40,327 matches
-
nou sub soare, fenomenul e normal și prezent în toate culturile, numai că acum și aici capătă accente ridicole: "Niciodată[...] "bătrânii" nu s-au simțit mai amenințați, fiindcă tinerii intră în jocul simbolic al luptei cu niște arme pe care generația vârstnică nu le cunoaște. Și sunt și mulți - deschiderea are avantajele sale -, cohorte lacome să se afirme. Status quo-ul pare imposibil de păstrat. Sunt și tinereți răzbunate, întîrziate. Optzeciștii, obișnuiți cu gherila urbană și cu spiritul de corp, își refac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
paginile revistelor, premiați de Uniunea Scriitorilor. Credem că editorialistul Axiomei se înșeală cînd scrie că "nu mai există loc pentru nou veniți pe banchiză". Ce-i viziunea asta catastrofico-polară? Grădina literaturii e mare și e loc în ea pentru toate generațiile - în costum, în blugi, în bermude, în pielea goală, singura condiție a accederii acolo fiind talentul concretizat în cărți. Talentul individual. Nu ajunge să contești în cor cu leatul pentru a dezlocui alt leat și a obține "recunoașterea publică". * Ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
spunem act de istorie literară... Cum ne cunoscuserăm, nu mai știu. Pare greu de înțeles, dată fiind diferența mare de vîrstă, dintre noi, de experiență, de tot. Dacă mă gîndesc bine..., mie, un asemenea prieten, deși din cu totul altă generație și din altă lume,... mie, drept să zic, îmi lipsea. Atît inteligența... cît și experiența lui socială. Dar de ce ne împrieteniserăm?... Nu cred într-un dictat al destinului. Cred în potriviri pe bază de afinități. Interesul lui să mă cunoască
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
Etica, superioară și ea, în care întîi și întîi conta valoarea, conta sinceritatea, conta fidelitatea față de un ideal uman care azi nu mai poate fi întîlnită. Pe urmă, o pasiune,... pot să spun balzaciană,... pasiunea pentru Henriette Yvonne Stahl, steaua generației sale strălucite. Pe urmă, tot pentru istoria literară, incinerarea lui Belu Silber la Crematoriul Cenușa; și iarăși, cu aceeași precizie, în conduita presupusului Destin, apariția, spre final, a Henriettei Yvonne Stahl în momentul în care, - dar să nu anticipez.... Am
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
moartea lor, - li se întîmplă totdeauna lucruri cu sens... Sau spectaculoase. Ceremonia de la Crematoriu este foarte austeră... Nimic în plus, față de muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără amintiri. Rude, nu sînt... Prieteni doar. Mulți activiști bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară, tînguitoare, îmi aduc aminte
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără amintiri. Rude, nu sînt... Prieteni doar. Mulți activiști bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară, tînguitoare, îmi aduc aminte de două lucruri, privind sicriul mic ca de copilaș în care Belu, micșorat, surîde. Nu ironic. Surîde, cum n-a surîs
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
se amuză și că, de acolo, mă aprobă... Se poate, mă, să ții, tu, porc?!"... În ce privește scena următoare, se cuvine să spun că Belu Silber fusese atras pe timpuri de marea personalitate a doamnei H. Y. S., regina întregii lor generații, o ființă a cărei distincție impunătoare îi sporea inteligența rasată precum și feminitatea. O dată, înainte de război, Belu, îndrăgostit, se declarase în acest sens, iar prietena lor divină, cu spiritul ei dominator, îi spusese că da, orice se poate, numai dacă el
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
Mircea Anghelescu Într-un mod curios, dacă ne gîndim bine, principala înfruntare între direcțiile critice din perioada interbelică - cele din care se nutrește încă, mărturisit și nemărturisit, critica noastră de astăzi, cel puțin aceea a generației mele - se trage în linie directă din confruntarea marilor curente europene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a școlii sale din critica psihologică și sociologică a lui Taine și Bourget, iar cea a lui Lovinescu (Călinescu
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
proces, încercată timid mai devreme, într-un moment mai degrabă ostil, de Titu Popescu (printr-un eseu monografic) și de noi înșine (printr-o ediție de "opere alese" oprită după al treilea volum), și-o asumă recent o autoare din generația care ne urmează, ajunsă acum la maturitatea care permite întoarcerea privirii spre predecesori și pretinde, totodată, întemeierea proprie într-o perspectivă teoretică: Ioana Bot, universitar clujean cu bune specializări (parțial făcute în străinătate) în cîteva din domeniile practicate de însuși
