7,117 matches
-
se profila pe alba întindere era cadavrul mumificat și aproape intact, datorită uscăciunii aerului, al unei mari cămile înșeuate. O privi de aproape. Dinții săi mari încremeniseră într-un trist zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din piele se vedea interiorul găunos. Stătea în genunchi, cu gâtul întins pe nisip, cu privirea spre locul de unde venea Gacel, adică spre nord-est, ceea ce însemna că venise din sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mie-mi spui? Rafael mai auzise despre niște cazuri și-i povesti soră-sii că, după cât de concentrată-i leșia și după cantitatea băută, ai avea de ales: fie mori în chinuri groaznice, ars pe dinăuntru, fie te alegi cu găuri de diverse calibre pe traiectul digestiv, care-ți fac tot restul vieții un iad, fie, e posibil și asta, dacă leșia nu-i prea concentrată și trece repede prin esofag, să fie neutralizată parțial de sucul gastric, fără să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la un bărbat, nu-i trebuie, se poate descurca și de una singură... Trufia și ignoranța s-ar putea să i se tragă și de la felul cum arată. Încă o prinde să umble cu buricul dezgolit și cu fustă până-n gaura curului, măcar că a născut trei copii. Ce ar fi pe cale s-o salveze cât de cât, înmuindu-i trufia, e că fiecare copil l-a făcut cu alt bărbat. Primii doi s-au dus mâncând, ori, mânați, desigur, de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te descurci din chestia asta cu pescarii. Pentru tine și bătrână ar ajunge... Nu mă plâng, da’ dacă aș sta doar în baza pescarilor... Ce, mai ai vreo slujbă? — De unde? Arăt io a om bun de muncă? Am o gaură în plămân de bagi pumnu’ prin ea și-am zis să profit: m-am pensionat pe caz de boală după Revoluție, ca să nu mai intru în restructurări și-n șomaj... Am lucrat în turnătorie, bă, șaișpe ani am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toți suntem încercați și adesea cădem, și poate că ne vom ridica dacă dă Dumnezeu, la care Roșioara îi ia vorba din gură cum că vezi de treabă, căzută a rămas, cum stă ea singură-nchisă-n casă ca șobolanu-n gaură să-și roadă dolarii luați pe copil și că mâine-poimâine auzi că mai fată unul și-l vinde la străini, e mult până se-nvață, iar Rafael că multă stricăciune mai trebuie să ai în tine, Roșioaro, ca să spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am Întrebat eu. — Bine, mi-a răspuns. Pentru Leggo, asta fusese o conversație foarte lungă, căci, deși foarte arătos, nu prea făcea doi bani la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de minune. M-am cutremurat. Numai Dumneazeu știa ce Înțelegea ea din muzica pe care o puneam și din ținuta mea ponosită, constând În tricouri tăiate Îmbrăcate peste pantaloni scurți tăiați care, la rândul lor, veneau peste jambiere pline de găuri, toate având nuanța aceea de cenușiu-cărbune la care ajung hainele negre după ce le speli ani de zile. Era momentul pentru o relaxare. Am bătut din palme ca să le chem, În timp ce așterneam salteluțe pentru ele și pentru mine. Au părăsit aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Eu și Rachel ne-am privit o clipă sugestiv, dar, din fericire pentru Lesley, tocmai ne apropiam de podul de cale ferată și ajunsesem la micuța cafenea pe care o preferam la momentul respectiv și care nu era decât o gaură dărăpănată, dar primitoare, unde se serveau o puzderie de ceaiuri din plante. M-am uitat peste meniu și-am ajuns la amestecul de măceșe și hibiscus, pe care, așa cum se cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând un pistol, iar pe spate erau câteva găuri prin care, chipurile, ieșiseră gloanțele. Fusese scos de o trupă care-mi plăcuse cu ani În urmă și, de atunci, Îl purtasem În draci. Am Întors cheia În broasca dulapului. Era legată cu o bandă de elastic pe care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
polițiștii? am Întrebat aproape În șoaptă, ca să nu creadă cei doi că Fliss se aproviziona cu obiecte furate. Ea ridică din umeri, sorbindu-și cafea. Am observat că paharul ei avea un capac de plastic, prin care făcuse o mică gaură ca să poată bea. Asta era o metodă de a ține cafeaua fierbinte cât mai mult timp. Când stai În frig câte opt ore pe zi, fiecare secundă contează. Oricât de bine mă simțeam cu toate straturile de haine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi mai revigorez capacitățile intelectuale. Eram Îmbrăcată cu blugi și un pulover mare și negru. Nimic din cale afară de Înspăimântător. Cu toate astea, ca să echilibrez impresia, m-am dat cu ruj roșu, mi-am pus cercei de argint În toate găurile din urechi și un pumn de inele pe degete, deși lăsasem de-o parte inelul cu piatră, care nu le prea place persoanelor cu stomacuri mai sensibile. Mi-era o foame de lup și doar faptul că el a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
