3,149 matches
-
pe administrator să se convingă și singur că acesta e plecat la culesul căpșunilor, în Spania. În timp ce administratorul gustă mai mult din politețe una dintre cele unsprezece căpșuni rămase de la amant, soția lui, o scorpie recunoscută pentru accesele sale de gelozie, dă buzna în apartamentul soților Potcoavă, iar administratorul abia mai are tip să se pitească în șifonier. S-a făcut, prin urmare, ora 17:32, iar în farfuria de pe masă au mai rămas zece căpșuni. Pe neașteptate, o mașină a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Gheenei... Cine putea fi acel cineva care se afla la dânsul și pe care eu nu aveam dreptul de a-l cunoaște, de a-l vedea? Cine decât... un altul! Alby, poate... Asemenea erupției unui vulcan intrat brusc în acțiune, gelozia își înălță strigătul de lavă până la ceruri, lăsându-l apoi să se prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să fi închis ochii toată noaptea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a acestor probleme ale spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce este al Cezarului“, fără supărare, fără ranchiuni ascunse, fără gelozie... Clauza fiind valabilă, bineînțeles, pentru ambele părți. și, pentru a evita orice echivoc sau neînțelegere, să prac ticăm, ca pe o supremă virtute a prieteniei, sinceritatea: să ne spovedim unul în fața celuilalt ca în fața unor duhovnici, ca în fața unor warme
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu alunec în melodramă. Cred că lui Mihai am să-i fixez o întâlnire ori duminică, ori numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ori duminică, ori numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de gelozia mea pe de-o parte și de constanța neabătută a lui țumpi pe de alta, Mihai a încercat să ne împingă pe unul în brațele celuilalt. Dar, bineînțeles, n-a ieșit nimic din această experiență. Atunci, excedat, Mihai îl pasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apoi - s-a dus... Pe Dumnezeu îl port totdeauna în mine. Pentru că Dumnezeu sunt eu. Fără să știu. Astăzi însă - l-am simțit aievea! și am avut har. Ieri-noapte, înainte de a adormi, a început, așa, din senin, să mă chinuie gelozia. Inima a început să-mi bată cu putere și am fost copleșit de un sentiment ciudat de deznădejde... Abia într-un târziu am reușit să adorm. Somn greu, cu vise complicate... Azi-dimineață, odată cu trezirea, îmi reveni și sentimentul de gelozie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gelozia. Inima a început să-mi bată cu putere și am fost copleșit de un sentiment ciudat de deznădejde... Abia într-un târziu am reușit să adorm. Somn greu, cu vise complicate... Azi-dimineață, odată cu trezirea, îmi reveni și sentimentul de gelozie. E un sentiment straniu, lipsit de imagini concrete, dar cu atât mai sfâșietor. Îmi pare că aud glasul tău mărturisind: — Așa este și nu poate fi altfel. Așa trebuie să fie! Era tristețe în el, dar totodată - o fermitate care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe care nu numai că nu îl știam, dar pe care nu trebuia să-l știu, a unui lucru care nu era compatibil cu mine, dar perfect compatibil cu C. (trebuie oare să precizez că nu este vorba nici de gelozie, nici de curiozitate? Nu este vorba de „lucrul în sine“, ci de faptul că acest lucru făcea parte dintr-o categorie ce permitea o înțelegere între tine și C. și de la care eu eram exclus). Mi-era foarte neplăcut și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l moștenisem de la Tata... — Vă mulțumim. Ieșind afară din sala de examen, eram încă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred în Dumnezeu. R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop. A.R. Nu uit, dar să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cum să mă apropii de o fată. Mai ales că eram marcat de un anumit orgoliu, și orice refuz îmi marca vanitatea. Dar în condiții normale s-ar fi putut înfiripa o relație. În primă fază a fost invidia și gelozia celor din jur, de care la timpul respectiv eu nu eram conștient, care și-au spus din plin cuvântul. Acum nu este cazul și nici timpul să fiu eventual acuzat că m-aș ,,da mare” , dar la 20 de ani
