KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...200 >

4,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

morsă pe tocuri cui. — Mă descurc de-aici, declară, poți să te întorci la ceilalți. Aș prefera să mă asigur că ai intrat cu bine. O urmă discret de-a lungul aleii păstrând o oarecare distanță, iar Fran căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
șaptesprezece ani, când îi dăduse papucii în public prietenului ei pentru că îl prinsese giugiulindu-se cu altă fată, trebuise, în mod umilitor, să se târască de-a bușilea prin camera unde avea loc petrecerea, într-un întuneric beznă, căutându-și geanta. — Mi-ai văzut, întrebă, ocolindu-i privirea, temându-se de ce ar fi putut descoperi acolo, din întâmplare poșeta? Spre surprinderea ei, Jack izbucni în râs și dispăru pentru o clipă. — Era în uscător, zise el, întinzându-i-o. — Ce naiba căuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
așa, Fran se simți obligată să dea o explicație. — Îmi trebuie doar în scopuri de cercetare. Sunt ziaristă, înțelegeți. De data asta fata ridică ochii, în care neîncrederea se lupta cu dezinteresul, care învinse în cele din urmă. Fran strânse geanta la piept și se întoarse la mașină. În zece minute avea să fie acasă și în cincisprezece avea să afle adevărul. Când se auzi țârâitul mobilului aruncat undeva în fundul genții, oftă atât de tare, încât un trecător o întrebă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
cu dezinteresul, care învinse în cele din urmă. Fran strânse geanta la piept și se întoarse la mașină. În zece minute avea să fie acasă și în cincisprezece avea să afle adevărul. Când se auzi țârâitul mobilului aruncat undeva în fundul genții, oftă atât de tare, încât un trecător o întrebă dacă se simțea bine. Se aștepta ca la celălalt capăt al firului să fie Dumnezeu, spunându-i să nu mai arunce banii de pomană, pentru că avea să-i dea răspunsul direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ea la cârmă. Cum ar mai putea da ochii cu tatăl ei dacă avea să fie responsabilă de distrugerea prețioasei lui creații? Dincolo de ușa biroului domnea o tăcere mormântală. Toți redactorii, până și Stevie, plecaseră acasă. Epuizată, Fran își luă geanta și le urmă exemplul. Exista ceva simbolic în atmosfera tăcută, pustie a locului. I se ivi în minte o imagine încă și mai pustie, după ce ziarul o să dea faliment și angajații o să fie concediați. Doamne, răsună o voce ce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fi supraviețuit admirabil. Probabil avusese noroc, atâta tot. — Ralph! zbieră maică-sa de pe alee. Unde Dumnezeu ai fost? Știi că e seara mea de bridge. A fost de-a dreptul urât din partea ta. Oricum, țâșni pe ușă, cu haina și geanta în mână, eu am plecat. E o mulțime de mâncare în frigider. Atitudinea maică-sii o șocă pe Fran. — Pentru Dumnezeu, mamă, n-o face dinadins. Trebuie să fie ceva foarte grav. E clar că nu se simte bine. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
grădinăritul și perspectiva unei vieți liniștite îi dădea fiori. Lui Fran i se învârteau în minte mai multe posibilități, dar era deja trecut bine de miezul nopții și trupul ei nu mai făcea față. — Vino, te conduc acasă. Își luă geanta enormă, plină cu evaluări de buget, estimări de tiraj și de personal, și stinse lumina. Pustietatea redacției era deconcertantă. Ziarele sunt locuri care ar trebui să debordeze de viață, însă redacția goală era mai tăcută decât o casă plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
genul ăsta, iar Fran Îi ceruse ajutorul chiar în dimineața aia. Să rateze așa o ocazie ar părea o lipsă de recunoștință. Capitolul 15 Fran ezită doar o clipă. Apoi, uitându-se hoțește peste umăr, strecură flaconul cu sânge în geanta ei voluminoasă și închise catarama chiar în momentul în care asistenta se întorcea urmată de doctor. — Vă simțiți bine? întrebă doctorul îngrijorat. — Minunat, răspunse Fran veselă, strângând geanta la piept. De fapt, nu m-am simțit niciodată mai bine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
clipă. Apoi, uitându-se hoțește peste umăr, strecură flaconul cu sânge în geanta ei voluminoasă și închise catarama chiar în momentul în care asistenta se întorcea urmată de doctor. — Vă simțiți bine? întrebă doctorul îngrijorat. — Minunat, răspunse Fran veselă, strângând geanta la piept. De fapt, nu m-am simțit niciodată mai bine. Se uită la ceas și-și aminti că tocmai astăzi avea programată o întâlnire cu Henrietta și cu domnișoarele de onoare la magazinul cu articole pentru mirese. — Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
după rochii de mireasă. — Sigur că merită să mergi înainte! Unu: Citizen continuă să fie cel mai bun ziar din oraș și, dacă vreți să știți - scoase dosarul cu cifrele vânzărilor pe care îl solicitase expres în dimineața aia din geantă, realizând îngrozită că flaconul cu sânge era încă acolo -, vânzările noastre nu au scăzut de când Express-ul a redus prețul. Grupul păru ceva mai înviorat, dar nu îndeajuns încât să-i poată trimite înapoi la locurile lor, porniți să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
nu erau tocmai un exemplu de comportament afectuos și responsabil. Îmi pare rău, Laurence, dar, orice ai spune tu, n-am de gând să-l las la Tawny Beeches. Imediat după lansarea ziarului, o să găsesc o alternativă. Fran își luă geanta. — Am plecat. Îmi cer scuze, Camilla, dar chiar nu mi-e foame. — Ei bine, comentă Camilla, urmărind-o pe viitoarea ei noră cum ieșea, cu siguranță îi place ca lumea să facă lucrurile ca ea. Laurence nu o asculta. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai că acelea erau ieftine, iar acestea te costau probabil cât o mână și un picior. Ale cui naiba or fi fost? — Ale cui sunt toate gențile alea din hol? strigă el la Ben. Dar înainte să apuce Ben să răspundă, o voce din spatele lui îl făcu pe Jack să se întoarcă uluit. Era o voce pe care n-o mai auzise de șapte ani și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
unde i se dădu un plic alb pe care era scris ceva cu litere de tipar. Oare tehnicianul știa ce conține? se întrebă. Văzând că îi evita discret privirea, deduse că știa. Scrise un cec și își puse plicul în geantă. În taxiul care o ducea la gară se întrebă de ce luase rezultatele de fapt. La ce avea să-i folosească să știe? Dacă era Laurence, avea să se simtă vinovată; dacă era Jack, avea să-i reproșeze toate ocaziile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța ei cochetă din apropierea orașului. Când ajunseră acolo, trebui până și să caute cheile în geanta Camillei. Imediat ce o instală pe Camilla lângă șemineu, Fran încercă să-l sune pe Laurence ca să-i spună să vină, dar plecase deja, neobișnuit de devreme. După ceasul de pe peretele din bucătărie, trecuse aproape o oră de când plecase de la redacție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ar plăcea să fac parte din viața copilului meu. Fran se arici. Cum naiba de ești atât de sigur că e copilul tău? Se gândi la plicul încă nedesfăcut ce conținea dovada incontestabilă, ascuns ca o bombă cu ceas în geanta ei. Jack rânji. — Pentru că, întâmplător, știu că Laurence Westcott nu poate avea copii. I-a spus lucrul ăsta lui Carrie cu ani în urmă. Pe ea n-a deranjat-o pentru că avea deja doi. N-a apucat să-ți pomenească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

