vasile Oprea, funcționar. Urmează școala primară în comuna natală, din 1945 învață la Liceul Internat din Iași, transferându-se în 1948 la Școala Normală „Vasile Lupu”. Student, între 1952 și 1956, la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, primește după absolvire un post de redactor cultural la ziarul „Flacăra Iașului”. Lucrează aici până în 1966, după care, angajat în redacția revistei „Cronica”, îndeplinește funcțiile de redactor, secretar general de redacție și redactor
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Între 1991 și 1996 este publicist-comentator și apoi consilier-șef al Inspectoratului Județean de Cultură Iași (1993-1996). Conferențiar din 1992 la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, din 1996 este redactor-șef al revistei „Dacia literară”. Este doctor în filologie cu teza Eminescu, omul de teatru (2000). A debutat cu versuri în „Flacăra Iașului” (1957), colaborând în continuare la „Iașul literar”, „Cronica, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Astra”, „Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
, Ion (16.II.1947, Tatomirești, j. Dolj), poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Florea) și al lui Dumitru Pachia, tâmplar. Urmează liceul la Filiași (1961-1965) și Facultatea de Filologie la Timișoara (1966-1971). Își ia doctoratul în filologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la școli generale din Fratoștița, Tatomirești și Brădești, județul Dolj, la Liceul Agricol din Filiași (din 1975), Liceul
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
, Ion (16.II.1947, Tatomirești, j. Dolj), poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Florea) și al lui Dumitru Pachia, tâmplar. Urmează liceul la Filiași (1961-1965) și Facultatea de Filologie la Timișoara (1966-1971). Își ia doctoratul în filologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la școli generale din Fratoștița, Tatomirești și Brădești, județul Dolj, la Liceul Agricol din Filiași (din 1975), Liceul Industrial nr. 10 din Timișoara (1982-1990) și la
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
să stea creația populară; importante pentru intențiile redactorilor sunt, de aceea, culegerile de literatură populară sau versurile compuse pe tipare populare. Paginile culturale cuprind comentarii privind mișcarea de idei, situația școlilor românești din Transilvania și Banat, precum și studii de istorie, filologie și filosofie. Ioan Georgescu publică eseul Idei despre cultură, iar I. Mateiu semnează o seamă de articole referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figurează câteva studii de Ioan Lupaș, precum monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
Georgescu publică eseul Idei despre cultură, iar I. Mateiu semnează o seamă de articole referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figurează câteva studii de Ioan Lupaș, precum monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filologie”, studii de literatură veche și note etimologice. Lucian Blaga susține rubrica „Filosofie”, în care publică patru eseuri, unele interpretări privind miturile și mai multe cugetări și aforisme. Al. S. Iorga se ocupă de artele plastice (Arta și războiul), însoțindu-și
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
1952, Roșiori de Vede), prozatoare și jurnalistă. Este fiica Georgetei Floroiu (n. Dumitrescu), învățătoare, și a lui Constantin Floroiu, profesor. Învață mai întâi în orașul natal (1959-1969), urmează ultimele clase de liceu la București (1969-1971) și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1977), cu o teză despre Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
, Adrian (30.IV.1958, Râmnicu Sărat), poet, prozator și eseist. Este fiul Adrianei-Maria Oțoiu, dispecer de spațiu aerian, și al lui Simion Oțoiu, pilot de aviație. Urmează Liceul de Artă din Baia Mare (1973-1977) și Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din același oraș, secția română-engleză (1977-1981). Predă în învățământul gimnazial din Oradea (1981-1987) și Baia Mare (1987-1992). După 1989 beneficiază de câteva burse de specializare în străinătate. Din 1992 este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
beneficiază de câteva burse de specializare în străinătate. Din 1992 este cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare, unde ține cursuri de literatură engleză și americană și de teorie literară. Din 2001 este doctor în filologie. Debutează cu poezie în „Steaua” (1979), iar editorial, cu romanul Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita (1996; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Apostrof”, „România literară”, „Observator cultural”, „Tomis”, „Calende” ș.a. Este membru al unor
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
, Mircea (22.VI.1932, Andrieșeni, j. Iași - 1.X.1978, București), prozator. Este fiul Emiliei și al lui Mihai Palaghiu. Absolvent al unei școli tehnice de drumuri și poduri la Iași, termină Facultatea de Filologie la București, în 1960. Funcționează ca profesor în satul Homorâciu, județul Prahova. Primele schițe îi apar în „Neuer Weg” (1960). După mărturia târzie a lui Dieter Schlesak, din pricina prozelor sale satirice devine indezirabil pentru regim, este arestat și suferă o
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
PĂDUREANU, Ion Bujor (10. XII. 1934, Tâmpa, j. Hunedoara), prozator și poet. Își începe școala în satul natal (1940-1945), urmând apoi Școala Normală din Deva (1945-1952) și Facultatea de Filologie, secția română-istorie, din cadrul Universității din București (1954-1959). Un timp lucrează ca învățător sau ca profesor în localitatea hunedoreană Toplița (1953-1954, 1959-1962), ulterior fiind profesor de limba română și istorie la diverse școli din București. Colaborează la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
, Dumitru D. (9.VI.1915, București - 7.III.1983, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Alicei (n. Paleologu) și al lui D. Panaitescu-Perpessicius. Urmează la București Liceul „Dimitrie Cantemir” și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie modernă, absolvită în 1938. Face carieră universitară la Institutul Pedagogic și la Catedra de limba italiană de la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice din București, până la pensionare (1977). Și-a susținut doctoratul în 1974, cu o teză despre Ramiro Ortiz
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
