5,266 matches
-
Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de ceai cu felii egal tăiate de pâine umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a adăugat un alt imbold și mă simțeam jenat când trebuia să Încasez mica remunerație a efortului meu. — Dar primeai totuși banii lui, nu? râde Christa. Iar imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a adolescenței. Verișoara băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună educație muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei. Avea o foarte bună educație muzicală, Începuse să se vorbească despre talentul ei și i se prevestea o carieră frumoasă. E prea mult dacă spui că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin de complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare aceleași lacrimi care mi-au potolit de atâtea ori setea și mi-au răcorit de atâtea ori așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă? Răspunsul, îmi șoptește valul, e vânare de vânt... Și
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
à la bonne franquette. Chiar dacă ironia ei era savuroasă, acidulată și ușor de înghițit ca o boabă de zmeură zdrobită în cerul gurii, Ledoulx căută cu disperare un răspuns care să-i reconstituie demnitatea. Îl contraria faptul că femeia îi ghicise dintr-un foc nu doar prezența, dar până și gândurile. ― Madame, mă văd silit să mărturisesc că, și dacă am avut inițial unele îndoieli, ele s-au risipit cu totul din clipa în care v-am... „întrezărit”. Conștient că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra lanului. Mama vede, mama se strigă, peste, cu femeile. Îi cer să mă ia În brațe, să văd dacă le-am ghicit pe strigătoare - adică pe Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-o cu ochii mei: mulgea vaca! - Seriooos? O mulgea pe biata vacă? Dar voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i glumă, dar eu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu-i bai... Mama Înțelege, nu-nțelege: ce nu-i? Îl Întreabă, din urmă, unde se Întoarce el, cu căruța lui, goală - nu cumva chiar la Gusu? - Ba ia!, zice omul. În Gusu! - și e foarte bucuros că mama a ghicit unde se duce el. Da nu-i bai de-aia... Mama ar vrea să mai discute, Însă omul Își scoate pălăria, o salută cuviincios: - Nò, păi zua bună! - și pleacă. Mama nu pricepe ceva, Însă nu vrea să arate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care tocmai ieșise din duș, înfășurat în prosop. În următoarele câteva minute, Alison și-a făcut de lucru pregătindu-se pentru ieșirea la cină, dar, ca de fiecare dată, avea și o ureche ciulită spre conversația lui Luca, încercând să ghicească despre ce vorbește persoana de la celălalt capăt al firului, ce nouă problemă a mai născocit Sofia ca să-i enerveze. —OK, vin într-o juma’ de oră, a spus Luca încheind discuția și punând telefonul la loc, în baza de la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun. — Nimeni dintre cei care au plecat în căutarea caravanei nu s-a mai întors. Gacel arătă cu capul spre mormintele de piatră ce se ghiceau printre palmierii rari, în fundul oazei. — N-or fi mai morți decât ăștia... Și dacă ar fi găsit-o, ar fi fost bogați pentru totdeauna... Dar „pământul pustiu“ nu iartă. Nu e apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua să fie de partea targuí-ului. Se priviră pe deasupra paharelor de ceai, s-ar fi zis că fiecare ghicea ce gândea celălalt. — Dacă cineva trebuie să-l prindă, insistă sergentul, mai bine să fim noi decât Malik. De cum o să-l zărească o să-l împuște, ca să pună punct afacerii și ca să nu intervină nimeni. Și dumneata crezi la fel? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Mâine, dacă nu se întâmplă nimic, o să trimit câte un om din fiecare punct. N-o să risc prostește. Dar când rămase singur se întrebă dacă riscul cel mai mare nu era tocmai această așteptare, făcând jocul targuí-ului, incapabil să-i ghicească intențiile, pentru că nu accepta ideea că s-ar fi hotărât să se lase ucis de căldură și de sete fără să lupte. Din câte știa despre Gacel Sayah, era unul dintre ultimii tuaregi cu adevărat liberi, un nobil inmouchar, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
