3,203 matches
-
ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Noe - Nava lui Cristos), amândouă fiind lăcașuri ale mântuirii, sunt doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în iconografia creștină, de-a lungul secolelor, arca lui Noe a fost figurată fie ca o simplă ladă (în creștinismul timpuriu : frescele cimitirului de la Priscille - secolul al II-lea, sau cele din catacombele de la Domitille - secolul al IV-lea), fie ca o casă plutitoare (pe un capitel al catedralei din Bourges - secolul al XIII-lea, sau într-o gravură din Biblia Sacra
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel de legende (10). Cea mai notorie dintre ele este legenda Sfintei Martha, care leagă balaurul Tarasque cu centura sa. În aceeași sferă de semnificații intră și legenda balaurului răpus de Sf. Gheorghe și legat de fecioară. Vezi, la noi, fresca respectivă pe fațada sudică a Bisericii Voroneț și ilustrația din Cazania lui Varlaam. Tot fără luptă supune Iason balaurul care păzea lâna de aur, folosindu-se de descântece și ierburi „aducătoare de somn” primite de la Medeea, vrăjitoare care, nu întâmplător
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inițial, era bourul. în unele colinde românești, eroul răpune cu mâinile goale un „leu” bovimorf, înzestrat cu coarne (109, p. 279). În alte versiuni, „leul” este rumegător, nu carnasier (130). Poate că leul, necunoscut propriu-zis de români, a coborât de pe frescele bisericilor, din reprezentările iconografice ale lui Samson. Ceea ce mă interesează acum este faptul că, în colindele românești, „leul” este o ființă zoomorfă cu conotație mitologică precisă, dar cu conformație biologică echivocă. Este o făptură care, ca și Minotaurul, „transgre- sează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
texte și imagini (121). În spațiul românesc, textul propriu-zis al legendei este atestat relativ târziu (secolul al XVII-lea), el fiind, se pare, precedat de tratarea iconografică a motivului și a submotivului în discuție. Iată câteva ctitorii care conțin în fresce submotivul „legarea balaurului de către fecioară” : Voroneț, Hârlău, Dobrovăț, Biserica episcopală din Roman (toate în Moldova ; cf. 44, pp. 54-56), Biserica Doamnei (București), bisericile din Gura Văii (119), Căzănești, Genuneni, Covrești, Copăceni, Drăgășani (Vâlcea), Vladimir (Gorj), Urși, Vineți (Olt), Ciofrângeni-Ungureni, Cotu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere pentru că, în calitatea sa de om al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bucata; în timp ce în Anglia un milion și jumătate de căsătorii sunt periclitate de sforăitul unuia dintre soți; în timp ce pe undeva prin Franța oameni simpli și în toată firea din departamentul Indre pregătesc o reconstituire a bătăliei de la Austerlitz și mărețe fresce animate ale secolului lui Talleyrand - în tot acest timp câțiva oameni, tot de pe lumea asta, își bat capul să afle cui i-a scris Beethoven la 6-7 iulie 1812, din Töplitz, scrisoarea - numită între specialiști - „către nemuritoarea iubită”. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
centrul reacțiilor emoționale ale sistemului nervos. Se întrerupse. ― Ai fost vreodată la Institutul de Semantică? ― E formidabil, răspunse Teresa, e plin de bijuterii și metale prețioase... Gosseyn își mușcă buzele. ―- Nu la asta mă refeream. Voiam să-ți vorbesc despre fresca de pe pereți! Ai văzut-o? ― Nu-mi amintesc. Ea nu părea să realizeze că răspunsul era deplasat. ― Dar l-am văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câțiva copii vorbitori de limbă română din detașament. Să vizităm tabăra... Să ne facem prieteni printre frații noștri români! * * * Și acum, intrăm în localitatea Voroneț unde vom vizita minunata ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare din 1488 și înfrumusețată cu fresce exterioare în timpul domniei lui Petru Rareș, o adevărată capodoperă a artei medievale moldovenești, cunoscută în întreaga lume, le-a spus tinerilor excursioniști sovietici Simion Simionovici, ghidul vorbitor de limba rusă repartizat special de la județ. Kak-kak? Va vsiom mire?! Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care v-au spus că Ștefan a fost un agresor! Și-a asumat riscul de a spune adevărul pionier vajataia. Odată ajunși în preajma monumentului, copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciodată. Ca dovadă e Dreapta Judecată unde sufletele sunt categorisite în bune și mișelești iar apoi sunt repartizate, după caz, în grădini cu verdeață sau la baia de smoală clocotindă. Dacă doriți o confirmare a celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără grai. Șiau dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de demult, lăsată omenirii, spre aducere aminte, și spre perpetuă venerare. Singura, care lipsea din acest impresionant decor, era, tocmai gazda! Pe neașteptate, se și explică; nu găsesc și pace bună! Nu găsesc, și, dacă nu găsesc, nu găsesc, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
