7,015 matches
-
să se apuce de altceva, nu s-a lipit nimic de mine. Dar, vai, cît Îmi doream În clipele acelea să mă fi străduit mai mult. Am privit dezastrul prin ochii Lindei Cooper și mi s-a făcut pielea de găină. — Îmi pare nespus de rău pentru dezordine, am zis cu un glas pierit, adunînd farfurii, pe care se uscase mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și eu trebuie să te învăț pe tine. - Ce vrei să spui? A râs molcom. - Pari o omidă. Am să-ți arăt cum poți să devii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am luat-o la goană spre curte, speriind gâștele și găinile. Tăunii s-au ținut după mine o bună parte de drum, după care s-au întors în umbra lor jilavă în care trăiau. Cei care văzuseră scena râdeau acum de mine. Printre ei și Rotari, care avea în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să discutăm și despre nenumăratele chestiuni care-i despart pe creștini. Iată-ne ajunși la o cocioabă de lemn, un sfert de milă mai departe de biserică. În bătătura plină de murdărie și de felurite excremente, un cocoș își controla găinile cocoțat în vârful unui falus mare de piatră, rămas de la romanii păgâni, care prin astfel de simboluri îl înduplecau pe zeul Pan să le dea recolte îmbelșugate. Am auzit o voce stridentă de femeie spunând: - Era în spatele templului, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub un măr, nu foarte departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe zi, în asfințit, pentru mâncare și nevoile fizice. Avarii, dacă n-ar fi fost la mijloc caii, nu ne-ar fi îngăduit nici măcar acel popas, obișnuiți cum erau să facă toate cele de-a călare. Ne aruncau pui de găină vii, care uneori ne scăpau. Trebuia să le sucim gâtul, să-i jumulim de pene, să-i curățăm și să-i perpelim cât durează un foc de crengi. În momentele respective ne strângeam laolaltă, și Rotari putea s-o consoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii. Când am văzut-o, nu mi s-a părut atât de urâtă pe cât mi se spusese. Gușa abia dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pus la bătaie glasul ei mieros: - Ai grijă ca sincera ta afecțiune pentru Rotari, dragostea ta pentru familia lui să nu se transforme dintr-un bine într-un rău. Să nu faci precum acea sclavă care taie penele de pe aripile găinii ca să nu zboare. Și mai cu seamă nu-l lipsi pe Rotari de sfaturile tale înțelepte chiar în aceste clipe. Simțeam că mă adusese unde voia, ceea ce nu-mi convenea deloc. Rotari părea să nu înțeleagă. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din partea Gundepergăi. Rotari i le-a oferit Gailei, spunându-i de unde erau. Un nor a trecut dintr-odată pe chipul prietenei mele, și m-am simțit dator să intervin: - Nu fii geloasă Gaila; regina seamănă cu tine așa cum este o găină față de o acvilă. Gaila nu a râs, a deschis pachetul și, privind rochia de purpură brodată, s-a întunecat și mai tare. Ținând-o ca și cum ar fi fost un șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-i plăcuse că-l insultase pe bărbatul căruia ea Îi dăruise virginitatea. Tăcerea ei Îl deranjă pe Antonio, care voia să știe cine era acela, colegul de bancă? Un păduchios de licean de la Pedagogic, singurul cocoșel Între treizeci de găini? Nu, Îl lămuri Emma satisfăcută, era suplinitorul de religie. Știa totul despre erezii. Eu, la șaisprezece ani, pregăteam o lucrare despre genocidul catarilor. Te-ai lăsat dezvirginată de un preot! Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor, pentru salariul acela de mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și fără comentarii. Cât timp își făcuse culcușul în locul cel bun, nimeni nu scosese nici o vorbă. Apoi, în timp ce Iscru, buimăcit, se strecurase afară, unul dintre băieți începuse să vorbească încetinel, minunându-se de puterile lui. Era un băiat de la curtea găinilor, pe care Pampu îl simpatizase întotdeauna. Îl chema Mărineci. Tot ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nevoie de un măturător. Gabriela a dat de patru ori la Medicină și apoi a renunțat la visul ei. Cel puțin pentru moment. Până la urmă, a făcut zootehnia, unde erau mai puțini candidați, și-a ajuns ingineră