asta a urmat Întâlnirea cu viețașul Cherecheș. „Domnul Cherecheș - domnul Istodor.“ Comandantul ne-a prezentat unul altuia. El era condamnat. Eu - reporter. I-am strâns mâna. El pe mine: „Cine sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de legitimație? O clipă m-am gândit... Căutam în geantă, ceva, orice mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de legitimație? O clipă m-am gândit... Căutam în geantă, ceva, orice mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am găsit o legitimație de bibliotecă. Dacă vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
oricât te-ai îmbrăca de gros. Peste iarnă nu-mi pun ca Baba Dochia, e frig, se simte, dar mai lejer, dacă am avea voie un reșou, altă treabă. Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine. Haine n-am multe. După dimineață închid televizorul, nu știu ce fac ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
puteam s-o târăsc barem. Și atuncea m-am gândit cum să fac și am ajuns la varianta asta nenorocită, care m-a adus și în postura de condamnat pe viață: am tăiat trupul, l-am împărțit în vreo cinci genți și le-am scos pe la geamul de la șosea, fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată viața mea să tai o găină; eu aveam oroare de sânge. Mi-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
naval. Ce-aveam de împărțit, amărâți, frigider, aragaz, canapele, s-a adunat bagaj, nouă ani de zile, indiferent ce casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și le-am dus la părinți. M-a întrebat părinții, frații, fii cuminte, mă, nu-i Rodica chiar așa. Te împaci tu. Am stat despărțiți o săptămână. Am mers la cămin să văd ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
de la cap. De muncă, nu aveam. Am zis să mergem împreună la sor-mea. E de acord. Sor-mea ne aștepta. Era muncă. Am plecat cu copiii. Era iunie. Am muncit la sor-mea două luni, două milioane de lei, plus geantă plină cu carne, făină, mălai, ceapă, cartofi, ca la niște oameni amărâți. Muncea și ea, nu știa ea chiar munca de țară, dar s-a obișnuit. Am venit acasă, serbarea lui ăl mic. Le-am zis la ai mei, las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
în seara de Paște, Crăciun, Revelion, și când ploua foarte tare afară. Atunci nu mai umblă nimeni. Luam cu sacul, că doar nu te duci pregătit cu Sabene după tine, că, așa, bați la ochi și te oprește oricine. (Primele genți de la o companie aeriană străină au fost cele de la „Sabena“.) Deci tot plecam cu ceva de acolo și eram mulțumit. Eu mă mulțumeam cu cât luam. A, dac-aș fi fost un copil de-o familie mai bună, mai înstărită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
față. Atunci se bate singur... Deci, asta e o..., pot să spun, mai grea ca cum mi-ar da, eu știu, trei-patru coți. Că se bate el singur. Deci suferă rațiunea lui foarte mult. Am fost și eu furat din geantă... Dar eu sunt persoana care nu zic nimica până nu-l prind. Hoțul neprins - negustor cinstit. Când îl prinzi, e altă mâncare de pește... Ori îți face plata dublu, triplu ori, știu eu, cât îi pui să-ți facă, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
destabilizată, râde de noi. Dacă nu e curat și nu e frumos mi se pare normal să râdă. Frumos pentru noi, aici? Curățenie. Cu mătura, spălăm cu lucruri ce sunt uzate. Avem detergenți, avem săpunuri. Acum hainele le ținem în geantă, am două. Sub pat, după pat. Dar până ce ne dă gratiile și atunci, alt aranjament. Apă bem de la chiuvetă. Mâncare bună, nu putem spune ce ne place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]