periodică a controverselor în legătură cu drepturile de proprietate ale lui N.B. asupra cărții în al cărei titlu se află numele său, chestiune din care s-a ivit, firesc, problema autenticității. Între adversarii paternității voievodului asupra scrierii se află figuri ilustre ale filologiei, istoriei și istoriei literare românești sau simpli amatori, învățați români și străini: A. Philippide (care se îndoiește circumspect de soliditatea atribuirii), Theodor Codrescu (spune că „autorul mai degrabă pare a fi fost un purtător de mitră decât de coroană”), Demostene
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
literar, dramaturg, prozator și traducător. Este fiul lui Ioan Păltănea, mic negustor. Învață la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, absolvit în 1908, și urmează Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București, luându-și licența în 1912, cu specializarea filologie modernă. În 1909 debutează cu proză la revista „Vieața nouă”, al cărei statornic colaborator va rămâne, fiind cunoscut, în epocă și mai târziu, ca discipol al lui Ovid Densusianu. În aceeași perioadă mai publică în „Noua revistă română” și în
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
Carol I” (1930-1934), Liceul Național (1934-1942) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a Facultății de Filologie din Iași (1949-1952). Prin „restrângere de activitate” (de fapt „epurare”, în baza unor referințe politice denigratoare), este trecut în învățământul mediu, funcționând ca profesor de limba franceză și limba română la câteva școli din Iași (1952-1955). La reînființarea secției de
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
restrângere de activitate” (de fapt „epurare”, în baza unor referințe politice denigratoare), este trecut în învățământul mediu, funcționând ca profesor de limba franceză și limba română la câteva școli din Iași (1952-1955). La reînființarea secției de franceză la Facultatea de Filologie din Iași, devine asistent al profesorului N. I. Popa la Catedra de limba și literatura franceză (1955-1956), lector de literatură universală (1956-1958) și, printr-o nouă restrângere de activitate în 1958, va fi scos din învățământ și angajat secretar literar la
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
I.2002, București), istoric și critic literar. Este fiul Xeniei (n. Lucaciu) și al lui Isaia Păcurariu, țărani. După ce urmează Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1937-1944) și Liceul „Mihai Viteazul” din București (1944-1945), va absolvi în 1949 Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Funcționează ca profesor la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1949-1950), bibliotecar la Biblioteca Academiei Române (1951-1954), iar din 1953 intră ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie a Universității din București, unde
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
absolvi în 1949 Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Funcționează ca profesor la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1949-1950), bibliotecar la Biblioteca Academiei Române (1951-1954), iar din 1953 intră ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie a Universității din București, unde va deveni profesor (1969, obținând și docența în același an), șef de catedră (1968-1979) și decan al Facultății de Limba și Literatura Română (1967-1975). În 1962 își susține doctoratul cu Tudor Vianu, cu teza Ion
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Ghica, cea dintâi monografie exhaustivă dedicată prozatorului. Predă limba, literatura, istoria și civilizația poporului român la Universitatea Sorbona din Paris (1963-1964) și ține cursuri, ca profesor invitat, la Universitatea din Viena (1965-1967). Între 1990 și 2002 este decanul Facultății de Filologie de la Universitatea Hyperion din București, unde fondează seria Comunicările „Hyperion” (I-XI, 1992-2002), rod al unei susținute activități didactice, încununată cu titlul de profesor onorific al Academiei Internaționale de Învățământ de pe lângă UNESCO (1999). A debutat în 1942 cu poezii, în
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Moldovei, iar în anii 1962-1965 se înscrisese, ca asistent, pe traiectoria unei promițătoare cariere universitare, brusc întreruptă prin decizie proprie. În 1985, după desființarea postului local de Radio-Televiziune, este trimis în cercetare, în cadrul sectorului de istorie literară al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”. O nouă schimbare de destin profesional se produce în octombrie 1997, când accede în corpul didactic al Universității de Arte „George Enescu”, unde în 2000 e avansat profesor. Mai fusese, în 1992-1995, conferențiar asociat la Universitatea Ecologică
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
PÂNZARU, Sava (8.IX.1932, Hansca, j. Chișinău), istoric literar. Este fiul Froniei (n. Donov) și al lui Gheorghe Pânzaru, țărani. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959), P. este angajat în 1961 la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău. Doctor habilitat în filologie (1995), devine cercetător științific principal în 1996, fiind specialist în domeniul literaturii
PANZARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288662_a_289991]
-
și al lui Gheorghe Pânzaru, țărani. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1959), P. este angajat în 1961 la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău. Doctor habilitat în filologie (1995), devine cercetător științific principal în 1996, fiind specialist în domeniul literaturii comparate și al teoriei traducerii. P. este autor al monografiilor Gorki în Moldova (1971, în limba rusă), și Fire vii trepidante. L.N. Tolstoi în Basarabia (1978, în limba
PANZARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288662_a_289991]
-
, C.[onstantin] D. (26.II.1907, Pitești - 21.VIII.1993, Craiova), poet și istoric literar. Este fiul Elenei (n. Teodoride) și al lui Dimitrie Papastatopol. Urmează Liceul „I. C. Brătianu” din Pitești, absolvit în 1926, devenind apoi licențiat în filologie romanică al Universității din București (1929). Face un stagiu de specializare la Dijon (1929-1930). Obține titlul de doctor în litere (1946) cu teza Science et poésie dans la peinture animalière de Leconte de Lisle. La Craiova va fi profesor secundar
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Frățil’ia”, „Grai bun”, „Grai și suflet”, „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig”, „Peninsula Balcanică”, „Revue historique du sud-est européen”, „Vieața nouă”, „Viața românească”, „Byzantion” ș.a. A mai semnat P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești” (Matilda Caragiu Marioțeanu), autor al unor impunătoare tomuri, precum Românii din Meglenia (1900) și Meglenoromânii (I-II, 1902), P. este, totodată, autor al unor contribuții
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]