invită la curaj în apărarea speranței. Proza grafică încadrează, miraculos, mesajul pedagogic - demnitatea este afirmată ca temei al existenței universului întreg. L’invitation au voyage (Corto Maltese) Atunci când Milo Manara îl transforma pe Hugo Pratt în personaj al ambițioasei sale fresce onirice, acordându-i acestuia din urmă rolul de Vergiliu ce luminează drumul accidentat și nebulos al lui Giuseppe Bergman, alegerea confirma ceea ce se putea intui, deja - Hugo Pratt rămâne autorul de vise cel mai redutabil pe care proza grafică îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Maria, companionul ei, dar și cei doi pontifi ai gnozei europene, profesorul Steiner și anticarul Levi Colombia. Rasputin nu poate fi nici el absent de la această ultimă întâlnire. În adânc, acolo unde se aventurează ca scafandru Corto însuși, indiciile de pe frescele înecate arată că drumul către misteriosul continent pierdut este pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-o uriașă păpușă rusească, Corto înaintează într-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto ori Koinski, pe de altă parte, legătura este dată de respingerea moralei mediocrității, în numele loialității față de un cod propriu al onoarei. Narațiune cu inspirație istorică, în care se întâlnesc vâna lui Boccaccio, dar și penelul lui Machiavelli, Fanfulla este fresca Italiei, spațiul pe care îl invadează armatele imperiale și pe care îl frământă pasiunile politice sângeroase. Colorată și tragică, Italia lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se fac și se desfac cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spre care se îndreaptă coloanele armatei engleze și emisarii ruși, acel regat afgan care l-a inspirat pe Kipling însuși atunci când i-a aruncat pe cei doi soldați aventurieri în țara Kafiristan, pe urmele coroanei lui Macedon și a Bactriei. Frescă a rivalității imperiale ce culminează, la 1879, cu lichidarea întregii misiuni militare engleze la Kabul și cu atacul din trecătoarea Khyber, textul lui Micheluzzi poate fi citit, simultan, ca o trepidantă istorie de spionaj, dar și ca meditație în marginea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mergea pe culoarele timpului, căci vraja Morganei și a lui Bouche Dorée îi acordase darul divin al călătoriilor pe care numai orisele le pot face, din colo de viață și de timp. La capătul acestui culoar cu pereții decorați în fresce atlante se afla trupul lui Hemingway, răsucit și contorsionat, copleșit de sânge în singurătatea anului 1961. Ca într-o străfulgerare, Corto înțelese că dragostea de viață a lui Jack London era și dragostea de viață a lui Hemingway și că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să Înveți cum să jefuiești o bancă sau să fondezi una, ceea ce e cam același lucru, să vii la mine și am să-ți explic cîte ceva despre Încuietori. L-am urmat prin coridoarele pe care mi le aminteam cu fresce de Îngeri și himere. Isaac ținea opaițul ridicat, proiectînd o bulbucire intermitentă de lumină roșiatică și evanescentă. Șchiopăta ușor, iar pardesiul de flanel destrămat pe care Îl purta semăna cu un văl funebru. Mi se păru că individul acela, situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
crematoriu, la pizzerie, în autobuz, în parcuri, în taxi, în scara blocului, dar e virtual... Mă depășește raționamentul. - Să-nțeleg că-s mai multe personaje, din mai multe medii... - Ei, căcat! Nu mă-ncurc eu cu prostii din astea de frescă socială! Nu, romanul meu... - Care nu-i roman... - ...care nu-i roman, are doar un personaj chintesență, care nu-i nici El, nici Ea, are vise nerușinate și cu El, și cu Ea, e și incestuos... - ...aha, are mamă, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]