3,215 matches
-
toți dinții albi, neobișnuit de albi. - Dă-te în lături, cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se lăsă. - Știu, flăcăule... știu tăt-tăt! zise ea învăluindu-l cu o privire hipnotică, steclindu-i ochii ageri în tot albul lor. - Știi pi dracu..! și scuipă într-o parte. - Îți zâc, frumosule, îți zâc tăt ci ți‟i scris! Lisandru făcu un gest, a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu o iuțeală de pisică, holbându-se în ea. - Ei, hai, zî-i... da‟ vez‟ să nu zâci vreo prostie! zise el amenințând-o cu degetul. Atât a așteptat oacheșa, și începu a turui din gură.. - Ești iute la mânie, flăcăule... șî hotărăști necujătat... da‟ pe urmă‟ți pare rău... Ești bun la sufletu, și uiți răpidi mânia“! - Lasă, lasă prostiile iestea... că le știu, ești o șarlatancă. - Ho, bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule, să pierzi pă cineva drag inimii și sufletului tău... Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule, să pierzi pă cineva drag inimii și sufletului tău... Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l cu tăciunii în lumina ochilor. - Ești răzbunător, flăcăule, continuă țiganca; casă bună faci numa‟ cu nevasta născută în a doua lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lună de vară, da‟ ai să cii... și n-ai să cii cu dânsa... Gândul îi zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se „împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o privi fără să mai râdă batjocoritor. - ...Da, flăcăule, lupu îți curmă viața, flăcăule... Ai să mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat de Titu Maiorescu, ministru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mine, un rezultat firesc al iubirii, adică al înfiripării și închegării sentimentelor. Împreunarea fizică era rezultatul iubirii pe care o construiserăm de bine de rău, de câteva săptămâni, în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grijă, domnule locotenent. E nebun și-l cred capabil să facă ce spune. Targuí-ul nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi să-l privească fix și, în cele din urmă, îndreptă arma spre el: — Dezbracă-te, ordonă. — Ce-ai zis? întrebă flăcăul, nevenindu-i să creadă. — Să te dezbraci - apoi ținti spre celălalt. Și tu. Șovăiră. încercară să protesteze, dar era atâta forță în glasul targuí-ului, încât înțeleseră că nu au altă soluție și începură să-și scoată încet uniformele. — Și cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții de morală. Porcul ăsta, pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și e convins că-și poate bate joc de toată țara. Și nu-i așa! îți jur că nu-i așa. Deci, alege. Bătrânul se ridică în picioare și se îndepărtă încet de buza puțului, fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită că totul se sfârșise și că nu se va mai întoarce niciodată la fântâna și la palmierii lui sau alături de familia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de mână: zece minute. Dacă nu apare În cinci, atunci mă Întorc Înapoi În tren. Nu-i rentează să mă mintă. — Alo. Sunteți Clarion din Londra? Edwards? Da. Notează cele ce urmează. Nu, flăcăule, nu-i vorba despre Savory acum. Ți-l dau și p-ăsta Într-o clipă. Ce-ți dau acum e pentru prima pagină și trebuie să ții materialul o jumătate de oră. Dacă nu mai sun, Îi dai drumul. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare măsură, cu milioane. Avea, bătrânul nostru erou, animale multe și mănoase: vaci, oi, capre. Dispunea și de terenuri de pe care să le poată asigura hrana. și le-o asigura. Mai avea flăcăi, fete, nepoți și nepoate, care-l ajutau nevoe mare la toate câte se cereau a fi realizate, pentru ca, prin valorificarea laptelui și a brânzeturilor provenite de la animalele sale, banii din putină să sporească, mereu, nu chiar ca bureții după ploaie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei, viața știe. Mai puteau presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia Bolați, unde, birourile frumosului Sandu Aldea erau situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apropiindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce te rugai la icoană, o sărutai și puneai acolo un bănuț, sau cît te trăgea inima și gata cu boala, sau năvălea norocul peste tine. Doar la cei răi, cu păcate ascunse, icoana nu reacționa defel. Hainul acela de flăcău, pe nume Vasile a lu' Banditu', lucra la un om lacom cum nu s-a mai văzut pe lumea asta și credincios doar de ochii lumii. Măi Vasile, tu mi-o aduci și eu te-oi plăti toată viața cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vasile, doar nu te-ai dilit. Mănînci de frupt? Mănînc ce vreau. Vedeți-vă de ce aveți în străchini! Dar tu n-ai strachină. Tu mănînci din ziar, deci mănînci de frupt. Sigur este friptură. Și încă de porc, se bagă flăcăul. De ce crezi că-i de porc? N-are oase. L-aș vedea cînd ar roade osul. Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i cer. Bine, dar ceilalți, cît dădeau? Proștii? Unii dădeau și 50 de euro. 50 de euro? Cam așa este prețul. Tina s-a închis în sine și n-a mai intervenit în discuție. Tu cît cîștigi, Romeo? întreabă un flăcău. Și două mii pe lună. Oho! Fetele de măritat au venit cu diverse treburi pe la Panaitescu și rîdeau prostește dacă îl întîlneau pe Romeo. Ce mare te-ai făcut! ataca Romeo. De cînd ai plecat mata... Uită-te, și țîțîșoarele ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce bijuterie de femeie aveau parte și ieșeau repede ca să se laude cu trecerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]