9,041 matches
-
Din păcate, aceste demersuri sunt lipsite de convergență, nu se bazează pe grupuri de studiu. Oricât de bune și de frumoase ar fi ele, sunt niște picături Într-un ocean. Fără discuție, interesul sau scopul acestor studii este unul cu finalitate socială, și anume aceea de a Înțelege mai bine cum funcționăm noi ca grup, ca microgrup, ca societate ș.a.m.d. Bineînțeles, aplicat În raport cu interesul fiecărei cercetări. Eu Încerc doar să spun că este nevoie de o Întemeiere „științifică” În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
important, spre exemplu, nu numai să fie predată o schemă mitologică, dar și ca studentul să beneficieze de rezultatul ei, aplicând aceste scheme la structurile cotidianului. Prin scrierea unui text care se referă la alte texte ale unor oameni decedați finalitatea este una strict „livrescă”. Dar mitul faustic, să zicem, poate fi urmărit nu neapărat În relevanța lui strict literară, el poate fi urmărit În ansamblul de manifestări culturale ale studentului respectiv. Tehnicile calitative pot fi folosite nu numai ca metode
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
iar Încercarea de a pune alte etichete asupra lui riscă, pentru un cititor care nu cunoaște textul și Îi va trebui și ceva timp până Îl va cunoaște, să intuiască alte lucruri decât cele care sunt aici și o altă finalitate decât cea care există. Ovidiu Mircean: Dacă tot vorbim de abordarea aceasta stilistică a textului lui Cornel, sigur că, În raport cu autonomia limbajelor științifice ale modernismului, textul este un text hibridizat. Dar pe de altă parte, chiar și termenul hibrid mi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poeziei și al receptării și nu s-au sfiit să-l așeze În categorii. Să-l protejeze. Să spună uneori, În bună credință, că jocul rămâne joc și Își află suprema potență În tocmai această nedeterminare și absență a oricăror finalități exterioare. Dar totuși fiorul pe care Îl simți În degete și frica din piept (nu v-a fost niciodată frică În clipele de citire a poeziei? Să citești poezie și să-ți fie frică!) Îți sugerează că e vorba de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dovedește. Acum, cine are legitimitatea de a-l conduce și de a-l instituționaliza? Pentru că Ruxandra vorbește În textul ei de instituții, de modalități de a face acest tip de discurs sau acest tip de educație coerent, cu o anumită finalitate și cu o anumită forță. Aceasta va fi o discuție care cred că trebuie urmată și analizată. Pe de altă parte, În ultimul deceniu a fost evident că mentalul social românesc este refractar la schimbare. Această reeducare, după cum bine observă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sunt închise în alt salon” (Privighetorile). Poemul este o sumă de întâmplări, mai mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
Metoda comparatistă a autoarei își delimitează mai precis sfera și scopul în Valori și echivalențe umanistice (1973), impunând trăsătura distinctivă, anunțată în subtitlu: excurs critic și comparatist. Organizată în trei diviziuni, materia își păstrează unitatea punctelor de vedere și a finalității, în pofida diversității tematice și a criteriilor interpretative aparent derutante. În fiecare studiu, tratând despre interferențe și paralelisme între curente, scriitori, opere, idei etc., D.-B. descoperă tăinuite linii de forță, hotărâtoare pentru evoluția culturii române, ca să le proiecteze apoi în
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
P. Hasdeu” al Academiei Române, iar în 1997 i s-a acordat titlul Chevalier des Palmes Académiques. Divergente și eterogene la prima vedere, studiile publicate de D. se ordonează pe axa unor preocupări științifice cu tematică, plasare în timp și în finalități comune. Cu excepția eseului bibliografic Shakespeare în România (1964), toate celelalte lucrări circumscriu internațional literatura română veche, îndeosebi în interferențele ei, sincrone sau nu, cu cea universală. Fără a stărui în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
în raport cu tipul perfect, ideal, al umanității. Concentrând mari aspirații sociale - binele, adevărul și demnitatea -, ele pot reapărea de multe ori, învestite cu semnificații noi în istoria civilizației, căci devenirea modelelor umane este doar o parte a istoriei culturii, cu acuzate finalități educaționale. După acest itinerar instructiv în spațiul culturii universale, D. revine la aria românească, evidențiind direcțiile istoriografiei de la noi - istorică, filologică, estetică, de idei ș.a. Schițând jocul permanențelor și al modelelor, autorul conchide că înclinația spiritului românesc spre sinteza umanistă
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu ocupă și aici interesul de prim-plan - studiul publicisticii, ideea că poemul Călin (File din poveste) nu e un basm, reacții la contestatarii mitului Eminescu -, însă culegerea cuprinde și articole, uneori în stil didactic, despre C. Negruzzi
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
de factură rudimentară și fără un sistem de concepte propriu, ci dimpotrivă, a avut o largă deschidere spre cultura europeană, mai ales spre cea răsăriteană, cu care a izbutit să se sincronizeze ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