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
cronologic, într-un demers care se dovedește a fi marcat întreaga viață a lui Caracostea și a fi motivat subteran întreaga sa operă, dincolo de tema precisă a fiecărei cărți. El apare astfel nu doar drept cel mai "modern"critic din generația lui, mai accesibil înnoirilor și plasării dezbaterilor pe terenul inconfortabil al interdisciplinarității, dar și cel mai interesat de justificările teoretice ale acestor căutări. Cele trei faze principiale pe care le distinge Ioana Bot în activitatea lui Caracostea - cea dominată de
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
să observ că scriitorul Constantin Fîntîneru (1907-1975) e perfect clasificat prin formula lui Perpessicius. A fost deopotrivă prozator, poet și critic literar, dar niciunde în genurile literare abordate n-a creat scrieri de prim plan. A făcut figură bună în generația sa, a experimentaliștilor și a celor ce țineau mult la autenticitate. Nu chiar alături de Camil Petrescu, care, de fapt, e capul de coloană al acestei formule epice. Dar stă bine alături de colegii de generație (M. Eliade, M. Sebastian, Petru Manoliu
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
plan. A făcut figură bună în generația sa, a experimentaliștilor și a celor ce țineau mult la autenticitate. Nu chiar alături de Camil Petrescu, care, de fapt, e capul de coloană al acestei formule epice. Dar stă bine alături de colegii de generație (M. Eliade, M. Sebastian, Petru Manoliu, H. Bonciu, ceva mai jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E un roman ciudat, avînd în prim plan
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
carte excepțională". Faptul că autorul a știut să găsească soluțiile pentru a înfățișa morbidețea clinică a eroului său Călin Adam e, incontestabil, o dovadă de talent real. Și-a înfățișat artistic disperarea sa care e o maladie nu a unei generații ci a unui ins ce se confundă cu autorul și naratorul. I s-au reproșat, printre altele, la apariție, și dificultăți stilistice și improprietăți de termeni. Tîrziu, prin anii șaptezeci, cînd a voit să-și reediteze romanul, meditînd pe marginea
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de o criză teologală ci de un început de creștere în direcția unui sens omologat al transcendenței. Un capitol special (publicat inițial ca foiletoane în revista pe care o conducea) urmărea să determine rolul liricii blagiene asupra celei a tinerei generații. Să adaug că acest studiu se citește, și azi, cu interes și e bine scris. Dar un bine perceptibil aer de fadoare copleșește lectura lui. Însă, în epocă, făcuse un serviciu util liricii blagiene, chiar dacă aceasta se impusese, încă de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
engleza, germana. În 1950 s-a recăsătorit, soția sa fiind, și ea, profesoară. O duce așa, cu grija gospodăriei sale încropite, pînă în 1968. Atunci se produce revirimentul. La împlinirea a 60 de ani de viață, Zaharia Stancu, coleg de generație, își aduce aminte de el, îi află adresa și îl vestește că a căpătat, din partea Uniunii Scriitorilor, o pensie lunară de 2500 lei. Cu traiul asigurat din pensie și din veniturile gospodăriei (avea o livadă, creștea păsări multe și un
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
publicului francez ce se întâmplă în România. în schimb, textele din Riscul în cultură datează din perioada postdecembristă, când Nicolae Breban, dând dovadă de o anumită surditate față de vacarmul evenimentelor dramatice din România, monologa interminabil în legătură cu locul lui și al generației lui în literatura română. La Roumanie c'est moi Eseul Spiritul românesc în fața unei dictaturi ar fi fost extraordinar dacă autorul ar fi găsit forța morală să uite de sine și să prezinte Occidentului, ca unei instanțe supreme, situația disperată
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
călătorii în străinătate etc. Așa cum Adrian Păunescu nu mai poate concepe existența fără Cenaclul "Flacăra", Nicolae Breban nu se poate obișnui să trăiască fără atmosfera din anii afirmării sale. Dacă ar fi suficient de lucid, el ar înțelege că succesul generației lui, deși meritat, a fost unul facil, favorizat de politica lui Nicolae Ceaușescu de alungare de pe scena vieții publice a generației de scriitori anterioare, prea strâns legate de amintirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a fost vorba de o "luptă", și