timp foarte simplu, unde trebuiau să aibă un rol important elementele ce îl înconjurau și pe care un targuí învățase să le utilizeze în folosul lui încă înainte de a se naște, dar, oricât își storcea creierii, nu reușea să-l ghicească. Presimțea că profită de oboseala oamenilor săi și a lui însuși și de convingerea că nici o ființă omenească nu poate răbda atâta vreme într-un asemenea cuptor, fără să bea. Se juca, insuflându-le în suflet, aproape în subconștient, siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o zi, maxim două, înainte de a pricepe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l căutăm și acolo... Pe de altă parte - făcu o scurtă pauză -, ați menționat familia lui. Ce știm despre ea? Dacă am găsi-o, eventual am putea face un schimb... — Au părăsit zonele lor de pășune - în glasul generalului se ghiceau nemulțumirea și supărarea. Și nu mi se pare demn să implicăm în chestia asta femei și copii. Ce impresie ar face armata dacă ar trebui să recurgă la asemenea metode ca să-și rezolve problemele? Armata poate rămâne deoparte, domnule general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
între patru pereți și așteptându-l cu coatele pe pervazul ferestrei pe făt-frumosul ei Velicu s-o scoată cu mașina la iarbă verde, așa că o lua cu sorcova pe la Getuța, Luminița, Viorica, Vasilica, și mai mult pe la Roșioara, ca să-i ghicească-n cafea când o da Dumnezeu să apară-n sfârșit Velicu și ce-o să se-aleagă de viața ei. Ce o să iasă din povestea asta a lor, despre care Roșioara n-avea deloc o părere bună. Mereu îi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pricepi și nu ești în stare. — Și-o femeie, madam Ortansa, mi-e că la fel de greu... — Aiurea! Fugi de-aicea, domnu’ Ogrinjan. Nu se compară. Nu pui bărbatu cu femeia. Ce? D-aia nu te-nsurași până la vârsta asta? — Exact. Ai ghicit, madam Ortansa, cred că nu m-aș baza. Două-trei luni m-a tot frecat Milică în oficiu’ ăsta cât de mult l-a chinuit nevastă-sa și că l-a părăsit și uite-l că și-a luat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi vrut să riște. Adică să nu fie nevoit să-i tragă și câinelui un șut. Ăstuia în nas, ca să-l pună cu botul pe labe. E cel mai sensibil loc; efectu-i garantat, iar câinele parcă i-ar fi ghicit intenția și părea gata să răspundă provocării. Se oprise-n loc odată cu stăpânul și ridicase privirea rece, fioroasă, căpățâna fălcoasă, cu limba atârnând într-o parte. Gâfâia, îi curgeau balele, pândea... — Mai bine era cu copiii decât să te apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe ușă și amușină, adulmecă și dă târcoale ca un câine printr-o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gura și Simon Wise. Simon era genul de om care la școală stătuse În prima bancă, față În față cu profesoara, părând extrem de pornit pe Învățătură și dând din cap la fiecare cuvânt pe care aceasta Îl rostea. Puteam să ghicesc asta din felul În care se comporta acum. Ticălos mic! Pariu că se apucase de haltere pentru că n-avusese o viață prea ușoară pe terenul de joacă. — Cred că ar trebui să reflectăm serios la ea, mai adăugă el. — Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i băga și mai tare În sperieți, căci n-aveau de unde să știe că el de obicei nu scotea mai mult de un mârâit ambiguu. Odată, Îi făcusem o ceașcă de ceai și aproape că o luasem razna Încercând să ghicesc din reacțiile lui dacă voia lapte și zahăr. Deci, venind din partea lui, această propoziție scurtă căpăta greutatea unei sentințe divine. Era ca și când Sfinxul s-ar fi oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
purtasem. — Le vreau Înapoi, i-am spus cu hotărâre. Acesta e tricoul meu preferat. Cum vă numiți? — Sunt sergentul Hawkins, Îmi răspunse pe un ton ușor oficial. Ochii lui avea o plăcută nuanță de albastru, iar umerii largi i se ghiceau sub haina gri, cu croială standard. Părea a fi Într-o formă fizică destul de bună, deși n-aveam de unde să știu sigur; costumul acela oribil ar fi putut ascunde o mulțime de defecte. — O să țin minte asta, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a prins-o. Are un ochi teribil atunci când vine vorba de fetele care se țin după Derek. Știa deja că Naomi Îi face ochi dulci și, când a găsit-o rătăcind pe la subsol, nu i-o fi fost greu să ghicească ce punea la cale. Apoi, se ceartă, Naomi o lovește - nu, trebuia să se petreacă totul la toaleta femeilor, pentru că trupul Lindei nu a fost dus acolo ulterior. Nimeni nu ar fi riscat să târască un cadavru pe coridor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deschis gura, dar ea mi-o luă Înainte. — Prețurile sunt dedesubt, Îi spuse unei fete care se uita la radiourile de bachelită. Sunt toate originale. Întoarce-l dacă vrei. Se Îndreptă către fată, așa că nu mi-a fost greu să ghicesc că discuția se Încheiase. * * * M-am Întors la pas În Camden Town, simțindu-mă relativ mulțumită de ceea ce-mi spusese Fliss. Nu dovedea mare lucru, dar, dacă ar fi avut vreo informație ceva mai concretă, poliția ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]