4,656 matches
-
își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des i se întâmpla la sfârșitul zilei de lucru, când tot ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă, iar garajul era închis. Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în labirint, îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi trebuie vești de la Teheran. Dar vești despre care n-am să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doi ochi tineri - S-a dus să ceară sfat la sfânta Vineri. Voinicul meu - îi zise - atuncea sfânta, De ce-ai stătut în. valea amintirei, Pentru oricare e frumoasă, blândă, 100Cu curte - oricărui seamănă. Ceirii Din acea vale inima-ți frământă. Nu sta în ea. De te - nchinași iubirei, Te du de-o cată și-n a ei fereastă, De-o vezi deschisă, svîrle floarea astă, 105Dar să nu stai în valea desperării Ce-n a ta cale tu vei trece
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, " S-o pornesc vuind în vânt " Pe isvoare " În ponoară " Unde paserile sboară " Unde crengile-mi se pleacă " Și căprioarele joacă. Apa-i zice...: " O, copile, Mâinile întinde-mi-le, Vino-n fundul luminos Că tu ești copil frumos. " Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puțin să știe, prea mult să cheltuiască și puțin să aibă, prea mult preț să ceară și puțin să facă. VĂDUVĂ 159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuiește-n pat. 160 Visurile pe văduve rău le cam frământă. 161 Văduva fără bărbat rău se chinuiește-n pat. 162 Muierea văduvă tot crastaveți visează. VÎNZĂTORIU 163 Cu greu și foarte greu, când cel ce te păzește acela te și vinde. 164 Lesne vinzi, anevoie cumperi. 165 Cine vinde pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fotoliu. ― Vreau să spun că nu are privirea aceea de ansamblu care triază, nu-i așa, selectează, selecționează cu discernământ înlăturînd balastul. Bătrâna se interesă timidă: ― Adică? ― Adică se împiedică în amănunte nesemnificative. Am să-ți dau un exemplu: se frământă, printre altele, unde a dispărut biletul strecurat sub ușă. Unde l-a pus Scarlat, dacă nu cumva l-a rupt și așa mai departe. Jumătate de ceas a pritocit chestiunea. Melania Lupu coborî ușor pleoapele: "Ce bine ai făcut, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deci, când traduceți din dialectul tembo-habe, vă scapă tot ce se petrece în imediata dumneavoastră apropiere. ― Bineînțeles. Fiecare frază te cucerește. Își repezi din nou ochii în tavan: ― " Voi trimite fulgerul care trece spintecând cerul / Voi trimite tunetul care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul poșetei. ― Vă rog să mă urmați. CAPITOLUL XVI ERRARE HUMANUM EST Melania Lupu urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despre moarte, trădare și curaj. Soldat al celui de-Al Doilea Război Mondial, Koinski coboară, prin povestire, către Marele Război, războiul ce este, înainte de toate, teatrul pe care se joacă scena enigmaticului Corto Maltese. Din pântecul acestui Mare Război, ce frământă aluatul omenirii din tranșeele Flandrei până în mijlocul Africii, se ivesc siluetele romantice și tulburate ale celor care se înfruntă în deșertul Palestinei, în jurul unei locomotive Baldwin 622. Carcasa de metal a locomotivei abandonate în deșert, la șase ani de la terminarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mediocrității, în numele loialității față de un cod propriu al onoarei. Narațiune cu inspirație istorică, în care se întâlnesc vâna lui Boccaccio, dar și penelul lui Machiavelli, Fanfulla este fresca Italiei, spațiul pe care îl invadează armatele imperiale și pe care îl frământă pasiunile politice sângeroase. Colorată și tragică, Italia lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se fac și se desfac cu ușurință, iar viața este trăită cu paro xismul celor care știu că astăzi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pasiuni; sfiiciunea și desfrânarea, teama și îngâmfarea, alternează în mod continuu și, deseori, amenință pe cel temător, paralizat și resemnat, până la epuizare. Într-un fel sau într-altul ne torturăm, viața noastră nu are spațiu pentru exigențele sale, și ne frământăm până ne facem rău. Rugăciunea pentru ajutorul lui Dumnezeu în ispite În viață există cazuri în care, ca să spunem așa, totul conspiră împotriva omului, iar el poate ajunge într-o situație teribilă din care se gândește că nu va putea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
-i dau ordine Arhivarului într-o zi?" Laura nu m-ar fi înțeles și nici eu nu aveam curajul să-i spun chiar atât de direct: "Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi". Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întîlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am pomenit cu bătrânii în cameră, am izbucnit într-un râs isteric, idiot, din care nu mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom, iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ciuma e prea puternică. \ O să știm asta, spune Tarrou pe un ton răbdător, când vom fi încercat tot ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-a ridicat cu un aer jignit și și-a luat pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria mea. Apoi pe un ton de bravadă : \ De altfel eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lipsi unii de alții, că era la fel de lipsit de mijloace ca și acești nenorociți și că avea dreptul la aceeași cutremurare de milă pe care o simțea crescând în el când îi părăsea. Cel puțin, acestea erau gândurile care îl frământau pe doctorul Rieux o dată cu cele care priveau starea lui de exilat în timpul acestor interminabile săptămâni. Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rugat ca, la o adică, să-l așezăm lângă mama. Tata nu mi-a spus niciodată că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel de cuvinte. Lua în mână țărână de pe ogor și o frământa lin și ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai simple și convingătoare cuvinte. În acest caz, orice sforărie patriotardă pălește fără drept de apel. în Doamne, ca patriot român luminat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pot face nimic, sunt nula nulelor, în cele de natură militară ori politică acționez cu agerime și responsabilitate, văd clar pe unii dintre ostașii mei, îi strig pe numele știut, le dau povață și comenzi - după caz - mă agit, mă frământ să fac față situației, am o satisfacție privind modul de rezolvare și mă trezesc „lac de sudoare” spre deosebire de cele didactice când eu sunt total pasiv și când mă trezesc sunt mulțumit că totul s-a terminat și revin la normal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția noastră până la noi ordine. Intrigat și foarte neliniștit îmi făceam tot felul de probleme. Peste noapte, mii de gânduri m-au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu declarația și dacă îmi asum și răspunderea... Mi-am asumat răspunderea celor scrise și părăsesc incinta comandamentului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe post de felicitare de sărbători, dar și de confesiune, de spovedanie, m-au cam luat prin surprindere... Nu mă așteptam ca, de acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la o distanță colosală și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Se pare că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Irene. Abia ai ajuns aici. — Să-ți spun drept, Santa, nu cred că vrau să-l întâlnesc pe omu’ ăla bătrân. — De, acu’ e prea târziu. — Ce naiba o să fac eu cu bătrânu’ ăla? întrebă doamna Reilly, temătoare. — Nu te mai frământa atâta, Irene. Mă faci și pe mine nervoasă. Îmi pare rău că te-am chemat la mine. Santa trase pentru o clipă paharul de la buzele doamnei Reilly. Ascultă ce-ți spun. Suferi tare de artrită. Popicele-ți fac bine. Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scârbită și obosită, nu o interesa nimic din ce ar fi putut spune Ignatius. Claude nu-i prea deștept. Recunosc. Tot timpul mă bate la cap cu comuniștii. Ei și? Poate că n-are habar de politică. Dar nu mă frământă pe mine politica. Nu doresc decât să mor cât de cât onorabil. Claude e de treabă și știe să se poarte bine cu omu’, iar asta-i mai mult decât știi tu, cu toată politica și diploma ta. Pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]