2,926 matches
-
complot pus la cale pentru asasinarea lui, complot despre care aflase de la Forțele Speciale. Gestul său atrage aprecierea lui Gau și ura facțiunii din Conclav care dorea răsturnarea acestuia. Cu ajutorul obinilor, Zoë ia legătura cu cea mai evoluată rasă a galaxiei, consu. Aceasta acceptă să-i ofere o tehnologie care să protejeze colonia, în schimbul unui sacrificiu al obinilor. Facțiunea pornește într-o acțiune de pedepsire a coloniei, dar arma adusă de Zoë îi ajută pe coloniști să câștige. Drept mulțumire pentru
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
de Științe a Chinei. Este creat pentru a detecta viața extraterestră. Radiotelescopul are antene speciale, metalice folosite la recepționarea undelor radio emise de corpuri cerești aflate la milioane de ani lumină depărtare. În plus, radiotelescopul va detecta semnale din alte galaxii, exoplanete și stele neutronice.
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
aceste civilizații au dat naștere unui adevărat monstru, pe care cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele planetei au secat, iar Pământul s-a transformat într-un imens deșert, în care au supraviețuit doar două orașe. Diaspar
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
împrejurimile găsind urme ale fostei civilizații umane. El găsește o ființă extraterestră, discipol al unui antic fondator de religii pe care-l numește Stăpânul, care are în slujba ei un robot. Cu ajutorul acestuia și al unei nave spațiale, Alvin explorează galaxia și readuce urmașilor omenirii istoria reală. Andrew Kaufman este de părere că romanul a îmbătrânit bine și că, deși nu se ridică la nivelul unor opere ca "Sfârșitul copilăriei" sau "", „merită să fie inclus printre cele mai bune romane SF
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
Sagan, prezentând obiectivele aceastui serial. El introduce privitorul în „nava a imaginației", dispozitivul narativ al emisiunii prin care Tyson explorează trecutul, prezentul și viitorul universului. Tyson îi arătă spectatorului poziția Pământului în universul cunoscut, definind „adresa" Pământului în cadrul super-roiului de galaxii Fecioara. Tyson explică modul în care omenirea nu a văzut întotdeauna universul în acest mod, și descrie greutățile și persecutarea lui Giordano Bruno în timpul Renașterii italiene când acesta a contestat modelul geocentric al Universului în vigoare, impus de Biserica Catolică
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
ale unei instalații secrete NAȘĂ condusă de profesorul John Brand (Michael Câine). Brand le dezvăluie că în sistemul solar a apărut o gaură de vierme, aparent creată de o inteligență extraterestră, prin care se poate ajunge la planete din altă galaxie, planete care le pot da speranța că omenirea va supraviețui în altă parte. "Misiunile Lazăr" ale NAȘĂ au identificat trei lumi potențial locuibile care orbitează gaură neagră Gargantua: planetele Miller, Edmunds și Mann, numite după astronauții care au coborât pe
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
femeile care trăiesc într-o stare de servitute, urmează muncitorii din fabricile de armament și funcționarii care se ocupă cu tacticile de război, iar cea mai înaltă poziție este ocupată de Condori, luptători ciborgi a căror menire o reprezintă cucerirea galaxiei. Războaiele se desfășoară după regulile Jocului cu Mărgele de Sticlă, orchestrat de o inteligență superioară care ocupă funcția de Mare Maestru, Wund. Cealaltă tabără o reprezintă , întinderea sălbăticită guvernată de legile dure de supraviețuire ale naturii. Oamenii care o populează
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
Un blazar (din engleză: "blazing quasi-stellar radiosource", care se poate traduce prin „sursă radio strălucitoare cvasistelară”) este o sursă de energie foarte compactă, de tipul unui quasar, asociat cu o gaură neagră în centrul unei galaxii. ii sunt unele dintre cele mai violente fenomene din Univers, și reprezintă o temă importantă în astronomia extragalactică. Sunt printre obiectele cele mai puternice și fac parte, împreună cu quasarii și radiogalaxiile, din familia galaxiilor active. Emit o mare cantitate de
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
o gaură neagră în centrul unei galaxii. ii sunt unele dintre cele mai violente fenomene din Univers, și reprezintă o temă importantă în astronomia extragalactică. Sunt printre obiectele cele mai puternice și fac parte, împreună cu quasarii și radiogalaxiile, din familia galaxiilor active. Emit o mare cantitate de radiații de toate lungimile de undă (de la unde radio la raze gamma) dintr-o regiune aflată în centrul lor nu mai mare decât Sistemul nostru Solar. Această radiație este, în mod verosimil, generată de
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
până la un miliard de mase solare. Puterea luminoasă emisă este de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui. După toate aparențele, quasarii, blazarii și radiogalaxiile ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase, care adăpostesc o gaură neagră supermasivă), din care scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
mai rapizi decât aceasta printr-un efect optic. Aceste jeturi pot să se întindă la sute de mii de ani-lumină. Unda de șoc finală poate forma vaști nori de gaz radioemițători, numiți "lobi radio". În detaliu, un nucleu activ de galaxie este compus dintr-o gaură neagră în jurul căreia gravitează un vast disc de acreție. Acest disc, compus din gaze, praf, resturi de stele, este foarte cald, încât partea centrală a discului, acolo unde gazul cade în gaura neagră, emite adesea
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
ani a fost lansat în 13 țări ca să ajungă la peste 120,000 jucători înregistrați. Jocul a trecut prin câteva schimbări majore în timp: Cu mulți ani în urmă, oamenii au descoperit călătoriile în spațiu și au decis să exploreze galaxia. Un grup mic dintre ei, care se numea ”Confederația” a găsit o planetă veche cu resurse nelimitate care i-au ajutat să-și dezvolte potențialul tehnic. A durat puțin dar în sfârșit au reușit să creeze intelect artificial care a
