56,083 matches
-
G a fost tratată de fasciculele seriei vechi, care acorda un spațiu redus împrumuturilor neologice, concentrându-și interesul asupra fondului vechi și popular al limbii. Citatele recente sînt însă ușor de găsit în spațiul comunicării publice de azi. Și cu gen este posibilă păstrarea construcției prepoziționale - "Nu vreau să îi critic pe cei de genul bug mafia dar..." (listă de discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
neologice, concentrându-și interesul asupra fondului vechi și popular al limbii. Citatele recente sînt însă ușor de găsit în spațiul comunicării publice de azi. Și cu gen este posibilă păstrarea construcției prepoziționale - "Nu vreau să îi critic pe cei de genul bug mafia dar..." (listă de discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
este posibilă păstrarea construcției prepoziționale - "Nu vreau să îi critic pe cei de genul bug mafia dar..." (listă de discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni, gen pericolul invaziilor străine" (RL 1252, 1994, 1); "orice anunț care ține de publicitate, gen schimb CD cutare pe
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni, gen pericolul invaziilor străine" (RL 1252, 1994, 1); "orice anunț care ține de publicitate, gen schimb CD cutare pe CD cutare, vînd CD-ul cutare etc." Structura provine din limba vorbită (deși nu e de neglijat nici modelul unor prescurtări tipice
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni, gen pericolul invaziilor străine" (RL 1252, 1994, 1); "orice anunț care ține de publicitate, gen schimb CD cutare pe CD cutare, vînd CD-ul cutare etc." Structura provine din limba vorbită (deși nu e de neglijat nici modelul unor prescurtări tipice codului scris) și nu e tocmai recomandabilă; avantajele conciziei și ale simplificării gramaticale îi
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie 1933 aflăm această amară constatare: "decadență și probabila desființare a ședințelor". Iată o însemnare din 11 martie 1934 privind participanții la obișnuitele după-amieze duminicale de cenaclu: "Costin Georgescu, Ghibaldan, Mia Frollo, Bebs Delavrancea, gen. Văitoianu, N. Crevedia, Werner, d-na și dl Mircea Damian, d-na și dl Ludovic Dauș, Pica Dona, d-na Roman, Maura Prigor, Paula Petrea, Gallia Tudor, Petrașincu, Monda, Șerbu, Bârnă, Doru Strajă, Carianopol". Și lecturile erau, în consecință, cele
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
etc. și pînă la profesioniștii scrisului: ziariști, critici, scriitori. Cartea reușește să fie un manual practic fără să reducă volumul de informații la obișnuitele generalități. Ușor de citit, necesară oricui și pe înțelesul tuturor, recunoaștem în ea un instrument de genul celor intrate în viața socială în Vest. Cum putem învăța să scriem un text lizibil, de succes chiar ? Pornind de la a înțelege un text: funcțiile comunicării formulate de Jakobson, principiile și rezultatele pragmaticii, retoricii și celorlalte științe ale textului se
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
receptare alarmantă a lui Eminescu. Încă un cuvînt despre ceea ce favorizează îndeosebi confuziile și alunecările de planuri la care m-am referit: anume, titulatura de "poet național" cu care a fost gratificat Eminescu. Mai exact: nu titulatura în sine, cît genul de implicații și de atitudini pe care ea le antrenează. Cred, după cît am reușit să urmăresc și să înțeleg mersul culturii românești, că desemnarea unui scriitor drept "chintesență" a creativității românești și încoronarea acestuia cu titulatura amintită a fost
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai lui, gata să-l facă de rușine
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
punițiune a unora din propozițiile mele critice, care se pare că nu pot fi combătute ușor cu ajutorul contraargumentelor, prin respingerea, uneori extrem de iritată, de-o duritate suspectă, a producției mele poetice. Însă am început a mă obișnui și cu acest gen de "polemică". Nu vi se pare că sînteți prea sever cu scriitori ca G. Călinescu sau M. Sadoveanu, atunci cînd incriminați colaborarea lor cu regimul comunist? Oare ei n-au revărsat suficient farmec în lume ca să li se ierte compromisurile
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
că are dreptate, pentru că pe lîngă roiul de cărți de bucate scrise pentru un public general, de autori mai mult sau mai puțin dotați literar, coloși editoriali precum Oxford și Cambridge încep să manifeste un interes similar pentru acest nou gen literar. (Cred, și voi încerca să arăt că e vorba de un gen literar.) Oxford Companion to Food a apărut anul trecut sub patronajul lui Alan Davidson și s-a bucurat de un remarcabil succes. Anul acesta, Cambridge publică un
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
un public general, de autori mai mult sau mai puțin dotați literar, coloși editoriali precum Oxford și Cambridge încep să manifeste un interes similar pentru acest nou gen literar. (Cred, și voi încerca să arăt că e vorba de un gen literar.) Oxford Companion to Food a apărut anul trecut sub patronajul lui Alan Davidson și s-a bucurat de un remarcabil succes. Anul acesta, Cambridge publică un proiect și mai ambițios: The Cambridge World History of Food, în două volume
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