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
să trăiască fără atmosfera din anii afirmării sale. Dacă ar fi suficient de lucid, el ar înțelege că succesul generației lui, deși meritat, a fost unul facil, favorizat de politica lui Nicolae Ceaușescu de alungare de pe scena vieții publice a generației de scriitori anterioare, prea strâns legate de amintirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a fost vorba de o "luptă", și cu atât mai puțin de una "acerbă", ci de folosirea promptă a unor uși deschise și, bineînțeles, de inevitabila intrare în
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
amintirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. N-a fost vorba de o "luptă", și cu atât mai puțin de una "acerbă", ci de folosirea promptă a unor uși deschise și, bineînțeles, de inevitabila intrare în tot felul de dispute - nesângeroase - cu vechea generație. Era încurajator, fără îndoială, ca la douăzeci-treizeci de ani să ți se publice cărți în serie, să câștigi bani mulți, să figurezi în manualele școlare sau chiar să devii membru supleant al CC al PCR. Aceste onoruri reprezentau însă și
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
și o formă de cumpărare - la început discretă, apoi din ce în ce mai explicită - a scriitorilor. Este adevărat că mulți dintre ei, printre care Nicolae Breban însuși, s-au trezit la timp și au refuzat înregimentarea, însă afirmarea impetuoasă a unei întregi noi generații în deceniul șapte rămâne și expresia voinței liderului comunist de a-și crea propriul lui anturaj cultural. Nicolae Breban tună și fulgeră împotriva criticilor areactivi de azi, împotriva frigidității manifestate de statul român față de literatură, împotriva lipsei de solidaritate a
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
de idei romantic conservator și anticapitalist e indiscutabil. Aceasta nu înseamnă că Iorga ar fi fost și în istoriografie un romantic. Dimpotrivă. A ținut să sublinieze că nu agreiază mijloacele de lucru ale acestei școli, dar că, prin el și generația sa, se inaugurează o nouă concepție (direcție) în istoriografia românească. Discursul său de recepție la Academia Română (1911, inclus în volumul pe care -l comentez) a ținut să sublinieze această idee cardinală. S-a intitulat, de aceea, chiar Două concepții istorice
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat. Nu reflectau însă adevărul în integralitatea sa. A urmat, apoi, o nouă generație, care a pornit de la principiile pozitiviste ale criticii scrupuloase a izvoarelor (pe care le-a și editat), străduindu-se - prin apel la documente autentice, scoase la lumină și comentate cu rigoare - să restabilească adevărul, cu luminile și umbrele sale reale
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Bogdan și Dimitrie Onciul. Ideea o va relua într-o conferință (Romantism și naționalism în istoriografia românească) rostită în 1933 la Școala de Înalte Studii din Paris, în care a ținut, spre lauda sa, să precizeze cu respect că "între generația noastră și cea romantică a fost cineva bine cunoscut la Paris... A. D. Xenopol". Noua școală istoriografică românească nu avea să se limiteze însă, ca unii dintre predecesori, la forarea nesfîrșită în jurul unui izvor, mărunțind și subțiind m al marii personalități
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
și încă doi-trei autori de vârsta lor (în jur de patruzeci de ani) sunt probabil cei care vor da tonul în poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu. Ei au descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
animă nevrotic, îi conferă o supraelocvență, îi mărește până la autodistrugere productivitatea poetică. Poezia sa reprezintă exuberanța paroxistică a unui om obosit de toți și de toate. Poezie și rugăciune Lucian Vasilescu redescoperă și el sensibilitatea, o sensibilitate dureroasă, după ce poeții generației '80 și-au transplantat inimi de hârtie și și-au injectat cerneală în vene. Cărțile sale anterioare - Evenimentul zilei, 1995, Ingineria poemului de dragoste, 1996, Sanatoriul de boli discrete, 1996 - au atras de la început atenția și au fost premiate tocmai
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]