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că purtarea lui e gelozie pură, dar ceea ce simțea pentru ea nu era dragoste, mai degrabă o antipatie și dispreț, iar despărțirea de ea ar fi fost precum o măsea dureroasă care-i aducea alinare extirpând-o. Se lăsase la voia întâmplării, fără a căuta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
această evidență? Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui plac. Gelozia și patima lui trupească, o plăcere depravată, l-au coborât atât de jos, devenind dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-a unui demon.” Se apropiase de ușa de la ieșire vrând să asculte pașii care se auzeau urcând pe casa scării
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tristele adevăruri ale vieții? Ea îl simțise pe Valentin ca pe un parfum scump pe care și-l dorea mult. Dar cum săl păstrezi atunci când și-a pierdut mirosul? Tăcerea dintre ei era din ce în ce mai apăsătoare. Ea nu făcea scene de gelozie și nu provoca scandal așa cum adesea provoca soțul său. Era calmă, iar plânsul îl avea ascuns. Dacă avusese vreo îndoială legată de căsătoria lor, de decizia pe care o crezuse corectă atunci, acum vedea clar lucrurile. Nu se ridicase niciodată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o pierdem ne bucurăm că a existat odată și o luăm de la capăt. - Dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți. - Ai putea trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai grea decât pământul și chinuie sufletele slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât o persoană te respectă, te iubește și stă alături de tine, de ce ai fi gelos? Nu înseamnă că nu ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din viața mea geloasă. Gelozia e o fiară oribilă. Gelozia e mai grea decât pământul și chinuie sufletele slabe care nau încredere în valoarea lor. Atâta timp cât o persoană te respectă, te iubește și stă alături de tine, de ce ai fi gelos? Nu înseamnă că nu ai încredere în calitățile tale? Cred
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doilea plan îl constituie într-un mod aparte cerul albastru, florile înmiresmate, brizele mării, singurătatea pădurilor sau a câmpiilor. Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă neîncredere ai avea în ea, oricâtă siguranță ai avea în privința viitorului, întotdeauna există gelozia. Așa se întâmpla și cu Valentin. Simțea nevoia de a o izola de lume, de a-și găsi siguranța aceea în ființa în care voia să sălășluiască în sufletul ei doar el, pe deplin. Dar oricât ar fi un bărbat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le zburau aiurea iar o senzație plăcută în stomac nu le dădea pace. Refuzau încă de pe acum să mai accepte cine sunt, ignorând sărăcia. O iubise mult pe Carmen, dar acest gust al iubirii își pierdu din strălucirea lui din cauza geloziei și a unor discuții contradictorii. Prietenii apropiați știau că se urăsc cu înverșunare de ceva timp. Când plecase ar fi vrut să îi spună: Vezi să nu faci vreo șchiopătură. Să fii sigură că voi afla chiar și de la distanță
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unii (mulți) și ACCEPT-at de alții (puțini), din aceleași motive. însă filmul nu vrea și bine face că nu vrea să schimbe vreo agendă ; ca și Brokeback Mountain (cu care, inevitabil, va fi comparat), este o poveste de dragoste (și gelozie), doar că aici, colac peste pupăză, lesbianismului i se adaugă incestul... Cam prea mult pentru un film de numai 85 de minute, zic unii. Deloc, zic eu, dacă nu privești filmul ca o predică (despre toleranță, minorități ș.a.m.d.
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la receptor. Dacă nu-i Vlădeanu, altul! Doamna e singură și a ieșit în oraș!... Naiv ce sînt! Și neserios pe deasupra! Livia mă așteaptă, iar eu... Simt cum cum fierb de furie, dar o furie dureroasă, aproape oarbă. "Asta-i gelozie! îmi zic. Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]