drame va fi scris Omar Khayyam În cartea sa: Mereu, când unul iese-n față și se impune, zice: „Eu sunt!“ De-i Îmbrăcat În aur și-argint, mai tare spune: „Eu sunt!“ Chiar de-a convins, a reușit. Din gaura ei, Deodată moartea iese, strigând, la rândul ei: „Eu sunt!“ IX În Samarkandul aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede pe acoperiș. La înălțime, liniștea era și mai mare, iar întunericul și mai pâclos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atunci ar fi luat poziție în fața ambasadorului american și i-ar fi zis: „Ascultați ce vă spun!” Atunci am fi fost deja în America. Benito purta cămăși negre, ca să-și ascundă petele de transpirație. Ultima lui cămașă a avut o gaură rotundă. La noi nu era nici unul ca el. Tovarășul nostru avea păr destul, când vorbea tare, nu părea hotărât și, până să se hotărască, tata stingea televizorul. Fontana di Trevi. Acolo merg femeile blonde să facă baie și, când strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata avea să prindă cumva de veste că fusesem plecat, totul putea să se schimbe, cât ai clipi. Atunci ar fi avut ce să-mi audă urechile. După ce Paolo m-a lăsat singur, am scos capul cu mare prudență prin gaura din fereastră. Nimeni nu se sinchisea de mine. Nici măcar tata. Juca mai departe boccia și era clar că mă uitase cu totul. Chiar m-am supărat pe el un pic pentru asta. Colindasem prin pădure aproape o zi întreagă, luptasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata și Ion stăteau în sufragerie. Doamna Sanowsky s-a apropiat de mine și mi-a luat sacoșele. N-a întrebat nimic de Toni, iar eu m-am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în camera lui, Toni își tăia o bucată de salam și o mesteca în fața televizorului, iar doamna Sanowsky făcea mai multe drumuri, cărând totul în bucătărie. După câteva minute striga: „Gata masa!” Atunci noi ieșeam de peste tot, cum iese din gaură șoricelul Jerry când Tom motanul îi întinde capcana cu o bucățică de brânză. Uneori, Toni o bătea pe soția lui. Când sărea s-o sugrume, era și mai rău. Atunci tata trebuia să-i despartă, țipau cu toții și gâtul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oraș. Asta se poate aranja, dacă ai relații și te pricepi să le întreții. Unchiului și mătușii le făcuse rost de lucru în fabrică, iar lui Matei și Sorin, de locuri la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost provizoriu, dar continuau să locuiască aici, după atîția ani. Câteodată, la noi nu e posibil să procuri o locuință, nici chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atât îmi plăcea mai tare. Așa am cunoscut-o pe una din ele care era deosebită și cu ea am avut asemenea experiențe. Ne întâlneam lângă șinele de tren, la marginea unui lan de grâu. Mă târam afară printr-o gaură din gard, în puterea nopții, soldații din gardă știau. Îmi îmbogățeam experiența chiar lângă șine. Dura mult, pe lângă noi treceau trenuri și, când lumina de la ferestrele compartimentelor cădea peste noi, călătorii ne zăreau. Îi auzeam atunci cum ne iau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cele care realmente muncim serios, curățind terenul de excrescențe, și, de fapt, dacă cosmosul o să dispară, nu m-ar surprinde deloc dacă asta nu o să se Întâmple ca urmare a unei proclamații solemne a morții universale, răsunând printre galaxii și găuri negre, ci ca un ultim efect al acumulării micilor morți particulare și personale care intră În responsabilitatea noastră, una câte una, ca și cum găina din proverb 7, În loc să-și umple gușa bob cu bob, ar goli-o prostește bob cu bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
jur, dar șevaletul rămâne gol, ca și când prezența mea l-ar deranja, eu privesc acoperișurile roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui alb cu găuri și pata aceea roșie, chipul pe care cu greu mi-l mai aminteam, căutam nu ca să găsesc, asemenea unei scrisori care nu își va întâlni niciodată destinatarul, dar cu toate acestea, este scrisă cu dăruire, emoție și grijă. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unde se termina pajiștea și era ca o deschizătură neagră în pământ, cu diametrul de aproape un metru, perfect ascunsă de iarba pajiștii. Nu era marcată de vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]