dori să știe care sînt riscurile legate de sănătate asociate cu consumul unor anumite alimente. Iar cuvîntul "obezitate" pare realmente nelalocul lui într-un asemenea context. Însă cărți precum aceasta vin să confirme și chiar să rotunjească, poate paradoxal, un gen literar cu propria sa specificitate. Lipsită de efervescența stilistică a lui Revel, această Istorie e, fie-mi permisă analogia, echivalentul unei istorii a literaturii scrise de un istoric fără imaginație, fără prea mult talent, dar informat și competent. Deși științific
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
ori să-i zicem lirica mult curgătoare? - a lui Horia Bădescu poate fi conspectată - nu mai puțin decît a lui Omar Khayam și a tuturor marilor modele răsăritene"; (despre Ion Alexandru Angheluș) "totul în perfectă concordanță cu vrerile și legile genului poetic inaugurat de Eliot și Pound"; "Bacoviana îl recomandă pe Ștefan Cîrstoiu ca pe un rar poet"; "Poeziile care alcătuiesc Locul unde se așteaptă de Lidia Stăniloae (C.R., 1983) sînt de fapt poeme filosofice; mai precis: sînt ode, nu cu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ca adjectiv -, bavardez, cauzez...)", defect, însoțit, e adevărat, de scuza că el ar fi în măsură a dovedi "totala concentrare a povestitorului asupra sa însuși, asupra subiectului și mesajului și profesiunii de credință, neluarea aminte la formele și structurile specifice genului". Sau, în legătură cu volumul Fragmente despre cuvinte al lui Toma Pavel, această imagine-pamflet a unui snobism erudit-cosmopolit, în care răzbate contrarietatea clericului (în ambele sensuri ale cuvîntului), ale omului interiorizat în genere, confruntat cu o mondenitate paroxistică: "Trăiește aici o tendință
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și plan: "De unde și imensul farmec al unui text atît de felurit și surprinzător cît privește cuprinsul și metoda de lucru (doar prin salturi și mutații); atît de neintegrat într-un gen literar, jucăuș, sfruntat, meditativ, scrutător". Preferințele eseistului se îndreaptă spre textele care "se citesc, mai toate, cu plăcere sinceră, la fel, bunăoară, ca biografiile romanțate, ca studiile de "mică istorie" ale lui Georges Lenotre ori cele din "cabinetul secret al
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
la moduri de gesticulație și de salut din Anglia, Germania, Franța (deși erau mulți care tocmai asta urmăreau!): nu, chestiunea era să se adopte o anume dinamică, o stilistică internă, feluri de a instiga și de a soluționa conflcitele, anume genuri de mișcare. Tot astfel și Europa post-comunistă: nu atât substanța, nu atât valorile, nu atât obiectele, cât modul în care toate acestea pot intra în relație, cum se comportă unele față de celelalte. Or, dacă acceptăm acest principiu, atunci nu ne
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
limba maternă, instrument sacru, unic, de neuitat. Bătrînii, de cele mai multe ori, își aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
de oroarea (filmică) din primele cadre, precum unul dintre ucigași, condamnatul la moarte prin decapitare luat drept personaj-erou. Unul dintre complexele cinematografului francez fiind dintotdeauna că nu se descurcă prea bine între "vocația istoriei" și cea a "geografiei" (filmele de gen din Hexagon pălesc în fața celor britanice, de pildă), soluția salutară (care vrea să zică salvatoare, nu de salutat) e recursul la literatură sau la darul literar veritabil al unor scenariști. Ceea ce dovedește a poseda, în speță, Claude Faraldo, dublat de
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
dinamica și în metabolismul creației. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active, de exemplu, în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un anumit gen de confort tocmai din pricina absenței atitudinilor tranșante, alții constituie materialul de manevră al noilor proiecte oficiale, în vreme ce o categorie mai restrînsă, dar foarte puternic motivată moral și estetic, descoperă spațiul experimental și îmbină, distribuind accentele în așa fel încît echilibrul
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nici o glosă pe marginea idealității și nici măcar o subtilă formă de acces în spatele materiei
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. Încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
se fi împlinit. Schimbarea codurilor morale și atracția postmodernă pentru ludic și estetic îl readuc pe straniul și disputatul literat victorian în centrul atenției. Un literat și-a dorit să fie, înainte de orice, Paul Morand. Autor prolific, în mai multe genuri, fie că e vorba de jurnale de călătorie, fie că e vorba de scrisori, Morand a fost, în felul lui, un estet, ca și Wilde, un hedonist, căruia i-a plăcut să trăiască, adorat de femei chiar și la optzeci
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
cu treizeci de ani în urmă, că atunci cu siguranță s-ar fi măritat." (p. 151). Întîmplările, ca și personajele, sînt din sfera cotidianului; întîlnim la tot pasul distribuitori de fructe, cîrciumari, antreprenori de pompe funebre, microbiști, inși suciți, în genul lui Metek, colecționarul de obiecte inutile, încîntat că și le-a putut procura la prețuri convenabile. În prima povestire, Botez 1947, protagoniști sînt un antreprenor de pompe funebre, (fost paracliser, fost cartofor profesionist) și un șofer-braconier; într-o alta - un
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]