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
din Confederație. Câțiva dintre ei au rămas ca să-și asiste maeștrii, dar ceilalți au fost curioși despre restul universului, la fel ca și creatorii lor. În călătoriile lor îndepărtate, Terteții au descoperit încă o rasă inteligentă la capătul îndepărtat al galaxiei sale-ființe care arătau ca insecte și pe care le-au numit Noxi. Orbiți de setea lor de cunoștințe, Terteții și Confederația nu au observat că Noxii evoluau din ce în ce mai mult. Precum și alte ființe, Noxii au fost paraziți care se lipeau de
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
în misiunile lor. Nemexia este un joc pe runde, ceea ce înseamnă că după ce Scopul jocului va fi îndeplinit, se pornește de la zero, precum și lupta pentru glorie. În timpul fiecărei runde, poți coloniza până la 6 planete ca să-ți extinzi imperiul în câteva galaxii. Fiecare planetă se poate dezvolta individual ca planetă de sprijin, mină sau de război. Dacă vei pierde o planetă, poți coloniza una nouă și îți poți alege strategia din nou. Nemexia are trei rase: Rasa umană (Confederație), Roboții (Uniunea Terteților
Nemexia (joc) () [Corola-website/Science/333591_a_334920]
-
Coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee este o coliziune galactică prezisă să aibă loc în aproximativ 4 miliarde ani între cele mai mari două galaxii din Grupul Local: Calea Lactee (care conține Sistemul nostru Solar și implicit Pământul) și galaxia Andromeda; stelele ce vor
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee este o coliziune galactică prezisă să aibă loc în aproximativ 4 miliarde ani între cele mai mari două galaxii din Grupul Local: Calea Lactee (care conține Sistemul nostru Solar și implicit Pământul) și galaxia Andromeda; stelele ce vor fi implicate sunt suficient de îndepărtate una de alta încât este improbabil ca vreuna dintre ele să se ciocnească individual.<br> Astronomii
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee este o coliziune galactică prezisă să aibă loc în aproximativ 4 miliarde ani între cele mai mari două galaxii din Grupul Local: Calea Lactee (care conține Sistemul nostru Solar și implicit Pământul) și galaxia Andromeda; stelele ce vor fi implicate sunt suficient de îndepărtate una de alta încât este improbabil ca vreuna dintre ele să se ciocnească individual.<br> Astronomii au denumit această supergalaxie, rezultată din coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Solar și implicit Pământul) și galaxia Andromeda; stelele ce vor fi implicate sunt suficient de îndepărtate una de alta încât este improbabil ca vreuna dintre ele să se ciocnească individual.<br> Astronomii au denumit această supergalaxie, rezultată din coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
de alta încât este improbabil ca vreuna dintre ele să se ciocnească individual.<br> Astronomii au denumit această supergalaxie, rezultată din coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
ciocnească individual.<br> Astronomii au denumit această supergalaxie, rezultată din coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Andromeda și Calea Lactee, "Lactomeda" sau "Milkomeda". Nu există, astăzi, nicio îndoială asupra faptului că cele două galaxii vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza de aproximativ km/h (120 km/s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul telescopului Hubble, în
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
vor intra în coliziune. Se poate măsura viteza radială a galaxiei Andromeda în raport cu Calea Lactee, examinând decalajul spre albastru al liniilor spectrale ale stelelor galaxiei, dar viteza transversală (sau „mișcarea proprie”) nu poate fi măsurată direct. Astfel, s-a stabilit că galaxia Andromeda și Calea Lactee se apropie una de alta cu viteza de aproximativ km/h (120 km/s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul telescopului Hubble, în 2002 și 2009, de echipa lui Roeland P. van der Marel, astrofizician al Institutului științific al telescopului
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
s). Măsurătorile efectuate cu ajutorul telescopului Hubble, în 2002 și 2009, de echipa lui Roeland P. van der Marel, astrofizician al Institutului științific al telescopului spațial de la Baltimore (Statele Unite ale Americii), au scos în evidență că într-un plan al cerului, galaxia Andromeda se deplasează cu o viteză de 17 km/s. Un satelit al Agenției Spațiale Europene, lansat în 2003, misiunea Gaia, este destinat măsurării pozițiilor stelelor din galaxia Andromeda, cu o precizie suficientă pentru a determina cu exactitate această viteză
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
ale Americii), au scos în evidență că într-un plan al cerului, galaxia Andromeda se deplasează cu o viteză de 17 km/s. Un satelit al Agenției Spațiale Europene, lansat în 2003, misiunea Gaia, este destinat măsurării pozițiilor stelelor din galaxia Andromeda, cu o precizie suficientă pentru a determina cu exactitate această viteză transversală. Fondându-se pe cercetările profesorilor Chris Mihos de la Universitatea Case Western Reserve și Lars Hernquist de la universitatea Harvard, Frank Summers, de la Space Telescope Science Institute, a creat
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
determina cu exactitate această viteză transversală. Fondându-se pe cercetările profesorilor Chris Mihos de la Universitatea Case Western Reserve și Lars Hernquist de la universitatea Harvard, Frank Summers, de la Space Telescope Science Institute, a creat o infografie a evenimentului prezis. Coliziunile dintre galaxii sunt relativ comune. Se crede, de exemplu, că Andromeda a intrat în coliziune cu cel puțin o altă galaxie, în trecut. Doi oameni de știință de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică au declarat că, atunci când, și chiar dacă, cele două galaxii se
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]