la ferma de găini din Crevedia. În timpul facultății, s-a măritat cu Mircea, un fost coleg de liceu, care avea și el aceleași idealuri ca și ea, adică să fugă din țară. Dar el alesese o meserie care i se părea mai bănoasă - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dimineața, își bea cafeaua ori nechezolul, ce era, pe la cinci pleca de-acasă, stătea prin stație cu ochii cârpiți de somn, și pe la șase era în hala îmbălsămată de găinați și de umezeală. Și începea să organizeze munca, să verifice găinile bolnave, să hotărască rețetele de mâncare, din ce în ce mai mici și mai ciudate, gozuri făcute din tot felul de resturi industriale, amestecate simbolic cu grâu, și acela stricat, mucegăit, imposibil de folosit la altceva. Iar Gabi muncea cu toată implicarea strămoșilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să ne uităm la stele. Cerul era negru de-a dreptul, iar stelele mai strălucitoare ca niciodată. Era un frig de nedescris, dar nu am spus nimic. De altfel, nu a fost nevoie, pentru că pielea mi s-a făcut de găină cât ai zice pește. Am simțit imediat că niște brațe calde mă cuprind. Știi, aș vrea să mai rămâi la castel. Nu am răspuns nimic. Am stat așa până dimineață când mi-am permis să îmi închid ochii, pentru că nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
par a se abține cu greu să nu se deschidă pentru a lăsa un hohot de râs să se audă. Oricum, crezi sau nu, eu ți-o spun. Încep, bine? Pe strada ,,Inima'', în localitatea ,,Atac cerebral'', se plimbau o găină și un porc. Prieteni de multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun unde mergeau. Se îndreptau spre locul de desfășurare a Marii Conferințe anuale a Animalelor, unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun unde mergeau. Se îndreptau spre locul de desfășurare a Marii Conferințe anuale a Animalelor, unde în fiecare an se dezbătea un subiect care privea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Animalelor, unde în fiecare an se dezbătea un subiect care privea într-un fel sau altul animalele. Anul acela, tema anunțată era „Omul”. Conferința se petrecea în marele hambar, în care fiecare animal avea un loc rezervat și personalizat. Pe când găina și porcul au ajuns, câteva surate își ocupaseră deja locurile. Rățoi în frac, vaci în rochii de gală, măgari cu papion și tot felul de necuvântătoare soseau din patru colțuri ale lumii. Când toți au fost prezenți, mediatorul și prezentatorul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întreb, domnișoara capră, ce înseamnă pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitat îndelung la fotografie, a sucit-o și el pe toate părțile, apoi a clătinat din cap, ce-ar trebui să văd, a întrebat, că nu văd nimic. La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d’aia, și-a pus arătătorul pe fața tatei, la gură să te uiți, atunci o să-ți dai seama, pentru că ăsta nu-i altul decât Csákány. Traian, încruntându-se, s-a mai uitat o dată la fotografie, apoi deodată a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai devreme sau mai târziu, Remus tot o să nimerească vreunul, simțeam cum pe tot brațul, până la umăr, mi se face pielea de găină, n-am vrut să mă uit, n-am vrut să văd cum îmi joacă cuțitul printre degete, am dat să-mi ridic capul ca să nu fiu nevoit să mă uit, și când mi-am ridicat privirea, am văzut că Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi se făcuse de găină, mă gândeam că probabil mi se ridicase și părul în cap, ca atunci când la ora de fizică m-au conectat la curent, mi-am strâns pumnul de la mâna stângă, știam că acuși și mâna dreaptă mi se va încleșta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am intrat pe ușă. Am pășit înăuntru odată cu Zsolt, eu nu mai fusesem până atunci într-un loc unde să fi murit cineva, într-un fel eram curios cum o să fie, însă pe amândouă brațele mi se făcuse pielea de găină. Dinăuntru, încăperea părea mare, cel puțin de două ori mai mare decât văzută de-afară, aerul era jilav și mirosea a mucegai, la început n-am prea văzut nimic, doar prin ușă pătrundea o geană de lumină, iar eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]