evidență, în cadrul acesteia, o direcție care, odată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al patrulea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel care deschide seria (a trăit probabil la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ultimă instanță, needucativă. Aici, apare din nou vechiul conflict dintre filosofie și poezie, dintre retorică și filosofie, ce datá încă din vreme lui Platon și pe care scriitorii încercaseră să-l rezolve compunând poeme didactice care să aibă și finalități literare. Bazându-se pe aceste două instrumente, cel al dialogului urmat de secvențele poetice, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, preluate din literatura consolatoare antică, la speculația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care ne-au parvenit fragmente, în care se reia interpretarea alegorică tradițională. Din aceeași intenție morală, de data aceasta accentuată în sens ascetic, izvorăsc și cele patru cărți de Dialoguri (Dialogi de vita et miraculis patrum italicorum), care au o finalitate didactică precisă, pentru că, scrise într-un stil simplu și cu un limbaj foarte accesibil, potrivit cu înțelegerea oricui, dialogurile prezintă viața multor personaje cunoscute pentru virtutea și sfințenia lor, constituind exemple pe care credincioșii trebuie să le urmeze. Dacă Regula pastorală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respingerea mândriei deșarte (Pro repellenda iactantia), din Despre trufie (De superbia) sau Îndemnul la umilință (Exhortatio humilitatis): aceste scrieri, deși nu sunt foarte elaborate, încearcă totuși să se mențină la un nivel acceptabil de corectitudine. O altă scriere, tot cu finalitate practică și morală, e mai interesantă nu atât pentru reflecțiile personale ale lui Martin, cât pentru grupul social căruia îi este destinată și care este reconstruit chiar prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aplicat la unirea celor două naturi în Cristos ceea ce unii platonici spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei lui Dumnezeu capătă expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască e transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor care o transmit nivelurilor inferioare: fiecare o primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
criticii arhetipale, la trilogia dramatică alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul având ca finalitate ideală reconstituirea unui portret esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de prețiozitățile ideatice și stilistice. Respingând
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
literatura comparată, lucrare deschisă de volumul Teoria (1992). Deziderat conceptual și metodologic evident și în Direcții în poezia secolului XX, stabilirea corespondențelor active între formele de exprimare artistică impune studierea comparată și sistematică a verigilor care alcătuiesc fenomenul de cultură. Finalitatea epistemologică explică și preocupările de istoria artei în activitatea lui G. Și de această dată este limpede preferința pentru viziunile globale, de amploare. Alături de alți specialiști, va contribui la întocmirea unei istorii a picturii românești (Pictura românească, 1977). Va investi
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
legat existențialismul, au scăzut foarte mult În intensitate. Reușită eliminării opoziției filosofice din anii 1956-1957 a fost confirmată și prin faptul că singurul teritoriu de opoziție intelectuală rămăseseră cele ale literaturii și artei, opoziție care avea cel mai adesea că finalitate emigrarea. Cazul lui Rudolf Bahro, filosof contestatar ieșit din rândul cadrelor de partid, nu este decât excepția care confirmă această regulă. Traiectoria i se deosebește În mai multe puncte de cele ale predecesorilor săi din anii ’50. Există Între ei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Într-o situație revoluționară aproape permanentă, printr-o lungă tradiție de războaie pentru independență. După criteriile utilizate de Tilly, În România a existat o situatie revoluționară incontestabila din pricina unei revolte populare, care a disociat hegemonia și suveranitatea În interiorul statului, dar finalitatea să și În sfârșit chiar revoluția au fost «ândoielnice», În absența unui adevărat transfer al puterii politice (Ch. Tilly, 1993). Slăbiciunea statului, scăpat În parte de controlul sovietic, spre deosebite de alte state din regiune, și conflictele interetnice sunt principalele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
adunate în două volume intitulate Valori franceze (1959-1968). Întemeiate pe o ideologie de stânga, mărturisită cu onestitate și curaj chiar și după 1989, când o asemenea atitudine era blamată de mediile intelectuale, intențiile cărții sunt declarat polemice, cu o dublă finalitate în timp - una generală și una imediată. În studiile din primul volum autorul află seve revigorante în moștenirea clasicilor. De aceea năzuiește să readucă în actualitate personalități ale Franței de odinioară, alături de „adevărații” scriitori ai Franței de azi, pentru a
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
viața ajung să se suprapună, să se amestece. Dacă în Jurnalul de la Păltiniș romanescul, deși efectiv, era lăsat în planul secund, „tehnic”, al prelucrării anecdoticii pentru a crea efectul de realitate necontingentă, în Ușa interzisă literatura este asumată fățiș, ca finalitate suficientă sieși. Aspirația către rigorile unui sistem filosofic performant a rămas undeva în urmă; producerea de literatură este noul cuvânt de ordine, vocație, în fine, recunoscută ca legitimă din unghiul capacității ei de a face audibil în mod autentic murmurul
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
în inventarea/ structurarea, în regim poetic, a acelor parametri discursivi în care generația optzecistă își va impune „vocea” și, ulterior, „vocile”. Într-o investigare sumară, ar fi vorba de tipul de preluare a realului de către retorică; aceasta nu mai vizează finalitatea modernistă a destrămării realului ca real, corelabilă unei trădări împinse până la autonomizarea lui etanșă în spațiul poemului, ci, dimpotrivă, în noua schemă, realul este preluat și prelucrat în varianta intermediară a unui „mort viu”, a unui mutant cu regim dublu
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]